DECIZIE Nr.
282 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 265 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, excepţie ridicată de Khalid Khurram Shahzad în Dosarul nr.
13.451/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul
desemnat în cauză pentru a asigura traducerea, dl. Dalati Bassam. Magistratul-asistent
informează Curtea că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note
scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 13.451/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de Khalid Khurram Shahzad într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotărârii Oficiului
Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii sale de
acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 59 din Legea nr.
122/2006 contravin prevederilor art. 18 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53
din Constituţie. Arată, în acest sens, că din coroborarea reglementărilor din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat reiese
că dreptul la apărare nu poate fi condiţionat de exercitarea personală a drepturilor procedurale. Ca
atare, a interzice apărătorului părţii dreptul de a reprezenta solicitantul de
azil în faţa instanţelor de judecată sau a condiţiona exercitarea dreptului la
apărare de prezenţa personală a părţii în faţa instanţei echivalează cu o
restrângere nejustificată a dreptului la apărare, care aduce atingere chiar
existenţei dreptului. Această interdicţie încalcă şi dispoziţiile art. 16 alin.
(1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, raportat
la art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală,
întrucât priveşte, în opinia sa, doar solicitanţii de azil, orice altă
persoană, fizică sau juridică, având dreptul de a fi reprezentată în instanţă
şi de a-şi exercita drepturile procedurale prin apărător sau mandatar.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti opinează în sensul netemeiniciei
excepţiei de neconstituţionalitate. Pe de o parte, textul de lege criticat
permite solicitantului să-şi susţină plângerea prin intermediul unui avocat
ales sau desemnat din oficiu, iar, pe de altă parte, obligativitatea prezenţei
petentului în faţa instanţei este justificată de natura pricinii şi nu duce la
încălcarea dreptului la apărare sau restrângerea exerciţiului vreunui drept al
acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale, fiind în
deplin acord cu prevederile art. 24 din Legea fundamentală, privind dreptul la
apărare, şi ale art. 18 alin. (2) din aceasta, referitoare la condiţiile legale
de acordare a dreptului de azil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2)' şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Articolul 59, intitulat Exerciţiul drepturilor procedurale, are
următorul conţinut: „Exercitarea drepturilor
procedurale se face numai personal sau prin
asistenţa unui apărător."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine
încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), care garantează
dreptul la apărare, şi ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 16 paragrafele 1 şi 2
din Convenţia privind statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20
alin. (2) şi art. 18 alin. (2) din Legea fundamentală.
Curtea reţine că dispoziţiile art. 59 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România prevăd că exercitarea drepturilor
procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apărător. In opinia
autorului excepţiei, a interzice apărătorului solicitantului de azil de a-l
reprezenta în faţa instanţelor de judecată sau de a condiţiona exercitarea
dreptului la apărare de prezenţa personală a părţii în faţa instanţei
echivalează cu o restrângere nejustificată a dreptului la apărare, care aduce
atingere chiar existenţei dreptului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Aceasta
deoarece dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 122/2006 nu aduc atingere
exercitării dreptului la apărare, solicitantul de azil având posibilitatea de a
fi asistat în faţa instanţei de judecată de un avocat, ales sau numit din
oficiu. Totodată, în considerarea unor situaţii deosebite legiuitorul este în
măsură să stabilească reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2)
din Legea fundamentală. Or, cauzele ce privesc acordarea azilului în România
constituie astfel de situaţii speciale, în care prezenţa personală a
solicitantului de azil poate fi justificată de circumstanţele speţei, de
necesitatea furnizării unor date, care, prin natura lor, pot avea o importanţă
esenţială pentru buna soluţionare a cererii, iar cunoaşterea acestora să nu fie
la îndemâna apărătorului. Ca atare, nu se poate susţine că prevederile art. 59
din Legea nr. 122/2006 încalcă dreptul la apărare şi îngrădesc exercitarea lui
până la desfiinţarea dreptului însuşi, aşa cum pretinde autorul excepţiei. In
concluzie, dacă în timpul desfăşurării procedurii privind soluţionarea
cererilor de azil se cere prezenţa personală a solicitantului de azil, căruia i
se permite, însă, asistenţa juridică din partea unui apărător, aceasta se
justifică prin natura cauzei şi nu are natura încălcării drepturilor sale
procesuale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România,
excepţie ridicată de Khalid Khurram Shahzad în Dosarul nr. 13.451/302/2006 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi