DECIZIE Nr. 29
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 si 2
si ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 115 din 13 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31
alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 27.893/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VI-a comercială.
La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială
„Alcor Tex 94" - S.R.L. din Bucureşti, avocat cu împuternicire avocaţială
la dosar, iar, pentru Societatea Comercială „Tricotaje Unitatea" - S.A.
din Bucureşti, Traian Ştefan Retca, împuternicit al administratorului judiciar
al acesteia, Activ Lichidator I.P.U.R.L. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul Societăţii Comerciale „Alcor Tex 94" -
S.R.L. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul administratorului judiciar al Societăţii
Comerciale „Tricotaje Unitatea" - S.A. depune o cerere de renunţare la
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că are împuternicire
doar pentru acest scop.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 27.893/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Steilmann Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti, având ca obiect soluţionarea
unui litigiu comercial.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile atacate sunt neconstituţionale,
întrucât judecarea cererii de recuzare se face de către colegii judecătorilor
recuzaţi, în cadrul unei proceduri la care părţile nu participă şi nu au
posibilitatea să îşi expună nemijlocit punctul de vedere.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul
cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, aşa cum a
statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum a statuat
şi Curtea Constituţională prin numeroase decizii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art.
34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:
- Art. 28 alin. 2: „Nu se pot
recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.";
- Art. 31 alin. 1 şi 2: „Instanţa decide asupra
recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe
judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc
de dovadă a motivelor de recuzare.";
- Art. 34 alin. 2: „Incheierea
prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) şi
(3), ale art. 24 alin. (1)', ale art. 53, ale art. 124 şi ale art.' 127 din
Constituţie şi ale art. 1, ale art. 6, ale art. 13, ale art. 17 şi ale art. 18
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Cu privire la cererea de
renunţare la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, formulată de
administratorul judiciar al Societăţii Comerciale „Tricotaje Unitatea" - S.A.,
Curtea reţine că, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile Codului
de procedură civilă referitoare la întreruperea sau stingerea procesului nu
sunt aplicabile în procedura în faţa Curţii Constituţionale. Prin urmare,
Curtea respinge această cerere ca fiind inadmisibilă.
II. Referitor la dispoziţiile
art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în numeroase cazuri
asupra unor excepţii de neconstituţionalitate similare cu cea din cauza de
faţă, respingându-le ca fiind neîntemeiate. De exemplu, prin Decizia nr.
197/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, s-a reţinut
că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi
imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a
judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre
părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse
judecăţii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu
poate fi, în consecinţă, decât individuală, iar nu colectivă, şi nici nu poate
conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei
instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
Totodată, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a
înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să
asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a
acestor drepturi constituţionale.
In ceea ce priveşte prevederile art. 31 alin. 1 şi ale
art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 244/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie
2002, statuând că acestea sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a
reţinut că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu
fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile
administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a
fost pe nedrept respinsă.
Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a
statuat că reglementarea procedurii de judecată, care include şi sistemul
probator, este de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor alin.
2 al art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că, în realitate,
nemulţumirea autorului excepţiei constă în faptul că nu dispune de o cale de
atac împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, distinctă de cea
îndreptată împotriva soluţiei pe fond. In condiţiile în care reglementarea
competenţei şi procedurii de judecată se află în aria de reglementare a
legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun,
stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul său, face
necesară o asemenea reglementare, nu conţine niciun aspect de
neconstituţionalitate.
De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură
civilă nu lipseşte partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care
s-a respins recuzarea, iar faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu
contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport
constituţional, al exerciţiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei
proceduri, legiuitorul a urmărit - şi este o raţiune suficientă - să restrângă
posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac
şi să realizeze un spor de celeritate în soluţionarea cauzelor.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele
acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann
Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.893/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean