DECIZIE Nr.
287 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art.
44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 si ale art. 52 din Legea concurentei nr.
21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 21 mai 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokâr Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Măria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art.
44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 şi ale art. 52 din Legea concurenţei nr.
21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „LA-RO Impex 2001" -
S.R.L. în Dosarul nr. 2.553/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenţei,
reprezentat de doamna Cristina Butacu, inspector de concurenţă, constatându-se
lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată se dă cuvântul părţii
prezente, care solicită respingerea excepţiei, sens în care depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi din
actele internaţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.553/2005, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2
alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 şi ale
art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „LA-RO Impex 2001" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin textelor constituţionale şi din actele internaţionale
invocate, întrucât creează posibilitatea sancţionării unor acte şi fapte care nu au produs niciun fel de
consecinţe asupra mediului concurenţial sau asupra consumatorului. De asemenea,
susţine că prin atribuţiile de autoritate de control, cât şi ca autoritate care
aplică sancţiuni, Consiliul Concurenţei desfăşoară o activitate care contravine
principiului separaţiei puterilor în stat. Şi, în fine, arată că stabilirea
cuantumului sancţiunii (amendă) în funcţie de cifra de afaceri totală realizată
în anul financiar anterior aplicării sancţiunii contravine dispoziţiilor
constituţionale referitoare la prezumţia dobândirii licite a averii, precum şi
celor referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private în condiţiile legii
organice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia ca neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia referitoare la art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3)
şi art. 52 din Legea nr. 21/1996 este inadmisibilă, întrucât faţă de aceste
texte nu au fost formulate motive de neconstituţionalitate, iar în ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 45 lit. a) şi
art. 51 din aceeaşi lege, apreciază că este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia referitoare la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 este
inadmisibilă. In ceea ce priveşte celelalte prevederi criticate apreciază că
acestea sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă art. 2 alin. (1), art.
5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 şi art. 52 din Legea
concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005.
Aceste prevederi au următoarea redactare:
- Art. 2 alin. (1): „Dispoziţiile
prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei săvârşite de: [....]";
- Art. 5 alin. (1): „(1) Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între
agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de
asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect
sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa
românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a
preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a
adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;
b) limitarea sau controlul
producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice ori investiţiilor;
c) împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor
de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii
ori pe alte criterii;
d) aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a
unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora
dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
e) condiţionarea încheierii unor contracte de
acceptarea de către parteneri a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare
care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte;
f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate
la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) eliminarea de pe
piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a
libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici, precum şi
înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiţi agenţi
economici fără o justificare rezonabilă. ";
- Art. 44 alin. (3):„Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care
prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile
pentru consultare ori obţinere de copii sau extrase decât prin decizie a
preşedintelui Consiliului Concurenţei. "
- Art. 45 lit. a): „[...]
în cazul unei investigaţii, dispusă din oficiu
sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art.
6, după caz, să ordone încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate, să
formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii speciale şi alte obligaţii,
să aplice agenţilor economici amenzi în condiţiile prevăzute la cap. VI;";
- Art. 51: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de până
la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior
sancţiunii următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale
art. 6 sau ale art. 12;
b) punerea în practică a unei operaţiuni de
concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (4) şi (5);
c) începerea unei acţiuni de concentrare economică
declarată incompatibilă cu prevederile prezentei legi printr-o decizie a
Consiliului Concurenţei, luată conform prevederilor art. 46 alin. (2) lit. a);
d) neîndeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii
impuse printr-o decizie luată în conformitate cu
prevederile prezentei legi.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
Consiliul Concurenţei va stabili, prin instrucţiuni, condiţiile şi criteriile
de aplicare a unei politici de clemenţă, care poate merge până la absolvire de
răspundere pecuniară. ";
- Art. 52: „Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii vreuneia dintre
contravenţiile prevăzute la art. 50 şi 51 se face ţinând seama de gravitatea şi
durata faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei. Sancţiunile vor fi
gradate pe tranşe, prin instrucţiuni adoptate de către Consiliul
Concurenţei."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în
stat şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a
legilor, art. 15 alin. (1) şi (2) - universalitatea, art. 23 alin. (1) privind
inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei şi alin. (11)
referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 44 alin. (8) teza a doua referitor
la prezumţia dobândirii licite a averii şi ale art. 136 alin. (5) privind
inviolabilitatea proprietăţii private în condiţiile legii organice. Este
invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum
şi a art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, potrivit căruia „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au,
fără discriminare dreptul, la o ocrotire legală din partea legii".
Excepţia a fost ridicată în cadrul unui litigiu de
contencios administrativ în care autoarea excepţiei a solicitat anularea, în
parte, a Deciziei nr. 124/2005 a Plenului Consiliului Concurenţei, prin care a
fost amendată cu suma de 1.900.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 5
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că principala critică de neconstituţionalitate priveşte atribuţiile
Consiliului Concurenţei, care, în opinia autorului excepţiei, funcţionează atât
ca autoritate administrativă, cât şi ca o autoritate care desfăşoară o
activitate jurisdicţională.
In legătură cu această critică, Curtea Constituţională,
prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Decizia nr. 89 din 7 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 28 februarie 2006, şi Decizia nr. 465 din 6 iunie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 iulie 2006, a reţinut că măsurile dispuse de
Consiliul Concurenţei şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor
legale atacate sunt de natură administrativă, şi nu jurisdicţională. Procedura
prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege,
în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintă
anumite similitudini cu
procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea.
Astfel, împrejurarea că faptele
semnalate sunt supuse cercetării Consiliului, iar rezultatul investigaţiei este
examinat în plen, aceasta nu presupune caracterizarea activităţii Consiliului
ca o activitate jurisdicţională, deoarece Consiliul nu soluţionează un litigiu
privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei
persoane - atribuţii de esenţa activităţii jurisdicţionale - şi nici nu adoptă
soluţii de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci efectuează operaţiuni
tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi
adoptării oricărui act administrativ, cu consecinţele care rezultă din emiterea
acestuia.
Curtea a mai decis că nu se poate reţine nici critica
privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, atât timp cât deciziile
adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe
judecătoreşti, în procedura de
contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, Impotriva sentinţei
Curţii de Apel Bucureşti atât Consiliul Concurenţei, cât şi agenţii economici
supuşi măsurilor dispuse de instanţă pot formula recurs la Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, prin sancţionarea cu amendă a societăţilor
comerciale pentru practici anticoncurenţiale, interzise de Legea nr. 21/1996,
nu se aduce atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, se
descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică
şi financiară şi se asigură mediul concurenţial loial între societăţile
comerciale, aceasta constituind expresia concretă a obligaţiei statului,
prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Aceste considerente reţinute de Curte în deciziile
susmenţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei sale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45
lit. a), art. 51 şi ale art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „LA-RO Impex 2001" - S.R.L. în Dosarul
nr. 2.553/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Măria Bratu