DECIZIE   Nr. 285 din 30 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19^16 alin. (2) si ale art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 101 din 18 februarie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19^16 si 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Confex International" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 9.169/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 24 septembrie 2002 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 9 octombrie 2002 si apoi pentru 16 octombrie 2002, 23 octombrie 2002 si 30 octombrie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 9.169/2001, Curtea Suprema de Justitie - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19^16 si 25 din Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Confex International" - S.A. din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine urmatoarele:
    1. Prevederile art. 19^16 alin. (2) din Legea nr. 409/2001, conform carora, pe perioada blocarii disponibilitatilor din conturile bancare, orice plata se poate face numai cu aprobarea prealabila, in scris, a Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare, contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 si 24 din Constitutie.
    2. Dispozitiile art. 25 din ordonanta de urgenta sunt neconstitutionale, deoarece "prin cuantumul cautiunii, prin modul in care legea prevede ca aceasta trebuie platita, prin conditionarea insasi a inregistrarii cererii de plata cautiunii" sunt incalcate principiile constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor si accesul liber la justitie, precum si cele privind dreptul la aparare.
    In sustinerea exceptiei se invoca si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este intemeiata, fara insa a motiva aceasta opinie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata. Se arata, in acest sens, ca dispozitiile art. 19^16 si 25, criticate ca neconstitutionale, "cuprind reglementarile preluate din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, ordonanta abrogata prin art. I pct. 29 din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998. Asupra constitutionalitatii ansamblului reglementarilor din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 in raport cu aceleasi prevederi constitutionale, si anume art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 si art. 125, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, respingand exceptia".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si ale celorlalte parti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, se constata ca desi atat autorul exceptiei de neconstitutionalitate, cat si instanta de judecata au retinut ca sunt criticate dispozitiile art. 19^16 alin. (2) si ale art. 25 din Legea nr. 409/2001, in realitate aceste articole sunt cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001. In consecinta, Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 19^16 alin. (2) si ale art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii legale care au urmatorul cuprins:
    - Art. 19^16 alin. (2): "Pe perioada blocarii disponibilitatilor din conturile bancare orice plata se poate face numai cu aprobarea prealabila, in scris, a AVAB, cu exceptia platilor in contul creantei detinute de AVAB si a privilegiilor legale.";
    - Art. 25: "(1) Debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonante de urgenta si pot face contestatie la executare numai dupa depunerea unei cautiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificarii.
    (2) Dovada privind plata cautiunii prevazute la alin. (1) va insoti in mod obligatoriu contestatia debitorului fara care aceasta nu va putea fi inregistrata.
    (3) Verificarea cuantumului cautiunii se va efectua de judecatorul de serviciu la data inregistrarii cererii."
    In sustinerea exceptiei autorul acesteia a invocat incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    De asemenea, se invoca si incalcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata.
    I. In ceea ce priveste dispozitiile art. 19^16 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, acestea sunt incluse in cap. IV^3, intitulat "Blocarea conturilor, sechestrarea actiunilor si instituirea administrarii speciale". Aceste prevederi reiau dispozitiile art. 5 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, in prezent abrogata in temeiul art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, dispozitii introduse prin Legea nr. 409/2001, lege intrata in vigoare la data de 19 iulie 2001.
    Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, precum si a ordonantei in ansamblu s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, si prin Decizia nr. 242 din 23 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000, respingand exceptiile de neconstitutionalitate.
    In motivarea solutiilor Curtea a retinut ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 reglementeaza o procedura speciala pentru realizarea creantelor bancare neperformante preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si pentru solutionarea litigiilor si cererilor de orice natura in legatura cu aceste creante, precum si pentru executarea silita. In acest sens Curtea a constatat, pe de o parte, ca Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 are in vedere o categorie speciala de creante, si anume creantele bancare neperformante preluate la datoria publica, pentru care prevede o procedura executionala speciala, iar pe de alta parte, ca exista o stransa legatura intre datoria publica interna si bugetul de stat, ceea ce este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru diferenta de tratament juridic in ceea ce priveste procedura executionala a creantelor preluate la datoria publica interna. De asemenea, s-a retinut ca, chiar daca ordonanta criticata cuprinde norme de procedura privind executarea, precum si unele norme de competenta, care deroga de la dispozitiile Codului de procedura civila, ca si de la alte dispozitii cuprinse in legi speciale, aceasta nu contravine sub nici un aspect prevederilor constitutionale invocate, criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate.
    II. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constata ca instituirea obligatiei de plata a unei cautiuni nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind ca debitorului nu i se inchide accesul la justitie pentru apararea unui drept subiectiv.
    De altfel, printr-o decizie anterioara, si anume Decizia nr. 231 din 10 septembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 25 noiembrie 2002, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 sunt constitutionale, retinand ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate, "se face o confuzie intre, pe de o parte, stabilirea unor conditii privind exercitarea unor drepturi prevazute in ordonanta, care nu contravin principiului accesului liber la justitie, [...] si, pe de alta parte, ingradirea accesului la justitie". In ceea ce priveste obligarea la cautiune, prin aceeasi decizie s-a retinut ca o asemenea masura este prevazuta si in materia contestatiei la executare, deci in cadrul procedurii obisnuite, in acest sens fiind prevederile art. 401 din Codul de procedura civila.
    Considerentele si solutia adoptate prin deciziile citate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
    Curtea constata ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca in cauza nu sunt atinse drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.
    Examinarea prevederilor legale criticate de autorul exceptiei determina Curtea sa observe ca existenta unor texte insuficient de clare poate sa favorizeze interpretari largi, de natura, eventual, sa afecteze interesele partilor. Astfel, este in afara discutiei faptul ca ordinul de blocare a conturilor prin poprire poate fi emis de Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare doar cand exista titlu executoriu, iar indisponibilizarea conturilor nu poate privi decat sumele necesare pentru acoperirea obligatiei ce se executa silit. De asemenea, asa cum se mentioneaza si in punctul de vedere al Guvernului, desi textul nu este suficient de clar, necesitatea cautiunii exista numai in cazul contestatiei la executare si intr-un cuantum de 20% din valoarea activului bancar. Numai o interpretare extensiva a textelor, in sensul ca in toate situatiile de contestare a masurilor dispuse de Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare se cere depunerea cautiunii, ar fi de natura sa impiedice liberul acces la justitie. Curtea constata insa ca aspectele de tehnica legislativa (claritatea textelor) sunt de resortul legiuitorului, iar cele de aplicare nemijlocita a legii, de resortul instantei de judecata, ele neputand face obiectul controlului de constitutionalitate.

    Fata de cele aratate mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19^16 alin. (2) si ale art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Confex International" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 9.169/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 octombrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu

                               OPINIE SEPARATA

    Adoptarea prezentei opinii separate este determinata de convingerea ca dispozitiile art. 19^16 si ale art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, in forma in care au fost introduse prin Legea nr. 409/2001, sunt contrare prevederilor art. 21 si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie. Ajungem la aceasta concluzie in urma examinarii efectelor directe ale dispozitiilor fiecarui text de lege supus controlului de constitutionalitate, in parte, dar mai ales, avand in vedere consecintele aplicarii conjugate a dispozitiilor celor doua articole.
    Potrivit art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, AVAB este o "institutie de specialitate a administratiei publice centrale". Conform dispozitiilor art. 9 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta, cesiunea de creanta, prin care AVAB preia activele bancare si anumite creante comerciale, "are ca efect principal subrogarea AVAB in toate drepturile principale si accesorii ale creditorilor cedenti", iar "In cazul proceselor si al cererilor aflate pe rolul instantelor judecatoresti sau arbitrale, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita, AVAB se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale cedentului si dobandeste calitatea procesuala pe care acesta o avea in momentul preluarii".
    Rezulta din aceste reglementari dubla calitate a AVAB: institutie de specialitate a administratiei publice centrale si titular de creante cu calitatea procesuala, drepturile si obligatiile pe care le-a avut fostul creditor, societate comerciala bancara. Ca persoana juridica, parte in proces, in faza de judecata sau in cea de executare silita, se bucura de o serie de avantaje, sau chiar privilegii, fata de partea potrivnica, debitorul, cum sunt: beneficiul fortei de titlu executoriu, fara necesitatea investirii cu formula executorie, a contractelor de credit ajunse la scadenta; termen de prescriptie prelungit pentru a putea cere executarea silita; scutiri de plata taxelor judiciare si altele. Aceste privilegii incalca in mod flagrant principiul egalitatii in drepturi si obligatii a partilor litigante, principiu conform spiritului Constitutiei.
    Unele drepturi specifice, conferite AVAB, fac posibil ca aceasta autoritate sa fie parte in litigiu si, in acelasi timp, arbitru si executor al drepturilor sale. Asa este, bunaoara, dreptul conferit de art. 19^16 alin. (1) din ordonanta de a "dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natura, pe care debitorul le detine in orice banca sau cooperativa de credit", precum si interdictia prevazuta de alin. (2) al aceluiasi articol, potrivit caruia "Pe perioada blocarii disponibilitatilor din conturile bancare orice plata se poate face numai cu aprobarea prealabila, in scris, a AVAB [...]".
    Conform prevederilor art. 25 alin. (1) din ordonanta, "Debitorii pot contesta in justitie masurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonante de urgenta si pot face contestatie la executare numai dupa depunerea unei cautiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificarii", evident in afara de taxele judiciare de timbru datorate, fara scutire sau diminuare.
    In cazul in care prin ordinul AVAB, emis conform prevederilor art. 19^16 alin. (1), toate conturile bancare ale debitorului au fost blocate, orice plata din aceste conturi putandu-se face numai cu aprobarea prealabila, in scris, a AVAB, debitorul in mod obiectiv nu are posibilitatea sa achite taxele judiciare si sa depuna cautiunea fara acordul de vointa al AVAB. In consecinta, un debitor, oricat de mult ar fi lezat in drepturile si interesele sale legitime prin eventuale masuri sau actiuni de executare silita nejustificate sau chiar abuzive ale AVAB, nu se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale fara acordul celui care a incalcat acele drepturi.
    Stabilirea obligatiei de plata a unor taxe judiciare, a obligatiei de a depune o cautiune, precum si cuantumul acestora nu sunt de natura, in principiu, sa ingradeasca exercitiul dreptului de acces liber la justitie. In anumite situatii poate constitui impediment real in calea accesului la justitie cuantumul exagerat, imposibil de a fi suportat, al taxelor judiciare sau al cautiunilor. Indiferent de cuantumul taxelor ori al cautiunii, obligativitatea acestora impiedica exercitiul dreptului de acces la justitie in situatia in care posibilitatea achitarii ori depunerii lor depinde de vointa, de acordul prealabil al partii potrivnice. Or, conform dispozitiilor art. 25 alin. (2) din ordonanta, "Dovada privind plata cautiunii prevazute la alin. (1) va insoti in mod obligatoriu contestatia debitorului fara care aceasta nu va putea fi inregistrata". Rezulta deci ca lipsa dovezii de plata a cautiunii constituie un obstacol de netrecut in fata vointei debitorului de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si a intereselor sale legitime, realmente incalcate. Acest obstacol nu poate fi inlaturat decat cu acordul partii adverse, al celui acuzat de masuri nejustificate, nelegale sau chiar abuzive.
    Impiedicarea formala a accesului la justitie ingradeste exercitiul dreptului la aparare garantat de art. 24 alin. (1) din Constitutie, intrucat debitorul privat de drepturi nu poate prezenta probele necesare dovedirii incalcarii drepturilor si a intereselor sale legitime si nu poate cere justitiei oprirea masurilor sau a actiunilor de executare abuzive ale creditorului, luate pe baza privilegiilor legale.
    Fiind ingradit exercitiul drepturilor fundamentale prevazute de art. 21 si de art. 24 alin. (1) din Constitutie, fara existenta vreuneia dintre cauzele justificative prevazute de art. 49 alin. (1) din Constitutie, este evident ca dispozitiile legale examinate contravin si acestei norme constitutionale.

                                 Judecator,
                               Kozsokar Gabor