Decizia Nr.286 din 27.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.852/1285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 461D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă cu privire la faptul că autorul excepţiei a depus la dosarul Curţii note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea comercială nr. 1.277 din 3 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.852/1285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad, cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect o contestaţie în anulare în cadrul căreia a fost depusă şi o cerere de reexaminare a unei amenzi judiciare dispusă printr-o încheiere anterioară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sancţionează introducerea unei cereri cu rea-credinţă. Legiuitorul român nu defineşte reaua-credinţă în cuprinsul Codului de procedură civilă şi nu enumeră nici criteriile după care o cerere ar putea fi apreciată obiectiv ca fiind exercitată cu rea-credinţă, justiţiabilul putând avea astfel o temere de a introduce o cerere de chemare în judecată. Potrivit art. 108⁵ alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate face cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a aplicat amenda judiciară, însă cererea de reexaminare se judecă de aceeaşi instanţă şi acelaşi judecător, potrivit practicii Tribunalului Comercial Cluj, fiind astfel încălcat dreptul părţilor la un recurs efectiv.Autorul mai arată că prin instituirea unor sancţiuni pecuniare se îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât existenţa posibilităţii ca părţile să suporte o amendă judiciară este de natură să le inducă o stare de temere şi de autocenzurare în a se adresa cu cereri justiţiei, alegând de multe ori să renunţe la a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor lor legitime.Reglementările criticate încalcă toate garanţiile constituţionale şi convenţionale menţionate în măsura în care cererea de reexaminare se soluţionează de însăşi instanţa care a dispus măsura sancţionatorie. Verificarea temeiniciei sancţiunii amenzii judiciare de către aceeaşi instanţă care a dispus măsura sancţionatorie suprimă dreptul părţilor la un recurs efectiv, întrucât nu există o posibilitate de cenzurare a instanţei de către instanţa superioară.Tribunalul Comercial Cluj consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, argumentele invocate de autorul excepţiei fiind nefondate. Arată că prin dispoziţiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă este reglementată posibilitatea sancţionării cu amendă judiciară a părţilor în cazurile în care instanţa consideră că drepturile procesuale sunt exercitate cu rea-credinţă, această reglementare fiind, de altfel, expresia voinţei legiuitorului, în conformitate cu respectarea art. 57 din Constituţie.De asemenea, instanţa apreciază că nici dispoziţiile art. 108⁵ din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constituţionale, întrucât acestea permit revenirea asupra amenzii aplicate, chiar în condiţiile în care nu poate fi vorba de calea de atac a apelului sau a recursului, ci de o altă cale, de retractare. Prin aceste dispoziţii legale se oferă posibilitatea părţii sancţionate cu amendă judiciară să formuleze şi să depună la dosar înscrisuri sau orice alte mijloace de probă de care înţelege să se folosească pentru a face dovada aplicării sancţiunii în mod nelegal ori dovada caracterului nefondat al sancţiunii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b): „Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei: a)introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice;b)formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;“;– Art. 108⁵: „Împotriva încheierii prevăzute la art. 108⁴ cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la o cale efectivă de atac din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a fost sesizată prin practicaua unei încheieri comerciale pronunţate de instanţa judecătorească, hotărâre prin care aceasta a şi soluţionat cauza, admiţând acţiunea formulată de autorul excepţiei. Cu privire la modul în care instanţa judecătoreasă a ales să sesizeze instanţa constituţională, se reţin considerentele de principiu avute în vedere prin Decizia nr. 89 din 7 februarie 2012*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, şi prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, decizii prin care Curtea a subliniat că, potrivit legii, actul de sesizare a acesteia trebuie să fie încheierea întocmită de instanţa judecătorească ori de arbitraj comercial în faţa cărora a fost ridicată o excepţie privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Sesizarea Curţii este subsecventă efectuării controlului privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei realizat de către instanţa judecătorească sau de arbitraj comercial, care are rolul de prim filtru în cadrul etapei judecătoreşti a procedurii soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile“. În ceea ce priveşte conţinutul actului de sesizare a instanţei constituţionale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 261 din Codul de procedură civilă, norme imperative care stabilesc cuprinsul încheierii pronunţate de instanţă, lipsa unor menţiuni putând atrage nulitatea acesteia, în condiţiile art. 105 alin. 2 teza întâi din acelaşi cod. Astfel, încheierea, ca hotărâre dată de instanţă în cursul judecăţii, are 3 părţi: practicaua, considerente şi dispozitiv. Practicaua cuprinde menţiunile prevăzute la art. 261 alin. 1 pct. 1-4 din Codul de procedură civilă; considerentele sau motivarea sunt prevăzute la pct. 5, iar dispozitivul, consacrat de pct. 6 din acelaşi articol al Codului de procedură civilă, constă în reproducerea în cea de-a treia parte a încheierii, a minutei. Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluţionate toate cererile părţilor, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Raportând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea constată că actul de sesizare nu respectă dispoziţiile art. 261 din Codul de procedură civilă. Astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural, prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. Or, în cauza de faţă, procedând la „sesizarea Curţii Constituţionale“ prin practicaua Încheierii comerciale nr. 1.277 din 3 martie 2011, Tribunalul Comercial Cluj nu a respectat dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 261 din Codul de procedură civilă şi nici Hotărârea Plenului Curţii *) Decizia nr. 89 din 7 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 6 aprilie 2012. Constituţionale nr. 26 din 16 decembrie 2010 privind actele de sesizare a Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că „Dosarele Curţii Constituţionale având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate cu privire la care Curtea este sesizată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, se vor constitui numai în baza actului de sesizare constând într-o încheiere distinctă, care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor. Dispozitivul încheierii se va referi la soluţia instanţei cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale“. Aşa fiind, Curtea constată că nu a fost sesizată în mod legal. Pe de altă parte, Curtea reţine că, prin procedura reglementată de dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate avea posibilitatea formulării unei cereri de îndreptare a dispozitivului încheierii comerciale menţionate, în sensul dispunerii exprese prin acesta a sesizării Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 108⁵ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.852/1285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin