DECIZIE Nr.
290 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art.III al titlului II din Legea
nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 344 din 5 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Gabriela Dragomirescu
-magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma
în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,
excepţie ridicată de Szaborai Joian, Partig Kiss Iuliu, Partig Kiss Maria,
Ilyes Zsolt Csaba, Lorint Simion si Lorint Viorica în Dosarul nr. 297/117/2006
al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru
minori şi familie.
La apelul nominal răspund Szabo Eugen şi Szabo Sofia,
personal, şi prin avocat Luca Remus, cu delegaţie la dosar, constatând'u-se
lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
apărătorului părţilor prezente, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, arată că textul de lege criticat
instituie un regim juridic diferenţiat, discriminatoriu, între chiriaşii care
au cumpărat, în temeiul Legii nr. 112/1995, imobile preluate de statul român de
la cultele religioase şi persoanele care, în temeiul aceleiaşi legi, au
cumpărat imobile preluate de statul român de la persoanele fizice şi juridice,
altele decât cultele religioase. Astfel, în cazul imobilelor preluate de statul
român de la un cult religios, termenul pentru solicitarea constatării nulităţii
absolute a contractului de vânzare-cumpărare s-a prelungit succesiv, de mai
multe ori, pe când cei care nu au cumpărat imobile de la un cult religios sunt
discriminaţi, întrucât nu li se recunoaşte un drept câştigat. In consecinţă,
consideră că această reglementare contravine art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin.
(3) din Constituţie. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
arată că reglementarea criticată nu încalcă prevederile constituţionale ale
art. 21 alin. (3).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 297/117/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III al titlului II din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Szaborai
Joian, Partig Kiss Iuliu, Partig Kiss Maria, Ilyes Zsolt Csaba, Lorint Simion
şi Lorint Viorica într-o cauză civilă, având ca obiect anularea unor contracte
de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat a introdus un nou termen de
prescripţie, de 6 luni, înăuntrul căruia se poate exercita acţiunea în anulare,
termen calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, adică la data de 19 iulie 2005. Or,
„reglementarea prin lege specială a unui nou termen de atacare a unor acte
juridice aduce atingere principiului constituţional şi european privind
garantarea unui proces echitabil". Mai susţine că un drept câştigat nu
poate fi anulat sau anihilat prin efectul unei dispoziţii sau reglementări a
puterii legislative, care exercită astfel o imixtiune în competenţa puterii judecătoreşti.
Arată că, în cauză, „prin efectul modificării legislative, excepţia invocată şi
câştigată de noi, de prescripţie a dreptului la acţiune, a trebuit respinsă
după ce iniţial, sub imperiul reglementării iniţiale, a fost admisă şi am
beneficiat de ea".
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie consideră
ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
arată că textul de lege criticat asigură tuturor persoanelor interesate
posibilitatea exercitării acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor
juridice de înstrăinare a imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase din
România, preluate în mod abuziv de către stat.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc
atingere art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie, ci, dimpotrivă, se
bazează pe principul constituţional al accesului liber la justiţie şi, mai
mult, sunt în concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală,
referitor la competenţa instanţelor de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale reprezentantului
Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. ci) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III al titlului II - „Modificarea
şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, cu
modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 501/2002" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005. Art. III din lege prevede: „Prin
derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la
acţiune prevăzut la art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările
şi completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării
în vigoare a prezentei legi." Art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000,
astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 16 titlul
II din Legea nr. 247/2005, la care face trimitere textul de lege criticat,
prevede: „(2) Actele juridice de înstrăinare a
imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt lovite de
nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative
ale legilor în vigoare la data înstrăinării."
Autorii excepţiei susţin că art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 încalcă
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora „Părţile
au dreptul la un proces echitabil [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
In esenţă, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de
lege criticate sunt contrare principiului constituţional privind dreptul
părţilor la un proces echitabil, întrucât au introdus un nou termen de
prescripţie, de 6 luni, înăuntrul căruia se poate exercita acţiunea în anulare
a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, dacă acestea au fost încheiate cu încălcarea
dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în
jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din
11 august 2004, a statuat că instituţia prescripţiei,
în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele au ca
finalitate asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în
condiţii optime a dreptului constituţional privind accesul la justiţie, prevenindu-se
eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii
şi securităţii raporturilor juridice civile. Prin aceeaşi decizie, s-a statuat
că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât
într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, precum şi că,
departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept. Consecinţa
absolutizării exerciţiului unui anume drept este fie negarea, fie amputarea
drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este
ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură. De asemenea, s-a mai reţinut că,
în condiţiile în care, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra
invocând necunoaşterea legii („nemo ignorare legem
censetur"), titularul unui drept este
prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea
dreptului său se circumscrie unui anumit termen, iar nerespectarea lui îi este
imputabilă. Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora competenţa în faţa instanţelor de judecată şi procedura
de judecată sunt stabilite prin lege, Curtea Constituţională a reţinut în
jurisprudenţa sa constantă că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili
regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.
In sensul celor statuate de Curtea Constituţională în
jurisprudenţa anterior menţionată, care îşi menţine valabilitatea şi în
prezenta cauză, sunt şi dispoziţiile art. III al titlului II din Legea nr.
247/2005, criticate ca fiind neconstituţionale, întrucât stabilesc un termen de
prescripţie de 6 luni în interiorul căruia persoanele interesate pot exercita
dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de
înstrăinare a imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase din România,
preluate în mod abuziv de stat.
In legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate
care vizează necorelarea dintre prevederile de lege criticate şi unele
prevederi ale Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, Curtea
constată că nici acestea nu pot fi primite. Astfel, în temeiul art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în
vedere compatibilitatea lui cu dispoziţiile sau principiile Constituţiei
pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi
legale între ele.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. Â.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III al titlului II din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Szaborai Joian, Partig Kiss Iuliu, Partig Kiss Maria, Ilyes Zsolt
Csaba, Lorint Simion şi Lorint Viorica în Dosarul nr. 297/117/2006 al Curţii de
Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 11 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu