DECIZIE   Nr. 291 din  1 noiembrie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 38 din 21 ianuarie 2002

    Costica Bulai       - presedinte
    Nicolae Cochinescu  - judecator
    Constantin Doldur   - judecator
    Kozsokar Gabor      - judecator
    Petre Ninosu        - judecator
    Ioan Vida           - judecator
    Paula C. Pantea     - procuror
    Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptie ridicata de Othman Salah Ahmed in Dosarul nr. 6.274/2001 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita. Curtea dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 259C/2001, avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai in Dosarul nr. 6.275/2001 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti. La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita. De asemenea, Curtea dispune sa se faca apelul si in dosarele nr. 260C/2001, nr. 261C/2001 si nr. 262C/2001, al caror obiect il constituie tot exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad in dosarele nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001 ale Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti. La apelul nominal si in aceste dosare lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita. Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea acestor dosare. Reprezentantul Ministerului Public se opune conexarii, aratand ca nu sunt intrunite cele 3 conditii cerute de art. 164 din Codul de procedura civila, si anume identitatea de parti, obiect si cauza.
    Curtea, in virtutea practicii sale, considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege si dispune conexarea dosarelor mentionate.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, arata ca normele legale care fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza de fata au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea respingandu-le ca neintemeiate. Considera ca, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curtii, aceeasi solutie se impune si in cauza de fata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 8 iunie 2001, pronuntate in dosarele nr. 6.274/2001, nr. 6.275/2001, nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Othman Salah Ahmed, de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai, de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad, cetateni irakieni, in dosarele acelei instante.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, in esenta, se arata ca dispozitiile invocate sunt neconstitutionale deoarece:
    - art. 9 alin. (5) restrange dreptul la libera alegere a domiciliului, precum si libertatea persoanei, contravenind astfel dispozitiilor art. 23, 25 si 49 din Constitutia Romaniei, precum si ale art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
    - art. 13 alin. (1) lit. a) contine, in teza finala, o dispozitie discriminatorie, de natura sa faca ineficient dreptul de recurs reglementat prin art. 20 alin. (6) si art. 21 din ordonanta, prin aceasta fiind contrar prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie;
    - art. 13 alin. 1 lit. b) este contrar prevederilor art. 24 din Constitutie in masura in care este interpretat restrictiv, in sensul ca se asigura interpret doar in cadrul procedurii orale, iar nu si pentru traducerea actelor procedurale ce se comunica persoanei in cauza;
    - art. 18 alin. (2) lit. a), b), c) si f) este contrar art. 11, 20 si 49 din Constitutie, precum si Conventiei de la Geneva din anul 1951 si Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor, ratificate de Romania prin Legea nr. 46/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, datorita impreciziei termenilor folositi in definirea cazurilor de respingere, ca evident nefondata, a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, precum si prin introducerea unor elemente cu caracter subiectiv sau neprevazute de conventiile internationale, in aprecierea temeiniciei cererii;
    - art. 21 alin. (5) lit. b) este contrar prevederilor art. 21 si 125 din Constitutie, deoarece instanta care solutioneaza plangerea impotriva hotararii de respingere a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat este lipsita de plenitudine de jurisdictie, neavand competenta sa solutioneze in fond plangerile introduse, ci doar posibilitatea de a le admite si de a dispune Oficiului National pentru Refugiati sa analizeze cererile in procedura ordinara;
    - art. 21 alin. (5) contravine, de asemenea, art. 16 si 24 din Constitutie, precum si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin stabilirea in mod discriminatoriu a unui termen de numai 5 zile pentru solutionarea plangerii impotriva hotararii de respingere a cererii, in raport cu termenul de 30 de zile, stabilit potrivit art. 15 alin. (5) in cadrul procedurii ordinare, si de 10 zile, stabilit prin art. 20 alin. (4) in cadrul procedurii accelerate, termen insuficient pentru exercitarea dreptului la aparare al persoanei in cauza;
    - art. 21 alin. (6) contravine, de asemenea, art. 24 din Constitutie si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin faptul ca recursul instituit prin textul mentionat este ineficient in conditiile in care hotararea supusa caii de atac este, potrivit aceluiasi text, executorie de drept. De asemenea, se mai arata ca, in ansamblul sau, art. 21 este contrar art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 13, raportat la art. 3 din Conventie, intrucat, datorita procedurii sumare, a termenului scurt de depunere a plangerii si ineficientei cailor de atac prevazute in ordonanta, strainul care solicita acordarea regimului de refugiat risca sa fie expulzat in tara de origine, unde urmeaza sa fie supus torturii sau persecutiei;
    - art. 22 este contrar art. 11, 20, 23 si 49 din Constitutie, precum si art. 3 si art. 5 pct. 1 si 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu reglementeaza cu claritate conditiile restrangerii libertatii individuale a persoanei care solicita acordarea statutului de refugiat si nici competenta si procedurile urmate de autoritatile publice insarcinate sa aplice ordonanta, lasand loc arbitrarului si supunerii azilantilor unui tratament degradant.
    Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu sunt contrare dispozitiilor art. 49 din Constitutie, deoarece stabilirea resedintei unui solicitant si transportarea lui in acel loc sunt cazuri exceptionale avute in vedere limitativ de art. 49 din Legea fundamentala. Acelasi text nu incalca nici dispozitiile art. 23 din Constitutie, in aceste cazuri nefiind vorba de o retinere sau de o arestare, ci de restrangerea pe o perioada limitata a libertatii de miscare.
    In ceea ce priveste art. 13 alin. (1) lit. a), teza finala, din acelasi act normativ, instanta considera ca dreptul azilantului de a i se asigura un interpret nu poate fi extins pana acolo incat acestuia sa i se asigure traducerea tuturor actelor de procedura intr-o limba pe care o cunoaste. Faptul ca nu s-a prevazut pentru azilanti asigurarea aparatorului din oficiu nu incalca nici una dintre dispozitiile constitutionale, intrucat art. 24 din Constitutie prevede dreptul la aparare, iar nu si obligarea statului de a asigura aparator din oficiu oricarei persoane.
    Referitor la dispozitiile art. 22 din ordonanta, in ansamblul lui, nu se poate retine ca instituie o restrangere a unor drepturi si libertati individuale.
    Cu privire la dispozitiile art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 se apreciaza ca prevederile criticate nu incalca nici dispozitiile constitutionale invocate si nici pe cele din conventiile internationale mentionate, deoarece dispozitii referitoare la trierea cererilor de acordare a statutului de refugiat exista si in legislatia altor state europene.
    In ceea ce priveste art. 21 din aceeasi ordonanta instanta arata ca, exceptie facand alin. (6), in ansamblul sau, nici acest text nu contravine dispozitiilor constitutionale, deoarece, potrivit reglementarii ce o contine, in prima faza instanta de judecata exercita un control efectiv asupra actelor efectuate de Oficiul National pentru Refugiati, iar in a doua faza, in cazul unei hotarari de respingere, pronuntata de oficiul mentionat, instanta poate analiza toate aspectele fondului cauzei. Timpul relativ scurt in care trebuie rezolvata cererea de acordare a statutului de refugiat potrivit alin. (4) al art. 21 din ordonanta este considerat de instanta ca fiind in favoarea solicitantului, pentru ca limiteaza, pe cat posibil, perioada in care acestuia nu ii este permis accesul pe teritoriul tarii. Prevederi asemanatoare au si legislatiile altor state europene. In ceea ce priveste "dispozitiile art. 21 alin. (6) care prevede dispozitii referitoare la caracterul executoriu de drept al hotararilor pronuntate de instanta de fond impotriva hotararilor de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat, instanta apreciaza ca aceste prevederi nu sunt conforme cu art. 24 din Constitutia Romaniei, care reglementeaza dreptul la aparare, deoarece exista posibilitatea ca strainul care a formulat recurs impotriva unei astfel de hotarari sa fie returnat in tara sa de origine ca urmare a punerii in executare a hotararii judecatoresti si sa nu se mai afle pe teritoriul Romaniei la data solutionarii recursului".
    Guvernul, in punctele de vedere exprimate, apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate. In esenta, se arata ca prin dispozitiile art. 24 si ale art. 127 alin. (2) "Constitutia limiteaza exercitarea dreptului la interpret (...) si, in plus, nu impune asigurarea gratuita a interpretului decat pentru procesele penale". Se mai arata ca "termenul in care solicitantul de azil este retinut in zona de tranzit nu este foarte mare - 20 de zile -, iar (...) la expirarea acestuia se permite solicitantului intrarea in tara, chiar daca in cauza nu a fost inca pronuntata o hotarare definitiva si irevocabila". In fine, se arata ca afirmatia potrivit careia prin normele legale criticate ar fi incalcata o serie de reglementari cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in alte pacte sau tratate internationale nu este adevarata, deoarece aceste norme "nu constituie o noutate in domeniu, ele fiind cuprinse intr-o serie de reglementari ale statelor membre ale Uniunii Europene".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, sustinerile autorilor exceptiilor, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001:
    - Art. 9 alin. (5) si art. 13 alin. (1) lit. a) si b), privind procedura ordinara a acordarii statutului de refugiat;
    - Art. 17 - 20 referitoare la procedura accelerata a solutionarii cererilor privind acordarea statutului de refugiat;
    - Art. 21 si 22, privind procedura in cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse in punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale criticate sunt contrare urmatoarelor dispozitii constitutionale:
    - Art. 11 privind tratatele internationale ratificate de Parlament;
    - Art. 16 referitor la egalitatea cetatenilor;
    - Art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului;
    - Art. 21 referitor la accesul liber la justitie;
    - Art. 23 referitor la libertatea individuala;
    - Art. 24 referitor la dreptul la aparare;
    - Art. 25 referitor la libera circulatie;
    - Art. 49 referitor la restrangerea unor drepturi sau a unor libertati;
    - Art. 125 privind instantele judecatoresti.
    De asemenea, autorii exceptiilor de neconstitutionalitate invoca si incalcarea dispozitiilor art. 3, 5, 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 2 din Protocolul nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 7 la aceasta conventie.
    Textele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sunt urmatoarele:
    - Art. 3: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.";
    - Art. 5: "(1) Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
    a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;
    b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;
    c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;
    d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;
    e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
    f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.
    2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.
    3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
    4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.
    5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.";
    - Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
    2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
    3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
    e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.";
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
    - Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    Textele din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de autorii exceptiilor de neconstitutionalitate, au urmatorul continut:
    - Art. 2: "1. Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa.
    2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.
    3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
    4. Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrangeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica."
    Textele din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate in motivarea exceptiilor, au urmatorul continut:
    - Art. 1: "1. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decat in temeiul executarii unei hotarari luate conform legii si el trebuie sa poata:
    a) sa prezinte motivele care pledeaza impotriva expulzarii sale;
    b) sa ceara examinarea cazului sau; si
    c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate.
    2. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci cand expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala."
    Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin articolul unic al Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania au fost modificate alin. (5) al articolului 20, precum si alin. (6) al articolului 21, avand acum urmatorul continut:
    - Art. 20 alin. (5): "Hotararea instantei este definitiva si irevocabila.";
    - Art. 21 alin. (6): "In cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea instantei este definitiva si irevocabila."
    Se mai constata ca prin actul normativ mentionat, publicat intre data sesizarii Curtii si data fixata pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, alin. (6) al articolului 20 a fost abrogat.
    Curtea, avand in vedere dispozitiile alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare (...)", constata ca, in urma modificarii sau abrogarii textelor mentionate, in conditiile aratate, exceptiile de neconstitutionalitate a acestora au devenit inadmisibile si urmeaza sa fie respinse ca atare.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, raportate la art. 23, 25 si 49 din Constitutie, prin care se sustine ca aceste norme incalca drepturile constitutionale la alegerea domiciliului si la libera circulatie, Curtea constata ca aceasta critica nu este intemeiata, deoarece restrangerea drepturilor acordate refugiatilor se face in limitele si cazurile prevazute in Constitutie. In ceea ce priveste afirmatiile autorilor exceptiilor ca norma legala in discutie ar incalca dispozitiile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca acestea nu au incidenta in cauza, deoarece textele invocate se refera la persoanele care se gasesc in mod legal pe teritoriul unui stat, iar nu la persoanele care patrund sau raman pe teritoriul unui stat fara aprobarea autoritatilor publice competente, in scopul obtinerii statutului de refugiat.
    Referitor la art. 13 alin. (1) lit. b), exceptia de neconstitutionalitate, prin raportare la art. 24 din Legea fundamentala, nu poate fi primita dat fiind ca in textul constitutional invocat nu se prevede dreptul persoanelor care nu cunosc limba romana de a li se comunica actele procedurale in limba vorbita de acestea. Dreptul la aparare al persoanelor care solicita acordarea statutului de refugiat este pe deplin asigurat prin faptul ca in aplicarea textului criticat de autorul exceptiei acestea beneficiaza gratuit de serviciile unui interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat, interpretul avand, in virtutea statutului sau profesional, si obligatia de a le traduce, la cerere, si actele de procedura.
    Exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primita nici in ceea ce priveste art. 18 alin. (2) lit. a), b), c) si f), care defineste notiunea de fundament a invocarii unui temei de persecutie in tara de origine, textele amintite fiind compatibile atat cu dispozitiile constitutionale, cat si cu actele normative internationale la care se refera autorii exceptiei. De altfel, in motivarea exceptiei raportarea la dispozitiile Conventiei de la Geneva si Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor - ratificate de Romania prin Legea nr. 46/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991 - se face generic, fara sa se precizeze care anume texte dintre aceste acte normative au fost incalcate.
    Curtea constata, in acelasi sens, ca aprecierea continutului si a intelesului termenilor dintr-un text de lege, precum si a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de catre autoritatile chemate sa aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intra in competenta justitiei constitutionale, ci in competenta instantelor de drept comun.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, Curtea constata ca acest text contine dispozitii de competenta si de procedura de judecata care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, se stabilesc prin lege.
    In consecinta, nu se poate primi sustinerea ca, intrucat prin textul de lege mentionat nu s-a prevazut competenta instantei de judecata de a dispune ea insasi acordarea statutului de refugiat, se incalca plenitudinea de jurisdictie a instantei si, prin aceasta, dispozitiile art. 21 si 125 din Legea fundamentala.
    Pe de alta parte, in lumina principiilor statului de drept, consacrate prin Constitutia Romaniei, plenitudinea de jurisdictie a instantelor judecatoresti se exercita in limitele stabilite prin lege. Prin Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 s-au stabilit competenta exclusiva a autoritatilor administrative de a hotari asupra cererilor de acordare a statutului de refugiat si atributia instantei judecatoresti de a cenzura hotararea de respingere a cererii si de a da dispozitie Oficiului National pentru Refugiati sa analizeze cererea in procedura ordinara. Numai in aceste limite poate fi apreciata plenitudinea de jurisdictie a instantei de judecata care, contrar sustinerii din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, nu ar putea fi abilitata sa acorde ea insasi statutul de refugiat, substituindu-se autoritatii administrative, fara ca prin aceasta sa incalce unul dintre principiile statului de drept, si anume cel al separatiei puterilor.
    Nu se poate primi, de asemenea, sustinerea ca art. 21 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 contravine art. 16 si 24 din Constitutie si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin faptul ca, in cazul cererilor depuse la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, prevede un termen de numai 5 zile pentru solutionarea plangerii impotriva hotararii de respingere a cererii, insuficient pentru exercitarea dreptului la aparare al persoanei in cauza si deosebit, in mod discriminatoriu, de termenele de 30 de zile si de 10 zile stabilite in cadrul procedurii ordinare si, respectiv, al procedurii accelerate.
    Situatia persoanelor carora li se aplica textul de lege criticat este diferita de situatia persoanelor carora li se aplica procedura ordinara sau procedura accelerata de acordare a statutului de refugiat, justificandu-se astfel aplicarea unui tratament juridic diferit. Stabilirea unor termene mai scurte - intre care si termenul de 5 zile prevazut la art. 21 alin. (5) - pentru persoanele care depun cererea pentru acordarea statutului de refugiat la autoritatile dintr-un punct de trecere a frontierei de stat se justifica, tinand seama de imprejurarea ca, potrivit art. 22 alin. (1) din ordonanta, aceste persoane raman in zona de tranzit pe intreaga durata a procedurii de solutionare a cererii, fiind in interesul lor ca aceasta procedura sa dureze cat mai putin.
    Pe de alta parte, avand in vedere ca termenul amintit curge de la comunicarea hotararii, nu poate fi primita nici sustinerea ca persoana in cauza nu are suficient timp pentru exercitarea efectiva a dreptului de aparare.
    Referitor la critica adusa art. 22 din ordonanta, prin raportare la art. 3, privind interzicerea torturii, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceasta critica este, de asemenea, neintemeiata, dat fiind ca din continutul textului amintit nu rezulta nici un element din care s-ar putea desprinde concluzia ca strainul care solicita acordarea statutului de refugiat in Romania s-ar afla, in perioada cat ramane in zona de tranzit, in pericol de a fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Dimpotriva, potrivit art. 22 alin. (5), pe perioada in care se afla in punctul de control pentru trecerea frontierei de stat solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistenta juridico-sociala si la ajutoare umanitare din partea organizatiilor neguvernamentale cu atributii in materie de refugiati, precum si din partea reprezentantei din Romania a Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.
    Curtea mai constata ca anterior a solutionat mai multe exceptii de neconstitutionalitate ce priveau aceleasi texte legale ca in cauza de fata, dispunand respingerea acestora ca neintemeiate. De exemplu: Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, si Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Othman Salah Ahmed, de Amin Ahmed Hussein Abdi Al-Tai, de Amir Taher Thanoon Sado Al-Abadi, de Aswad Taher Karem si de Scala Abdulrahman Hamad, din Irak, in dosarele nr. 6.274/2001, nr. 6.275/2001, nr. 6.276/2001, nr. 6.277/2001 si nr. 6.278/2001 ale Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) si b) si ale art. 17 - 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de aceiasi autori in aceleasi dosare.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 noiembrie 2001.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu