DECIZIE Nr.
280 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3, art. 31 alin. 1, 2
si 3,art. 34 alin. 2, art. 183 si ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedura
civila, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 386 din 5 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2
şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, precum şi ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr.
1.821/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia, arătând că prevederile legale criticate, prin modul cum au
fost redactate, încalcă dreptul constituţional la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile legale
criticate sunt constituţionale. Se arată că adoptarea normelor de procedură
aparţine competenţei exclusive a legiuitorului.
Se mai susţine că dispoziţiile legale referitoare la
recuzarea judecătorilor nu împiedică accesul liber la justiţie, fiind asigurat
totodată dreptul la un proces echitabil, iar reglementările criticate din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod
egal tuturor magistraţilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1.821/2005, Curtea de Apel laşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2
şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, precum şi ale art. 931 şi 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure
într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate
de autorul excepţiei împotriva unei somaţii de plată emise de Administraţia
Finanţelor Publice laşi şi unor titluri executorii emise de Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi de Curtea de Apel laşi cu privire la plata cheltuielilor
judiciare către stat stabilite prin mai multe hotărâri judecătoreşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, următoarele:
- art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă
încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de prevederile art. 21 alin.
(3) din Constituţie, deoarece nu permite recuzarea tuturor judecătorilor unei
instanţe sau ai unei secţii a acesteia. Totodată, prevede că pentru aceleaşi
motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva
aceloraşi judecători;
- art. 31 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură
civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 21
alin. (3) din Constituţie, deoarece potrivit acestui text judecarea cererilor
de recuzare nu se desfăşoară în şedinţă publică „şi se poate face cu lipsa de
citare a părţilor, fără prezenţa lor." De asemenea, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate consideră că textul criticat nu prevede administrarea
unor probe esenţiale, cum ar fi interogatoriul sau jurământul, a altor acte de
procedură, pentru a putea susţine motivele şi argumentele în sprijinul
admiterii cererilor de recuzare. Se mai arată că acest text nu reglementează
nici o cale de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de recuzare;
- art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă
încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din
Constituţie, deoarece prevede că încheierea prin care s-a
respins cererea de recuzare poate fi atacată numai
odată cu fondul;
- art. 95 din Legea nr. 303/2004 încalcă dreptul la un
proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Autorul
excepţiei susţine că, potrivit acestor prevederi legale, „orice persoană poate
sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii
instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a unui magistrat, încălcarea obligaţiilor profesionale în
raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către acesta a unor abateri
disciplinare. Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în
discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti care sunt supuse
căilor legale de atac". Critica formulată vizează această ultimă frază,
deoarece permite magistraţilor să pronunţe hotărâri judecătoreşti cu încălcări
grave ale legii, fără să fie casate nici măcar după constatarea vinovăţiei
magistraţilor respectivi;
- art. 931 din
Legea nr. 303/2004 încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21
alin. (3) din Legea fundamentală şi de „art. 16 din Constituţie care prevede că
«Nimeni nu este mai presus de lege»". Referitor la dispoziţiile legale
menţionate, autorul excepţiei susţine că „în art. 931 din Legea nr. 303/2004 apare un paragraf conform căruia «Judecătorii, procurorii şi
magistraţii-asistenţi pot fi cercetaţi pentru faptele în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu, percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi
preventiv numai cu încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii»".
Se apreciază că, „în această variantă, magistraţii au o imunitate şi mai
abuzivă în faţa legii penale", arătând totodată că, atât timp cât avizul
Consiliului Superior al Magistraturii sau al Ministerului Justiţiei este
obligatoriu pentru cercetarea magistraţilor, aceştia nu sunt responsabilizaţi;
- art. 183 din Codul de procedură civilă încalcă
dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie,
deoarece, „prin utilizarea termenului «poate» în loc de «trebuie»", textul
legal permite judecătorului să nu trimită la parchet spre cercetare
înscrisurile considerate false sau împotriva cărora una dintre părţi s-a
înscris în fals;
- art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă
încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din
Constituţie, deoarece „termenul «poate», din prima frază care prevede că
«Instanţa poate suspenda judecata», creează premisa unor abuzuri din partea
magistraţilor". Astfel, există posibilitatea de a se pronunţa hotărâri
„fără să se aştepte soluţiile prealabile necesare desfăşurării unui proces
corect".
Curtea de Apel laşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia este
nefondată. In argumentarea acestei opinii se arată că hotărârile instanţei de
fond, pronunţate în cauza dedusă judecăţii, care se referă la incompatibilităţi
şi la procedura contencioasă, sunt supuse controlului judiciar exercitat de
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind asigurat astfel accesul la justiţie.
In legătură cu prevederile criticate din Legea nr. 303/2004, referitoare la
răspunderea magistraţilor, instanţa arată că aceste dispoziţii legale „nu
instituie un regim de imunitate pentru magistraţi, ci doar anumite reguli
aplicabile în materie", pentru a preveni consecinţele abuzului de drept.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, nefiind încălcate
dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
In acest sens este menţionată Decizia Curţii
Constituţionale nr. 11/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin.
1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, precum şi ale art. 931 şi 95 din Legea nr. 303/2004. Ca urmare a republicării Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005,
art. 931 a devenit art. 95 şi art. 95 a
devenit art. 97.
In consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii următoarelor texte din Codul de procedură civilă:
- Art. 28 alin. 2 şi 3: „Nu se pot recuza toţi
judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula
o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";
- Art. 31 alin. 1, 2
şi 3: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără
prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.
In cursul judecării cererii de recuzare nu se va
face nici un act de procedură. ";
- Art. 34 alin. 2: „Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o
dată cu fondul. ";
- Art. 183: „Dacă partea care defaima înscrisul ca fals arată pe autorul sau
complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând
înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";
- Art. 244 alin. 1: „Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii
atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi."
Totodată, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii următoarelor texte din Legea nr. 303/2004:
- Art. 95: „(1)
Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi,
reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului
Superior al Magistraturii.
(2) In caz de infracţiune flagrantă, judecătorii,
procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei
potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de
organul care a dispus reţinerea sau percheziţia. ";
- Art. 97: „(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii,
direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor
profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a
unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu
poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care
sunt supuse căilor legale de atac."
Critica de neconstituţionalitate are la bază, în esenţă,
susţinerea că prevederile criticate din Codul de procedură civilă referitoare
la recuzarea judecătorilor, suspendarea judecăţii, precum şi unele prevederi
legale referitoare la răspunderea magistraţilor, încalcă, prin modul în care au
fost redactate, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind
accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,
autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din
Constituţie care prevede că „nimeni nu este mai
presus de lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3 şi ale
art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor
constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Unele din aceste texte de lege au mai fost supuse, în
mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate.
Prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.030
din 21 noiembrie 2005, de exemplu, Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi 34 din Codul de procedură
civilă, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituţie. In
cuprinsul deciziei s-a reţinut, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 şi 34
din Codul de procedură civilă, că „judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul
cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa
pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, prin această
reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi
operative de soluţionare a acestei cereri. Incheierea prin care s-a respins
recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a
reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când
constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă". Totodată,
Curtea a arătat că „cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine
stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv
al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată,
al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu
împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu
constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală,
legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a
încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de
încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de
aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi
de atac".
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele
deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, prin
invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât reglementarea
modalităţii în care pot fi recuzaţi judecătorii unei instanţe sau ai unei
secţii a acesteia ori în care se poate formula o nouă cerere de recuzare
împotriva aceluiaşi judecător se face prin norme de procedură, care, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul
este deci îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se
asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.
Curtea nu poate reţine nici critica de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedură civilă,
referitoare la suspendarea judecăţii pricinii în cazul declarării în fals a
unui înscris, şi ale art. 244 alin. 1 din acelaşi cod, care reglementează
posibilitatea suspendării judecăţii, în raport cu dispoziţiile art. 21 din
Constituţie. Prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie
2004, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că
„suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine
situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri
contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice
existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia
oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să
cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare,
lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea
pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces
aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ,
sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor
procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar
avea caracter imperativ". In consecinţă, Curtea a constatat că textele
privind suspendarea judecăţii nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind
accesul liber la justiţie. Aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile
art. 183 din Codul de procedură civilă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004,
care reglementează posibilitatea oricărei persoane de a sesiza Consiliul
Superior al Magistraturii cu privire la conduita magistraţilor, Curtea reţine
că textele de lege respective nu instituie un regim de imunitate pentru
magistraţi, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci stabilesc anumite reguli
aplicabile acestora în cazul încălcării obligaţiilor profesionale ori al
săvârşirii unor infracţiuni, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile
art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2,
art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale
art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.821/2005 al
Curţii de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta