DECIZIE Nr.
288 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 si 96 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 271 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 şi 96 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie invocată de Marius Petcu în Dosarul nr. 2.338/292/2007 al Judecătoriei
Roşiori de Vede.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca
inadmisibilă, arătând că susţinerile autorului acesteia se referă exclusiv la
modul în care agentul constatator a interpretat şi aplicat legea în cauză, iar aceste aspecte excedează controlului de
constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.338/292/2007, Judecătoria Roşiori
de Vede a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 95 şi art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
invocată de Marius Petcu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea corectă a textelor de lege
criticate este în sensul că nu se poate dispune aplicarea unei sancţiuni
complementare în situaţia în care sancţiunea principală este avertismentul. In
opinia autorului excepţiei, această interpretare este determinată de faptul că
art. 95 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabileşte
că avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu
se pune în pericol siguranţa circulaţiei, iar art. 96 din acelaşi act normativ
prevede că sancţiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol. Se mai susţine că interpretarea
şi aplicarea greşită a legii a fost posibilă şi datorită modului defectuos sub
care au fost redactate art. 95 şi 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002.
Judecătoria Roşiori de Vede apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile legale criticate nu contravin în niciun fel dispoziţiilor
Legii fundamentale sau ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin
abrogarea art. 95 alin. (3) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
s-a înlăturat eventuala contradicţie dintre textele de lege criticate. In plus,
se mai arată că, „chiar şi în lipsa unei astfel de abrogări, contradicţia între
două texte nu constituie în sine o problemă de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională neavând competenţa de a soluţiona neconcordanţele legislative.
Acestea se puteau soluţiona pe cale legislativă, aşa cum, de altfel, s-a
întâmplat în speţă. In lipsa intervenţiei legiuitorului, instanţa
judecătorească este datoare să facă interpretarea normelor juridice, în sensul
ca acestea să producă efecte juridice, neputându-se invoca neclaritatea sau
neconcordanţa între textele legale".
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă normele
din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 95 şi
96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având
următorul cuprins:
- Art. 95: „(1) Incălcarea
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc
elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se
sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz,
cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96
alin. (2).
(2) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau
scrisă a contravenientului, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile
legale.
(3) [abrogat]
(4) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin.
(1) se stabilesc şi se aplică contravenienţilor, persoane fizice ori
juridice.";
- Art. 96 „(1) Sancţiunile
contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin
acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii
sau avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare
sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce,
pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii
contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în
acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din
oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la
art. 17 alin. (4);
f) [abrogat].
(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul
circulaţiei, pe lângă sancţiunea principală sau, după caz, una dintre
sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d)
şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică şi un număr de 2,
3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) In cazul cumulului de 15 puncte de penalizare
suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful
poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă
pe titularul permisului de conducere.
(5) Confiscarea se dispune de către poliţia
rutieră prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, odată cu aplicarea
sancţiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscării:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase şi
sonore deţinute, montate şi folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute
la art. 32 alin. (2) şi (3);
b) dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;
c) plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de
înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare şi care sunt montate pe
vehicule;
d) [încetat efectele]
(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament
sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de
mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de
blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier, ca urmare a săvârşirii de
către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin.
(1)."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor
şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6, 7,
13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la: dreptul la un proces echitabil, legalitatea
pedepsei, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării şi
interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că ceea ce se critică, în cauză, este modul de interpretare şi
aplicare a legii de către organul constatator, care a aplicat contravenientului
atât sancţiunea principală, constând în avertisment, cât şi pe cea
complementară, constând în puncte de penalizare. In opinia autorului excepţiei,
interpretarea corectă a textelor de lege criticate este în sensul că nu se
poate dispune aplicarea unei sancţiuni complementare în situaţia în care
sancţiunea principală este avertismentul. Aceasta, întrucât art. 95 alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (text abrogat însă
la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia invocată în cauză, prin art. I pct. 32
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007) stabileşte că
avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se
pune în pericol siguranţa circulaţiei, iar art. 96 din acelaşi act normativ
prevede că sancţiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de
pericol.
Asemenea critici, privind interpretarea şi aplicarea
legii în raport de situaţiile de fapt, nu intră în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată. Competenţa de a aprecia dacă, în cauză, legea a fost corect
interpretată şi aplicată revine instanţelor de judecată, în cadrul căilor de
atac prevăzute de lege.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 şi 96 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
invocată de Marius Petcu în Dosarul nr. 2.338/292/2007 al Judecătoriei Roşiori
de Vede.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta