DECIZIE Nr. 282 din 7 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 30 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Florica Lupu si Gheorghe Lupu in Dosarul nr.
5.604/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, respectiv de Tudora Toaca in
Dosarul nr. 8.426/2002 al aceleiasi instante.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul criticat a mai
facut, in numeroase randuri, obiectul controlului de constitutionalitate, iar
Curtea Constitutionala a statuat, in mod constant, ca acesta nu aduce atingere
dispozitiilor Legii fundamentale. Considera ca textul legal nu are caracter
retroactiv si, totodata, nu constituie o noutate in materia nulitatii actelor
juridice, deoarece, anterior intrarii sale in vigoare, solutia pe care o
contine era deja consacrata in Codul civil.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 9 decembrie 2004, pronuntate in Dosarul nr. 5.604/2003
si, respectiv, in Dosarul nr. 8.426/2002, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989. Exceptia a fost ridicata de catre Florica Lupu si Gheorghe Lupu,
respectiv de catre Tudora Toaca, cu prilejul solutionarii unor actiuni civile
avand ca obiect anularea unui act de vanzare-cumparare a unor imobile.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin,
in esenta, ca prevederile art. 46 alin. (2) incalca dispozitiile art. 15, 16,
44 si 136 din Constitutie. Astfel, cu privire la art. 15 din Legea
fundamentala, autorii exceptiei considera ca "edictarea unei norme la
cinci ani distanta in timp de momentul incheierii contractelor de
vanzare-cumparare, prin care se declara nulitatea absoluta a unor acte juridice
incheiate anterior, incalca principiul constitutional al neretroactivitatii
legii. De asemenea, se confera in mod nelegal instantelor judecatoresti dreptul
de a cenzura si de a se pronunta, in prima faza, asupra legitimitatii titlului
de preluare al statului si apoi asupra bunei sau relei credinte a partilor
contractante, desi, in momentul incheierii actelor de vanzare-cumparare,
acestea respectau toate prevederile legale in vigoare la acel moment".
Cu privire la art. 16 din Constitutie, se sustine ca textul legal criticat
"creeaza un dezechilibru pe plan procesual intre fostii proprietari si
fostii chiriasi, deoarece acestia din urma sunt obligati sa isi dovedeasca
buna-credinta, pornindu-se ab initio de la o prezumtie de rea-credinta".
Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentala, autorii exceptiei
afirma ca, prin acordarea posibilitatii de a analiza retroactiv buna-credinta a
cumparatorului in baza Legii nr. 112/1995 si valabilitatea titlului statului la
nivelul anilor '50, se incalca principiile stabilite in aceste texte
constitutionale, deoarece este incontestabil ca, la data incheierii lor, aceste
acte respectau toate normele in vigoare; desfiintarea titlurilor de proprietate
cu caracter retroactiv nu face decat sa destabilizeze circuitul juridic si sa
incalce normele constitutionale.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens arata ca Legea nr.
10/2001 ofera suficienta protectie chiriasilor, care nu sunt tinuti sa isi
probeze buna-credinta, deoarece sarcina probei revine proprietarului. De
asemenea, textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 44 si art. 136
din Constitutie, intrucat posibilitatea instantelor judecatoresti de a verifica
valabilitatea preluarii de catre stat a unor imobile in perioada 1945 - 1989 a
fost conferita prin Legea nr. 213/1998.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale invocate. Astfel, "cu privire la art. 15 din Legea fundamentala,
prin Decizia nr. 191/2002, Curtea Constitutionala a considerat ca textul legal
ar fi putut fi considerat ca avand caracter retroactiv numai daca, anterior
intrarii sale in vigoare, solutia consacrata de acesta nu era de conceput. Or,
potrivit art. 966 si 968 din Codul civil, orice act de instrainare in care
ambele parti au fost de rea-credinta era considerat nul absolut, chiar anterior
intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001".
Cu privire la art. 16 din Constitutie, Guvernul considera ca textul legal
criticat nu contine nici un element de discriminare, recunoasterea prevalentei
interesului subdobanditorului de buna-credinta fiind impusa de legiuitor in
scopul asigurarii securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor
juridice.
In sfarsit, din perspectiva art. 44 si 136 din Constitutie, se arata ca
textul legal criticat reprezinta o aplicare a principiului ocrotirii
proprietatii private "pentru proprietarul care a dobandit imobilul prin
cumparare de la stat, in baza legii in vigoare la data respectiva si cu
respectarea intocmai a prevederilor acesteia, fiind de buna-credinta la
momentul cumpararii".
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt
constitutionale. Astfel, referitor la art. 16 din Constitutie, "persoanele
care revendica imobile preluate de stat fara titlu si subdobanditorii de
buna-credinta se afla in situatii juridice diferite, ceea ce justifica
aplicarea unui tratament juridic diferit". Cu privire la art. 44 si 136
din Legea fundamentala, se arata ca "ocrotirea interesului dobanditorului
de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea
securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Asa cum reiese din incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale din 9
decembrie 2004, autorii exceptiei critica prevederile art. 46 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv
in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Curtea constata insa ca, ulterior
sesizarii sale, Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dandu-se textelor o noua
numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50
alin. (2), fara a se modifica substanta reglementarii.
Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 50 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele
facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate
fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care
actul a fost incheiat cu buna-credinta."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie,
potrivit carora:
- Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de
acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale
mai favorabile.";
- Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate,
in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in
tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru
ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii
care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi
alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru
alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu
potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii
organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor
publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in
folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii
organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul
legal criticat a facut obiectul unei jurisprudente constante a instantei de
contencios constitutional. Astfel, prin numeroase decizii, exceptia de
neconstitutionalitate ridicata cu privire la art. 50 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, raportata la aceleasi texte din Legea fundamentala, a fost respinsa ca
neintemeiata. In acest sens, Curtea retine Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august
2002, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie
2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3
aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, Decizia nr. 92 din 4 martie
2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20
aprilie 2004.
In aceste decizii s-a statuat, in esenta, ca, "in conflictul de
interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de
buna-credinta al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma.
Recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta a fost
impusa - in baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga si care au creat un
adevarat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului
civil si a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic,
solutia si-a aflat asadar suport in ratiuni de ordin pragmatic, concretizate in
principiul validitatii aparentei in drept, a carui esenta este exprimata prin
adagiul error communis facit jus".
Consacrarea unei astfel de solutii legislative a fost impusa legiuitorului
si de imprejurarea ca, in aceasta materie, eroarea comuna cu privire la
concordanta dintre aparenta si realitate si-a avut suportul in cadrul
legislativ in vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumtii
juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, este adevaratul proprietar.
O atare imprejurare justifica pe deplin optiunea legiuitorului de a conferi
bunei-credinte o eficienta juridica similara celei din dreptul comun.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina
reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, argumentarea
si solutia retinute in deciziile de mai sus isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din
Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
Florica Lupu si Gheorghe Lupu in Dosarul nr. 5.604/2003 al Judecatoriei
Sectorului 4 Bucuresti, respectiv de Tudora Toaca in Dosarul nr. 8.426/2002 al
aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Madalina Stefania Diaconu