DECIZIE   Nr. 294 din 18 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 305 din 11 mai 2010

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu                -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Carmen-Cătălina Gliga           - procuror

Ioana Marilena Chiorean        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind  procedura somaţiei   de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 5.755/197/2009 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.755/197/2009, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect somaţia de plată.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o situaţie privilegiată pentru creditor, cererea sa fiind soluţionată doar pe baza înscrisurilor depuse la dosar, dându-i posibilitatea să se folosească cu rea-credinţă de beneficiul dispoziţiilor legale. Pe de altă parte, se creează un dezechilibru patrimonial între debitor şi creditor, în condiţiile în care creditorul nu îşi îndeplineşte propria obligaţie către debitor.

Judecătoria Braşov şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au, în prezent, următorul cuprins: „Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate şi ale art. 57 privind exercitarea cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul ei, cât şi prin examinarea separată a dispoziţiilor sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Intrucât ordonanţa cu somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Totodată, Curtea a statuat că este justificată limitarea formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la executare, dacă anterior s-a formulat cerere în anulare la a cărei judecată se puteau valorifica apărările de fond.

Ordonanţa cu somaţia de plată, emisă de judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 111 din ordonanţă exclude autoritatea lucrului judecat „cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea părţilor ca ulterior să îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altă natură, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 5.755/197/2009 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean