DECIZIE   Nr. 288 din  3 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, 18, 19 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 560 din  5 august 2003

    Costica Bulai         - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, 18, 19 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Farajollah Nader din Iran in Dosarul nr. 13.804/2002 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, Mohamad Mustafa si Ali Mahmod Basher din Siria si Sudad Bahgat Mohamed Salih din Irak in dosarele nr. 683/2003, nr. 684/2003 si nr. 11.777/2002 ale Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    La apelul nominal Sudad Bahgat Mohamed Salih este prezent personal si asistat de avocatul Eugenia Crangariu. Lipsesc ceilalti autori ai exceptiei si Oficiul National pentru Refugiati, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 72C/2003, nr. 80C/2000, nr. 81C/2003 si nr. 82C/2003 au continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    Avocatul nu se opune conexarii cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere art. 164 din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii dosarelor.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 80C/2003, nr. 81C/2003 si nr. 82C/2003 la Dosarul nr. 72C/2003, care este primul inregistrat.
    Avocatul Eugenia Crangariu solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele invocate cu ocazia ridicarii exceptiei in fata instantei judecatoresti, motive depuse in scris la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 septembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 13.804/2002 de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, si incheierile din 13 ianuarie 2003 si 20 noiembrie 2002, pronuntate in Dosarele nr. 683/2003, nr. 684/2003 si nr. 11.777/2002 de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, 18, 19 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Farajollah Nader din Iran, Mohamad Mustafa si Ali Mahmod Basher din Siria si Sudad Bahgat Mohamed Salih din Irak.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, in esenta, ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 18 alin. (1) si (2), cu trimitere la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, 22, 23, 24, 49 si 51. De asemenea, apreciaza ca sunt incalcate prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prevederile Conventiei de la Geneva din 1951 privind Statutul refugiatilor.
    Instantele de judecata apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Ele considera, in esenta, ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 instituie o procedura speciala, derogatorie, ulterioara si completatoare a procedurii considerate de drept comun, care vine sa asigure garantii in plus solicitantului de azil.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca sunt neintemeiate criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor legale ce fac obiectul exceptiei. Astfel, se arata ca procedura accelerata reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este aplicabila nu numai cererilor privind acordarea statutului de refugiat, ci si celor privind protectia umanitara conditionata, textul legal neoperand nici o distinctie in acest sens, nici chiar atunci cand prevede expres care anume cereri nu pot face obiectul acestei proceduri. De asemenea, se retine ca protectia umanitara conditionata reprezinta o forma de protectie suplimentara, acordata in ipoteza in care solicitantul nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru acordarea statutului de refugiat, observandu-se in acelasi timp ca prevederile ordonantei, printre care si cele ale art. 14 alin. (4) si (5) la care face trimitere autorul exceptiei, fac mentiune despre cereri sau proceduri la modul general ori despre acordarea statutului de refugiat, intelegand prin aceasta si obligativitatea pronuntarii asupra acordarii protectiei umanitare conditionate, atunci cand sunt indeplinite conditiile. Nici dreptul la aparare si nici cel la un proces echitabil nu sunt considerate a fi incalcate de catre dispozitiile legale criticate, petentul bucurandu-se in acest sens de garantiile si drepturile procesuale prevazute in art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000. De altfel, in aceeasi ordine de idei, sunt invocate si prevederile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, si cele ale art. 128, care lasa libertate legiuitorului de a institui conditiile de exercitare a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti de catre partile interesate si Ministerul Public. De asemenea, este amintita si jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata in Decizia nr. 293/2001 si Decizia nr. 330/2002, prin care s-a statuat ca art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impune mai multe grade de jurisdictie la solutionarea cauzelor de natura civila.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, arata ca, deoarece intre prevederile legale criticate si cele ale Conventiei din anul 1951, completata cu Protocolul aditional din 1967, acte adoptate sub egida O.N.U., nu exista neconcordante, in cauza nu se justifica aplicarea cu prioritate a instrumentelor juridice internationale. Astfel fiind, se considera ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a art. 17, 18, 19 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport cu art. 11 alin. (2), respectiv art. 20 din Constitutie. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca referirea exclusiva a art. 20 din ordonanta la procedura de solutionare a cererilor de acordare a statutului de refugiat, respinse ca evident nefondate, fara trimitere la procedura specifica refuzului acordarii protectiei umanitare conditionate, se justifica prin caracterul subsidiar al acestei ultime forme de protectie. Astfel, in timp ce acordarea statutului de refugiat se face la cererea strainului, cu conditia indeplinirii criteriilor prevazute de lege, protectia umanitara conditionata se poate acorda strainului care nu indeplineste conditiile pentru acordarea statutului de refugiat, dar care dovedeste ca se afla in una dintre situatiile expres prevazute de lege. De altfel, in acest sens se considera ca sunt si dispozitiile legale care reglementeaza procedura accelerata si care prevad ca hotararea de acordare a protectiei umanitare conditionate cuprinde si motivele neacordarii statutului de refugiat. In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, referitoare la imposibilitatea exercitarii recursului impotriva hotararii de respingere a cererii de recunoastere a unei forme de protectie, se apreciaza ca aceste critici trebuie raportate la prevederile constitutionale ale art. 128, din care reiese ca legiuitorul, in considerarea unor situatii speciale, asa cum este situatia refugiatilor in afara tarii de origine, este liber sa stabileasca reguli speciale de procedura privind exercitarea cailor de atac, sens in care este amintita Decizia nr. 334/2001 a Curtii Constitutionale. De asemenea, considera ca, in conditiile in care in Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este prevazuta expres posibilitatea solicitantului de a fi asistat de un avocat sau de un reprezentant al organizatiilor guvernamentale in domeniul drepturilor omului, de a beneficia de interpret, precum si de a contesta hotararea pronuntata in faza administrativa, in fata unei instante judecatoresti independente, textele legale criticate nu pot fi considerate ca aducand atingere principiului constitutional al liberului acces la justitie ori garantiilor procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul echitabil. In sfarsit, mentioneaza ca nu poate fi retinuta nici critica dispozitiilor legale criticate in raport cu art. 51 din Constitutie, respectiv art. 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, acestea nefiind incidente in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite in cauze de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 17 - 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
    - Art. 17: "(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
    a) cererile evident nefondate;
    b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenta lor la o anumita grupare, prezinta un pericol pentru siguranta nationala ori pentru ordinea publica in Romania;
    c) cererile persoanelor care provin dintr-o tara unde, in general, nu exista risc serios de persecutie.
    (2) De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate si cererile persoanelor care se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 4.
    (3) Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neinsotiti nu pot fi solutionate in procedura accelerata.";
    - Art. 18: (1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerata evident nefondata daca se constata:
    a) lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de origine, in conditiile art. 2 alin. (1);
    b) inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in materie de refugiati ori recurgerea in mod abuziv, cu rea-credinta, la procedura de acordare a statutului de refugiat.
    (2) Lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de origine exista in urmatoarele cazuri:
    a) solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie in sensul art. 2 alin. (1);
    b) solicitantul nu ofera date sau informatii in sensul ca ar fi expus unei temeri de persecutie ori relatarile sale nu contin detalii circumstantiale sau personale;
    c) cererea este evident lipsita de credibilitate, in sensul ca relatarea solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata fata de situatia din tara sa de origine;
    d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscuta si de Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.
    (3) Inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in materie de refugiati ori recurgerea abuziva la procedura de acordare a statutului de refugiat exista in toate cazurile in care solicitantul, fara a oferi o explicatie plauzibila, se afla in una dintre urmatoarele situatii:
    a) a depus cererea sub o identitate falsa sau a prezentat documente false ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
    b) dupa depunerea cererii, in mod deliberat a prezentat elemente false in legatura cu aceasta;
    c) cu rea-credinta a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a instrainat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-si stabili o identitate falsa in scopul solicitarii si acordarii statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna solutionarea cererii sale;
    d) in mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere pentru acordarea statutului de refugiat in una sau mai multe tari, in special atunci cand s-a folosit de o identitate falsa;
    e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul evident de a impiedica punerea iminenta in executare a unei masuri dispuse de autoritatile competente, de scoatere din tara sau de expulzare, desi anterior dispunerii unei astfel de masuri a avut posibilitatea sa depuna o asemenea cerere;
    f) a incalcat in mod flagrant obligatiile prevazute la art. 13;
    g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat dupa ce anterior unei examinari, care contine garantiile procedurale adecvate si in conformitate cu prevederile Conventiei privind Statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la 28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere intr-o tara terta sigura.
    (4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sa prevaleze temerii bine intemeiate de persecutie conform art. 2 alin. (1).";
    - Art. 19: "(1) Sunt considerate tari in care in general nu exista risc serios de persecutie, in sensul art. 2 alin. (1), statele membre ale Uniunii Europene, precum si alte state stabilite, la propunerea Oficiului National pentru Refugiati, prin ordin al ministrului de interne, pe baza urmatoarelor criterii:
    a) numarul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat formulate de cetatenii tarii respective si coeficientii de acordare a acestui statut;
    b) situatia respectarii drepturilor fundamentale ale omului;
    c) functionarea principiilor democratice, a pluralismului politic si a alegerilor libere, precum si existenta unor institutii democratice functionale, care sa asigure garantarea si respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
    d) existenta unor factori de stabilitate.
    (2) Pot fi luate in considerare si alte criterii de evaluare decat cele prevazute la alin. (1).
    (3) Cererea strainului care provine dintr-o tara in care in general nu exista un risc de persecutie este respinsa ca evident nefondata, cu exceptia cazului in care situatia de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arata existenta unei temeri bine intemeiate de persecutie in sensul art. 2 alin. (1); in acest caz solicitantul primeste accesul la procedura prevazuta la art. 7 - 16.";
    - Art. 20: "(1) Functionarul prevazut la art. 12 alin. (2), dupa efectuarea interviului si analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, se pronunta in termen de 3 zile de la primirea cererii.
    (2) In cazul in care a fost pronuntata o hotarare de respingere a cererii ca evident nefondata sau in temeiul art. 4, termenul de depunere a plangerii este de 2 zile de la comunicare.
    (3) Plangerea este de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are sediul Oficiul National pentru Refugiati sau in raza careia isi are resedinta contestatarul.
    (4) Instanta solutioneaza plangerea, cu prezenta obligatorie a procurorului, in termen de 10 zile si pronunta o hotarare motivata.
    (5) Hotararea instantei este definitiva si irevocabila."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 18: "(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.
    (2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte.";
    - Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
    (3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.";
    - Art. 23: "(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
    (2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
    (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
    (4) Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata.
    (5) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
    (6) Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut.
    (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
    (8) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
    (9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    De asemenea, mai sunt invocate urmatoarele prevederi din reglementari internationale:
    Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
    - Art. 2: "1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
    2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:
    a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
    b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute;
    c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.";
    - Art. 3: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.";
    - Art. 8: "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.";
    - Art. 9: "1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.
    2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.";
    - Art. 10: "1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
    2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.";
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
    - Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.";
    - Art. 31 si 33 din Conventia privind Statutul refugiatilor, incheiata la Geneva in 1951:
    - Art. 31: "Refugiati aflati ilegal in tara de primire
    1. Statele contractante nu vor aplica sanctiuni penale, pe motivul intrarii sau sederii lor ilegale, refugiatilor care, sosind direct din teritoriul unde viata sau libertatea lor erau amenintate in sensul prevazut de art. 1, intra sau se gasesc pe teritoriul lor fara autorizatie, sub rezerva prezentarii lor fara intarziere la autoritati pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrarii sau prezentei lor ilegale.
    2. Statele contractante nu vor aplica, in ce priveste deplasarile acestor refugiati, alte restrictii decat acelea care sunt necesare; aceste restrictii vor fi aplicate numai pana la reglementarea statutului lor de refugiati in tara respectiva sau pana la obtinerea admiterii in alta tara. In vederea acestei ultime admiteri, statele contractante vor acorda acestor refugiati un termen rezonabil si toate facilitatile necesare.";
    - Art. 33: "Interdictia de expulzare si returnare
    1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, in nici un fel, un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinii politice.
    2. Beneficiul prezentei dispozitii nu va putea totusi fi invocat de catre un refugiat fata de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea tarii unde se gaseste sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o amenintare pentru comunitatea tarii respective."
    Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost aceasta formulata de autorii ei, Curtea observa ca majoritatea criticilor se sprijina pe invocarea existentei unei neconcordante intre conceptia legislativa romana asupra procedurii accelerate de solutionare a cererilor de acordare a protectiei pentru straini si reglementarile internationale privind aceeasi materie. Astfel, se sustine ca, spre deosebire de Rezolutia de la Londra din 1992, reglementarea romana nu prevede criteriile clare de delimitare a sferei cererilor evident nefondate. De asemenea, se sustine ca efectul primar al dispozitiilor art. 18 alin. (3) lit. e) este acela ca "introduc o clauza de excludere care nu este prevazuta de Conventia de la Geneva. Mai mult, aceste dispozitii fac abstractie de regulile privitoare la refugiatii sur place". Toate aceste critici nu reprezinta insa chestiuni de constitutionalitate care sa faca obiectul controlului Curtii Constitutionale, ci de interpretare a legii, instanta judecatoreasca fiind cea chemata sa faca aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, care stabileste ca, "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale". Intr-adevar, asa cum se arata in art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "[...] Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
    Astfel fiind, Curtea considera ca nu poate fi retinuta nici critica referitoare la incalcarea de catre textele legale criticate a dispozitiilor constitutionale ale art. 11 alin. (2), art. 18 si ale art. 20 alin. (2).
    De asemenea, avandu-se in vedere ca autorii exceptiei invoca, in continuarea celor aratate mai sus, ca dispozitiile art. 18 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. b) si alin. (3) lit. e) aduc atingere art. 49 din Constitutie, se observa ca, in jurisprudenta sa, prin Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra conformitatii procedurii accelerate reglementate in art. 17 - 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 cu acest text constitutional, statuand ca textele de lege criticate nu contin restrangeri speciale ale exercitiului unor drepturi pentru strainii care urmeaza procedura de acordare a unei forme de protectie din partea statului roman.
    Cu acelasi prilej Curtea a retinut si ca dispozitiile art. 20 alin. (5) din ordonanta nu opresc in realitate partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil. Intr-adevar, asa cum reiese din interpretarea dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3) si ale art. 128, accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura. Astfel, accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Relevante in acest sens sunt Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum si Decizia nr. 66 din 27 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, prin care s-a retinut ca art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impune un anumit numar al gradelor de jurisdictie sau un anumit numar al cailor de atac. De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararea pronuntata in cazul "Golder impotriva Regatului Unit", 1975, a statuat: "Dreptul de acces la tribunale, apreciaza Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept." Ca urmare, nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 14 din Conventie.
    De asemenea, tot in Decizia nr. 209/2001 a Curtii Constitutionale Curtea a statuat si ca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la straini, intrucat acest text constitutional are in vedere persoane care au calitatea de cetatean.
    De asemenea, autorii exceptiei critica textele de lege mentionate si cu referire la prevederile constitutionale cuprinse in art. 51. Curtea observa insa ca acestea nu contin nici o dispozitie care sa contravina principiului respectarii Constitutiei si a legilor.
    Referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si anume cele care privesc procesul echitabil si dreptul persoanei de a se plange unei instante, Curtea retine ca textele legale criticate de autorul exceptiei nu opresc in realitate partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil. De asemenea, Curtea considera ca nu sunt incidente in cauza nici celelalte dispozitii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate de autorii exceptiei, respectiv art. 2, 3, 8, 9 si 10, al caror obiect il constituie dreptul la viata, interzicerea torturii, dreptul la respectarea vietii private si de familie, libertatea de gandire, de constiinta si de religie si libertatea de exprimare.
    Dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sunt in deplina concordanta si cu prevederile din Conventia privind Statutul refugiatilor, incheiata la Geneva in 1951, referitoare la expulzare si returnare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), precum si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, 18, 19 si 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Farajollah Nader din Iran in Dosarul nr. 13.804/2002 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, Mohamad Mustafa si Ali Mahmod Basher din Siria si Sudad Bahgat Mohamed Salih din Irak in dosarele nr. 683/2003, 684/2003 si 11.777/2002 ale Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 iulie 2003.

                        PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman