DECIZIE Nr.
281 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 1, art. 371 2, art. 400 1, art.
400 alin. 2 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 385 din 4 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 3711, 3712, 4001, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 41 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin
Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecătoriei Oneşti.
La apelul nominal răspunde,
personal, autorul excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei depune o cerere de recuzare a
procurorului de şedinţă şi a magistratului-asistent desemnat în dosar.
Procurorul solicită respingerea cererii de recuzare.
Curtea respinge cererea de recuzare a procurorului de
şedinţă şi a magistratului-asistent desemnat în dosar.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei
solicită admiterea acesteia, depunând în acest sens
note scrise la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 5.874/2005, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3711, 3712, 4001, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 41 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Constantin
Petcu într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de
lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin.
(1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin.
(2) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In esenţă, autorul
excepţiei susţine că prin folosirea sintagmei „printr-un
alt titlu", fără a se specifica în mod expres
despre ce titlu este vorba, se încalcă prevederile constituţionale arătate mai
sus. De asemenea, se arată că accesul la justiţie este îngrădit prin obligaţia
plăţii unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, în
cazul în care s-a cerut suspendarea executării.
Judecătoria Oneşti arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
obligaţia depunerii unei cauţiuni nu aduce atingere principiului liberului
acces la justiţie, ci asigură premisele pentru realizarea unui proces
echitabil. De altfel, textele de lege criticate sunt norme de procedură a căror
reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui,
în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi Curtea a fost sesizată cu dispoziţiile art. 403
alin. 41, din
motivarea excepţiei se observă că autorul acesteia se referă la dispoziţiile
art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3711, 3712, 4001, art.
400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Art. 3711 şi 3712 au fost introduse prin art. I pct. 137 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. 3 al art. 3712 a fost introdus prin
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 3 al art. 3712 a fost introdus iniţial prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
59/2001, dar această ordonanţă a fost respinsă prin Legea nr. 69/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 612 din 14 iulie 2005. Textul alin. 3 al art. 3712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 este identic cu
cel introdus prin Legea nr. 219/2005. Art. 4001, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 au fost introduse prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000. Art. 403 alin. 4 a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 3711: „Obligaţia
stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la
îndeplinire de bunăvoie.
In cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie
obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit
dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.
Executarea silită are
loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea
dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin
acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.";
- Art. 3712: „Pot
fi executate silit obligaţiile al căror obiect
constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia,
desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei
alte măsuri admise de lege.
In cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost
stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare,
potrivit legii.
Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii
în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei
stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea
sumei. In cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu,
organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat
la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu. ";
- Art. 400 alin. 2: „Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau
aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat
hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu
executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare
aparţine instanţei de executare.";
- Art. 4001:
„Impărţirea bunurilor proprietate comună poate fi
hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la
executare.";
- Art. 403 alin. 4: „In
cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. Incheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este
deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi
(2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2)
referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 53 alin. (1) şi (2)
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
precum şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei. De asemenea,
se invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3711 din Codul de procedură civilă, Curtea
reţine că prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a instituit un
ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a
dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie
obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu
executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de
bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile din
legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3712 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr.
323 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003, a statuat
că textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competenţa
instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în
sarcina organului de executare. In cadrul acestei proceduri executorul
judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea
actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul
executoriu. Sub acest aspect, operaţia de actualizare efectuată de executorul
judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ care nu este
supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi
contradictorialitatea. Impotriva acestui act, persoana care se consideră
vătămată în drepturile sale, debitorul sau creditorul obligaţiei de plată, are
deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de
procedură civilă. De asemenea, prin Decizia nr. 188 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 18 iunie 2003, Curtea a statuat că dispoziţiile art.
3712 din Codul de
procedură civilă nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1)
şi (2), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că
textul de lege criticat reglementează competenţa pentru soluţionarea
contestaţiei la executare, acestea fiind norme de procedură pe care, în temeiul
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are dreptul exclusiv de
a le legifera, fără ca în acest fel să se încalce dispoziţiile din Constituţie
invocate de autorul excepţiei.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, se constată că instanţa de
contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 785 din 7 noiembrie 2003, că aceste dispoziţii
sunt constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art.
4001 asigură, pe de
o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu
sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar, pe de altă parte, permit
creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui
doar bunurile debitorului. Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun
care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie
sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit
bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea
întregului imobil. Aşa fiind, Curtea a reţinut că reglementarea criticată are
ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori puşi în acest
mod la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei
datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, Curtea constată că, în urma modificării suferite de dispoziţiile de
lege criticate, în cazuri urgente preşedintele instanţei poate dispune prin
încheiere şi fără citarea părţilor suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Suspendarea provizorie a
executării va fi dispusă dacă s-a plătit cauţiunea, care trebuie depusă în cuantum
de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile
neevaluabile în bani. Se constată că instituirea obligaţiei de plată a
cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, în cazuri urgente, are o
dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie
pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca
urmare a întârzierii executării
silite prin efectul suspendării acesteia şi, pe de altă parte, de a preveni şi
limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici, fără a se încălca dispoziţiile din Legea fundamentală şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3711, 3712, 4001, art.
400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecătoriei Oneşti.
Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu