DECIZIE Nr.
282 din 11 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct.'2 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie invocată de Viorel
Magdun-Hârşan în Dosarul nr. 1.752/2002 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă normele
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.752/2002, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
invocată în dosarul menţionat de Viorel Magdun-Hârşan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate aduc atingere
dreptului de proprietate, „deoarece permit unui terţ să dispună asupra
bunurilor sau acţiunilor unei societăţi comerciale cu capital integral privat,
substituindu-se astfel adevăraţilor proprietari care sunt, conform prevederilor
legale, numai şi numai asociaţii societăţii comerciale." In opinia
autorului excepţiei, doar proprietarul unei societăţi comerciale este în măsură
să aprecieze care operaţiuni economice sunt în folosul societăţii sale sau care sunt în dauna acesteia; „sub niciun motiv nu poate altcineva, fără a încălca atributul dispoziţional al dreptului de
proprietate, să aprecieze asupra măsurii în care acţiunile proprietarului unei
societăţi sunt sau nu sunt în interesul acesteia".
Tribunalul Mureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se
arată că, „pornind de la premisa că relaţiile sociale izvorând din dreptul de
proprietate interesează buna funcţionare a societăţii în ansamblul ei,
legiuitorul a înţeles să incrimineze o serie întreagă de infracţiuni privitoare
la acest drept [...], aşa încât reglementarea din art. 272 alin. (1) pct. 2 din
Legea nr.31/1990 nu este nicidecum excepţională".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege
criticat nu încalcă dreptul de proprietate. Arată că „ocrotirea egală a
proprietăţii, invocată de autorul excepţiei, nu se poate întoarce, printr-o
interpretare largă, împotriva esenţei care a stat la baza formulării sale, prin
cauzarea de prejudicii societăţii comerciale la care persoanele deţin o funcţie
de conducere sau de reprezentare".
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
legale criticate nu aduc nicio atingere normelor constituţionale referitoare la
dreptul de proprietate privată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul,
directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:
[...] 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau
creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor
acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în
care are interese direct sau indirect".
Se susţine că, prin textul de lege criticat, se aduce
atingere art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, scopul incriminării şi sancţionării
comportamentului neloial şi abuziv al fondatorului, administratorului,
directorului sau al reprezentantului legal al societăţii comerciale este
ocrotirea patrimoniului societăţilor comerciale, indiferent de forma lor de
organizare, împotriva faptelor nelegale ale celor menţionaţi. Aceştia, abuzând
de însărcinarea primită din partea adunării generale a acţionarilor şi de
încrederea cu care au fost învestiţi, folosesc, sub o formă sau alta,
patrimoniul ori creditul societăţii comerciale în scopuri potrivnice acesteia,
în interesul lor personal sau al altor societăţi comerciale la care au interes,
direct sau indirect, în sensul că sunt - ei însisi sau rude ori apropiaţi ai lor - acţionari, asociaţi,
membri ai organelor de conducere, salariaţi etc. la aceste societăţi. Această
comportare reprezintă o formă de abuz de încredere în dauna societăţii
comerciale pe care o conduc, administrează sau reprezintă, faptă care nu este
prevăzută în Codul penal, ci în legea specială. Prin incriminarea faptelor
menţionate, legiuitorul a urmărit, totodată, prevenirea şi reprimarea
concurenţei neloiale, conformându-se astfel prevederilor art. 135 alin. (2)
lit. a) din Constituţie, care are următorul conţinut: „Statul trebuie să
asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."
Considerentele mai sus arătate
au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
aceloraşi dispoziţii legale, criticate în raport de aceleaşi prevederi
constituţionale, pronunţată de Curte prin Decizia nr. 72 din 20 aprilie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, fiind valabile şi în prezenta cauză,
întrucât nu au intervenit elemente noi.
Totodată, se constată că, urmare a modificării Legii
nr. 31/1990 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, s-a introdus o situaţie în care fapta
prevăzută la alin. (1) pct. 2 al art. 272 nu se pedepseşte, şi anume dacă a
fost săvârşită de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al
societăţii în cadrul unor operaţiuni de trezorerie între societate şi alte
societăţi controlate de aceasta sau care o controlează, directori indirect.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie invocată de Viorel Magdun-Hârşan în Dosarul
nr. 1.752/2002 al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta