Decizia Nr.289 din 22.05.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 516 din 10 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicu Guşă, Ion Oprescu, Viorica Goia şi Carmen Lenuş Potirniche în Dosarul nr. 255/42/2010/a1.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 726D/2013.2. La apelul nominal, pentru autorii excepţiei Nicu Guşă şi Ion Oprescu, răspund avocaţii Janina Ionescu şi Lucia Oprescu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei de faţă şi arată că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantelor autorilor excepţiei, care solicită Curţii să stabilească dacă aplicarea noilor norme procedurale cauzelor aflate pe rolul instanţelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 determină o încălcare a principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, susţin că aplicarea imediată a legii procesual civile noi, în privinţa unor efecte juridice consumate, poate da naştere unei încălcări a dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii legii.5. În continuare, solicită Curţii să observe că, în ceea ce priveşte cauza dedusă controlului de constituţionalitate, aceasta se circumscrie celei de a doua etape a procesului de restituire, fiind guvernată de dispoziţiile art. 10 alin. (8) şi art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, care prevăd momentul şi modalitatea stabilirii despăgubirilor, respectiv potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită conform Standardelor Internaţionale de Evaluare.6. De asemenea, afirmă că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele ale capitolului III din aceeaşi lege, aplicabile speţei, instituie noi reglementări privind momentul şi modalitatea stabilirii despăgubirilor, iar prin sintagma „se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor“ nu fac decât să stabilească o altă procedură, care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista. Totodată, susţin că o hotărâre judecătorească odată intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi reformată decât în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, principiul securităţii raporturilor juridice impunând respectarea întocmai a celor dispuse de instanţa de judecată, în caz contrar actul administrat fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie. Pe cale de consecinţă, ordinea juridică internă a statului ar deveni iluzorie dacă s-ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să devină inoperantă.7. În continuare, arată că, prin edictarea dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013, puterea legislativă a acţionat ca o instanţă ierarhic superioară, ceea ce afectează principiul fundamental al statului de drept, respectiv principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Prin urmare, faţă de cele invocate, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune concluzii scrise.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât dispoziţiile legale criticate ţin de executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:9. Prin Încheierea din 25 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 255/42/2010/a1.1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.10. Excepţia a fost ridicată de Nicu Guşă, Ion Oprescu, Viorica Goia şi Carmen Lenuş Potirniche cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 21 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost edictate, creează un climat de incertitudine juridică. Această incertitudine a fost denunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi a condus la constatarea încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie. Principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu de drept comunitar, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislaţia trebuie să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă, iar posibilitatea modificării normei juridice trebuie să fie limitată, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin jurisprudenţa sa, a statuat că securitatea juridică a cetăţenilor statelor Uniunii Europene este asigurată şi prin evitarea revirimentelor de jurisprudenţă, prin respectarea autorităţii de lucru judecat, precum şi prin executarea hotărârilor definitive. De asemenea, consideră că o hotărâre judecătorească odată intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi reformată decât în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, principiul securităţii raporturilor juridice impunând respectarea întocmai a celor dispuse de instanţa de judecată, în caz contrar actul administrativ fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie.12. În continuare, susţin că, prin edictarea dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, puterea legislativă a acţionat ca o instanţă ierarhic superioară, ceea ce afectează principiul fundamental al statului de drept, respectiv principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.13. Totodată, arată că aplicarea noilor reglementări nu face altceva decât să cenzureze, sub orice aspect, o hotărâre judecătorească executorie, care a dobândit autoritate de lucru judecat, ceea ce echivalează cu transformarea acestei autorităţi în putere judecătorească, concurentă cu instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituţii/autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare dată dispoziţiilor referitoare la autonomia regulamentară este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie.14. În fine, apreciază că analiza textelor criticate cuprinse în art. 41 din Legea nr. 165/2013 conduce la concluzia încălcării prevederilor constituţionale şi convenţionale, respectiv a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţie.15. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază ca întemeiată excepţia invocată, în condiţiile în care notificarea reclamanţilor de acordare a măsurilor reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, a fost formulată încă din anul 2001, iar o aplicare directă a noii proceduri, conform art. 4 din Legea nr. 165/2013 - fie în sensul unei noi reevaluări a imobilului sub formă de puncte şi de valorificare a acestora prin achiziţionare de imobile la licitaţie publică sau şi în numerar, fie prin plata eşalonată a despăgubirilor stabilite deja în lei, pe o perioadă de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie 2014, conform art. 41 din acelaşi act normativ, ar conduce la o prelungire excesivă a procesului civil (având în vedere că şi faza executării hotărârii se încadrează, sub aspectul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul acestuia). Această împrejurare este de natură a afecta grav drepturile reclamanţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei lor într-un termen rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.17. Avocatul Poporului apreciază ca întemeiată excepţia de neconstituţionalitate privind art. 4 din Legea nr. 165/2013, întrucât dispoziţiile legale criticate aduc atingere atât principiului separaţiei puterilor în stat, cât şi dreptului la un proces echitabil, având în vedere că procesele în curs de judecată aflate pe rolul instanţelor sunt afectate, în mod evident, de noile reglementări. În temeiul acestor dispoziţii, unele instanţe de judecată au dispus întreruperea proceselor aflate în curs de soluţionare, prin invocarea, din oficiu, a excepţiei prematurităţii. Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 41 din Legea nr. 165/2013, susţine că acestea nu pot fi reţinute.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 şi art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere, însă, notele scrise ale autorilor excepţiei depuse în motivarea criticii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 cu următorul conţinut:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 41 alin. (1) teza a doua: „Plata [...] sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014“.21. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, art. 1 alin. (4) referitor la separaţia puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 11 alin. (2) raportate la cele ale art. 20 alin. (1) cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin acţiunea formulată, autorii excepţiei au solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 6.670/30.06.2009 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 23. Prin Sentinţa civilă nr. 21 din 24 ianuarie 2013, instanţa a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a anulat în parte decizia mai sus menţionată, stabilind în favoarea reclamanţilor titlul de despăgubiri în cuantum de 195.354 lei. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, recurs ce face obiectul Dosarului nr. 255/42/2010/a1.1 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 24. Faţă de cele expuse, rezultă că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamanţilor era pronunţată o hotărâre - Sentinţa civilă nr. 21 din 24 ianuarie 2013 - fără ca aceasta să fie irevocabilă. Astfel, având în vedere dispoziţiile legale criticate, care vizează titluri de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu sunt aplicabile cauzei. 25. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 26. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Nicu Guşă, Ion Oprescu, Viorica Goia şi Carmen Lenuş Potirniche în Dosarul nr. 255/42/2010/a1.1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici