DECIZIE Nr. 291 din 9 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 681 din 29 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, ridicata de Adrian Mihail
Dragan in Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecatoriei Braila.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, personal si asistat de
avocat Nicolae Traistaru, precum si partea Directia pentru Agricultura si
Dezvoltare Rurala Braila, prin consilier juridic Lucia Candea. Lipsesc
celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Avand cuvantul, autorul exceptiei, prin avocat, sustine, in esenta, ca
textul de lege criticat incalca dreptul la un recurs efectiv, precum si liberul
acces la justitie, intrucat nu prevede posibilitatea atacarii separat, cu
recurs, a incheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la
parchet. Arata ca, asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in
Hotararea din 9 noiembrie 2004, pronuntata in cauza Saez Maeso impotriva
Spaniei, exista o violare a art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale atunci cand este limitat dreptul
la recurs. In concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate
asa cum a fost formulata, depunand in acest sens si concluzii scrise.
Partea Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Braila, prin
consilier juridic, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate,
aratand ca dispozitiile art. 300 din Codul de procedura penala incalca
prevederile art. 21 din Constitutie, precum si pe cele ale art. 13 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de
respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale si nici celor din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 7.475/2004,
Judecatoria Braila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Adrian Mihail Dragan in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile legale criticate incalca dreptul la un proces echitabil prevazut
de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, respectiv de cele ale art. 6
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si dreptul la un recurs efectiv, prevazut de art. 13 din
aceeasi Conventie, in masura in care nu prevad posibilitatea atacarii separat,
cu recurs, a incheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la
parchet.
Judecatoria Braila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat incheierea prin care s-a respins cererea de restituire a
cauzei la parchet poate fi atacata cu apel odata cu fondul, potrivit
dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala. Se arata ca, in situatia
in care legiuitorul ar fi prevazut ca aceasta incheiere poate fi atacata
separat cu recurs, solutionarea cauzei ar fi putut fi tergiversata, ceea ce ar
incalca dreptul partilor la un proces echitabil, solutionat intr-un termen
rezonabil. Totodata se apreciaza ca "autorul exceptiei de
neconstitutionalitate invoca absenta unei dispozitii legale [...], si nu o
neconcordanta a unui text de lege cu Constitutia Romaniei si Conventia
Europeana a Drepturilor Omului", or, "Curtea Constitutionala nu este
competenta sa emita acte normative [...]".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. Se arata ca
incheierea pronuntata de instanta de judecata in temeiul art. 300 din Codul de
procedura penala poate fi atacata odata cu hotararea. In opinia Guvernului,
reglementarea unei cai separate de atac impotriva acestei incheieri ar fi putut
determina tergiversarea cauzei si, prin urmare, ar fi incalcat dreptul partilor
la un proces echitabil. Se mai arata ca, in sensul practicii instantei
europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod necesar
existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac impotriva
hotararilor judecatoresti si nici posibilitatea exercitarii acestor cai de atac
de catre toate partile din proces.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 300 din Codul de
procedura penala sunt constitutionale. Arata ca aceste prevederi legale nu
contravin sub nici un aspect prevederilor care reglementeaza dreptul partilor
la un proces echitabil, intrucat nu inlatura posibilitatea acestora de a
beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in
cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala
si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil. Totodata se arata ca
instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta
legiuitorului.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partilor si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 300 din
Codul de procedura penala, potrivit caruia "Instanta este datoare sa
verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.
In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar
neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui
termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de
sesizare, in vederea refacerii acestuia".
Aceste dispozitii legale sunt considerate contrare prevederilor
constitutionale ale art. 21 alin. (3), care reglementeaza dreptul la un proces
echitabil, precum si celor ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, cu prilejul judecarii cauzei,
autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus la dosar concluzii scrise,
in cadrul carora critica prevederile art. 300 din Codul de procedura penala si
in raport de dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1),
privind egalitatea in drepturi, in art. 49 [devenit art. 53], privind
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, si in art. 128
[devenit art. 129], privind folosirea cailor de atac. In ceea ce priveste
aceste critici, Curtea observa ca nu pot fi primite, intrucat au fost formulate
ulterior sesizarii instantei de contencios constitutional, or, potrivit art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai in
limitele sesizarii. Extinderea temeiurilor constitutionale fata de cele
invocate in fata instantei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a
controlului de constitutionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform carora Curtea Constitutionala decide
asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj
comercial. Ca atare, Curtea urmeaza sa analizeze constitutionalitatea textului
de lege criticat doar in raport cu art. 21 alin. (3) din Constitutie, respectiv
cu art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca recursul constituie una dintre caile de atac, cu privire
la care Constitutia statueaza, in art. 129, ca se pot exercita "in
conditiile legii". Deplina competenta in ceea ce priveste stabilirea
acestor conditii revine asadar legiuitorului, in acest sens fiind prevederile
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora "Competenta
instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin
lege". In temeiul acestor dispozitii constitutionale, legiuitorul poate
institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, liberul
acces la justitie si, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunand
posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri in
formele si modalitatile instituite de lege. Faptul ca, in speta, textul de lege
criticat nu prevede posibilitatea atacarii separate cu recurs a incheierii prin
care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet nu aduce atingere
drepturilor procesuale ale partii, cata vreme aceasta incheiere poate fi
atacata odata cu fondul, instanta superioara urmand sa aprecieze daca cererea
de restituire a dosarului la organul care a intocmit actul de sesizare, in
vederea refacerii acestuia, a fost pe nedrept respinsa.
Asa fiind, dispozitiile legale criticate nu numai ca nu aduc atingere
prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), respectiv dispozitiilor
art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat
de asigurarea exigentelor unui proces echitabil, prin impiedicarea exercitarii
abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea celeritatii procesului
penal, solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil fiind una dintre aceste
exigente.
In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului invocata
in motivarea exceptiei, Curtea retine ca, prin Hotararea din 9 noiembrie 2004,
pronuntata in cazul Saez Maeso impotriva Spaniei, Curtea de la Strasbourg a
retinut ca a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Conventie, atunci cand
normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui
recurs si aplicarea lor ii impiedica pe justitiabili sa se prevaleze de caile
de atac disponibile. Or, textul de lege criticat in prezenta cauza nu impiedica
in nici un fel partile de a se prevala de caile de atac prevazute de lege si nu
restrange accesul la justitie al acestora, cata vreme, asa cum s-a aratat,
incheierea de respingere a cererii de restituire a cauzei la parchet poate fi
atacata odata cu fondul, fiind asigurate astfel exigentele impuse de art. 6 si
13 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la
un recurs efectiv.
De altfel, asa cum rezulta din motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate, autorul acesteia solicita completarea normei criticate
in sensul reglementarii posibilitatii atacarii separat, cu recurs, a incheierii
prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Or, o asemenea
cerere excedeaza competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunta numai asupra
constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Adrian Mihail Dragan in Dosarul
nr. 7.475/2004 al Judecatoriei Braila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta