Decizia Nr.295 din 26.04.2018

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 10.209/4/2016/a2 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 122D/2017.2. Dezbaterile au avut loc la data de 19 aprilie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 396 din Codul de procedură civilă, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea la 26 aprilie 2018.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.209/4/2016/a2, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în procedura de verificare, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpaţii din cauză prin Încheierea din data de 22 martie 2016, pronunţată de instanţa de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă la data de 28 martie 2016 prin Încheierea nr. 209 a Tribunalului Bucureşti, măsură constatată ca legală şi temeinică prin Încheierea de şedinţă din data de 29 aprilie 2016 a judecătorului de cameră preliminară, menţinută prin încheierile judecătorului de cameră preliminară din datele de 24 iunie 2016, 29 iulie 2016, 23 septembrie 2016, respectiv 11 noiembrie 2016.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că prin Încheierea din 11 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.209/4/2016/a1.5, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi temeinicia luării măsurii preventive a controlului judiciar şi a menţinut această măsură până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile de la pronunţarea respectivei încheieri. După trecerea cauzei din camera preliminară în faza de judecată, conform art. 208 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată a stabilit termen la data de 9 ianuarie 2017, ora 12,00, în vederea verificării, potrivit art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală, a măsurii preventive a controlului judiciar sub care se aflau inculpaţii. Precizează că data de 9 ianuarie 2017 reprezintă cea de-a şaizecea zi a controlului judiciar, aşadar ultima zi a acestei măsuri preventive, care se va încheia la ora 24,00. Arată că, potrivit art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. De asemenea reţine că, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, iar, conform art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.5. Susţine că normele procesual penale ale art. 208 alin. (2) sunt neconstituţionale în raport cu art. 129 din Constituţie, în condiţiile în care, deşi acestea prevăd că verificarea măsurilor preventive trebuie realizată de instanţa de judecată înainte de expirarea duratei acestora, acelaşi text legal criticat nu impune instanţei de judecată respectarea termenului de 48 de ore, prevăzut de art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală, în care procurorul poate face contestaţie, astfel că, în situaţia în care instanţa de judecată dispune revocarea măsurii preventive cu mai puţin de 48 de ore înainte de expirarea duratei acesteia, procurorul nu va mai avea la dispoziţie 48 de ore pentru formularea contestaţiei. Astfel, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, în situaţia în care instanţa de judecată va revoca măsura preventivă a controlului judiciar, procurorul va avea la dispoziţie mai puţin de 12 ore pentru declararea şi motivarea căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii instanţei de judecată, iar, dacă procurorul va declara contestaţie după ora 24,00 a zilei de 9 ianuarie 2017, măsura preventivă a controlului judiciar va înceta de drept, conform art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, iar contestaţia procurorului va fi respinsă.6. De asemenea susţine că normele procesual penale criticate sunt de natură a crea reale dificultăţi şi judecătorilor din cadrul instanţei de control judiciar care trebuie să soluţioneze contestaţia parchetului, în condiţiile în care, potrivit art. 206 alin. (6) din Codul de procedură penală, contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Aşadar, datorită verificării măsurilor preventive cu mai puţin de 48 de ore înainte de expirarea acestora, dosarul cauzei este înregistrat foarte târziu la instanţa de control judiciar, iar, pentru judecătorul chemat să soluţioneze contestaţia parchetului, intervalul de timp rămas până la expirarea măsurii preventive este insuficient pentru studierea cauzei, pentru derularea şedinţei şi pentru soluţionarea contestaţiei în raport cu dispoziţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei cuprinse în art. 124 din Constituţie. În acest sens face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragraful 46.7. Totodată, consideră că prevederile art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt contrare şi dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Constituţie. Menţionează deciziile Curţii Constituţionale nr. 190 din 26 februarie 2008, respectiv nr. 76 din 26 februarie 2015, în care s-a reţinut că legiuitorul constituant a înţeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general şi public, care să vegheze la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate realiza acest rol este aceea de a participa la judecarea proceselor, în orice fază a acestora, de a exercita căile de atac şi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie. Or, susţine că, prin nerespectarea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală, în care procurorul poate formula şi motiva contestaţia împotriva încheierii instanţei de judecată, art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală împiedică exercitarea deplină a atribuţiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituţie în sarcina Ministerului Public.8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, achiesând întru totul la concluziile formulate de autor în susţinerea excepţiei.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Cât priveşte soluţia de inadmisibilitate reţine că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, de vreme ce normele procesual penale ale art. 208 alin. (2) sunt criticate pentru ceea ce nu conţin, respectiv dispoziţia ca instanţa să respecte termenul de 48 de ore înainte de expirarea duratei măsurii preventive. Totodată, consideră că prevederile art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală nu sunt de natură a aduce atingere art. 124, art. 129 şi art. 131 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive se face potrivit art. 362 alin. (2) din Codul de procedură penală. Faptul că instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurilor preventive este tocmai în sensul bunei desfăşurări a procesului penal şi asigurării realizării obiectului acţiunilor exercitate în procesul penal şi nu este de natură a aduce atingere art. 124 din Constituţie. Totodată, împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecăţii procurorul poate formula contestaţie, potrivit art. 206 din Codul de procedură penală, astfel încât apreciază că art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală nu aduce atingere dispoziţiilor art. 129 şi art. 131 din Constituţie.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „Instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului."14. În susţinerea neconstituţionalităţii normei penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 131 alin. (1) potrivit căruia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în procedura de verificare, în temeiul art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpaţii din cauză. Pe fondul excepţiei, autorul acesteia - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - susţine, în esenţă, că normele procesual penale ale art. 208 alin. (2) sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate, în condiţiile în care, normele criticate prevăd că verificarea măsurilor preventive trebuie realizată de instanţa de judecată înainte de expirarea duratei acestora, iar acelaşi text legal criticat nu impune instanţei de judecată respectarea termenului de 48 de ore, prevăzut de art. 206 alin. (1) din Codul de procedură penală, în care procurorul poate face contestaţie, astfel că, în situaţia în care instanţa de judecată va dispune revocarea măsurii preventive cu mai puţin de 48 de ore înainte de expirarea duratei acesteia, procurorul nu va mai avea la dispoziţie 48 de ore pentru formularea contestaţiei. Aşadar - susţine autorul excepţiei - în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, în situaţia în care instanţa de judecată va revoca măsura preventivă a controlului judiciar, procurorul va avea la dispoziţie mai puţin de 12 ore pentru declararea şi motivarea căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii instanţei de judecată, iar, dacă procurorul va declara contestaţie după ora 24,00 a zilei de 9 ianuarie 2017, măsura preventivă a controlului judiciar va înceta de drept, conform art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, iar contestaţia procurorului va fi respinsă.16. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa potrivit căreia „legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. În contextul analizei admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauză, printr-o încheiere diferită de cea prin care instanţa de control constituţional a fost sesizată, pronunţată, de asemenea, în data de 9 ianuarie 2017 de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia luării măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţi şi, în temeiul art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpaţi.17. În aceste condiţii, Curtea reţine că normele procesual penale criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, constituind temeiul verificării măsurilor preventive în cursul judecăţii. Curtea constată, însă, că, în speţă, este incidentă o cauză de inadmisibilitate, şi anume lipsa condiţiei interesului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate. Cu alte cuvinte, eventuala admitere a prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu ar produce niciun efect în cauză, de vreme ce, verificând măsura preventivă a controlului judiciar, judecătorul a constatat legalitatea şi temeinicia luării acesteia, menţinând-o. Aşadar, în cauză, instanţa de judecată nu a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpaţi ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă pentru ca reprezentantul Ministerului Public să justifice un interes procesual în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva formulării unei contestaţii împotriva Încheierii din 9 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală, în Dosarul nr. 10.209/4/2016/a2.18. Curtea constată, aşadar, că motivele de neconstituţionalitate formulate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate relevă doar o situaţie ipotetică în care s-ar putea constata că norma procesual penală este lovită de un viciu de neconstituţionalitate.19. În plus, Curtea constată că motivele de neconstituţionalitate formulate de autor relevă o problemă de interpretare şi aplicare a normelor procesual penale criticate. Interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative.20. În cauză, Curtea reţine că normele procesual penale criticate reglementează în materia măsurilor preventive, stabilind obligaţia instanţei de judecată de a verifica, din oficiu, la primirea dosarului din camera preliminară, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive căreia îi este supus inculpatul, cu respectarea procedurii reglementate în art. 208 din Codul de procedură penală, ţinând cont însă de faptul că, în această fază procesuală, împotriva încheierilor prin care instanţa dispune asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în condiţiile art. 206 din Codul de procedură penală. Cu alte cuvinte, în îndeplinirea obligaţiei ce decurge din norma procesual penală criticată este necesar ca instanţa de judecată să aibă în vedere cadrul (sistemul) din care face parte aceasta din urmă, astfel încât, prin interpretarea sistematică a normelor incidente materiei verificării măsurilor preventive în cursul judecăţii, să stabilească în mod corect şi coerent sensul legii. Curtea constată însă că instanţa de judecată - exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată - consideră că aceasta este întemeiată şi achiesează întru totul concluziilor formulate de autor, deşi acestea din urmă relevă, în realitate, o problemă de greşită interpretare şi aplicare a normelor procesual penale incidente, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate. Or, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a textului de lege criticat, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (în acest sens, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016).21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 10.209/4/2016/a2 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu