DECIZIE Nr.
284 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 20 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Yan Hongen în
Dosarul nr. 549/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că, astfel cum a statuat Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa, în cadrul politicii de
control al migraţiei, statele dispun de o marjă largă de
apreciere în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a tolerării
şederii pe teritoriul României, textele de lege criticate necontravenind
dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 549/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Yan Hongen într-o
cauză având ca obiect acordarea regimului tolerării şederii
acestuia pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textul de lege criticat este lipsit de precizie
şi claritate, întrucât nu menţionează explicit motivul
vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării,
noţiunile de „motive obiective" şi „împrejurări
independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de
neînlăturat" fiind prea vagi şi imprecise. Autorul
excepţiei descrie situaţia existentă în fapt, precizând că
soţia şi fiul său au drept de şedere în România, astfel
că eventuala sa returnare în ţara de origine ar constitui o
încălcare gravă a dreptului la viaţă de familie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Autorităţile menţionate nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421
din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea
rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării
acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au
dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc
teritoriul României.
(2) Prin motive
obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se
înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului,
imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora
străinul nu poate părăsi teritoriul României."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale
art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la
viaţă familială şi privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că, prin numeroase decizii, a statuat că
dispoziţiile de lege criticate nu impietează exercitarea dreptului
persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, ele
reglementând condiţiile de acordare a tolerării rămânerii
străinilor pe teritoriul României. In acest sens, Curtea Constituţională
a observat că este firesc ca legiuitorul să fi indicat doar
elementele generice pentru identificarea acelor motive obiective ce pot
justifica tolerarea rămânerii pe teritoriul României şi să nu fi
exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate
şi epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea
criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, a
reţinut că însăşi Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a precizat, în jurisprudenţa sa, că previzibilitatea
consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o
certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar
da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Cauza Reckvenyi
contra Ungariei, 1999). In exemplificarea acestei jurisprudenţe, poate
fi amintită Decizia nr. 785 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Decizia nr. 1.334 din
9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 884 din 29 decembrie 2008, sau Decizia nr. 967 din 25 iunie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22
septembrie 2009.
Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe,
atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate
îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Yan Hongen în Dosarul nr. 549/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu