DECIZIE   Nr. 28 din 2 iunie 2008

cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 385 9 alin. 1 din Codul de procedura penala, dupa abrogarea pct. 17 1 prin Legea nr. 356/2006, în cazul solutionarii recursului (ca o a doua cale ordinara de atac) declarat cu privire la latura civila a cauzei.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 423 din 22 iunie 2009

Dosar nr. 11/2008

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 385 9 alin. 1 din Codul de procedura penala, dupa abrogarea pct. 17 1 prin Legea nr. 356/2006, în cazul solutionarii recursului (ca o a doua cale ordinara de atac) declarat cu privire la latura civila a cauzei.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că, după abrogarea pct. 171 din cadrul art. 3859 alin. 1  din Codul de procedură penală, judecarea recursurilor declarate se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 2 şi 3 din cu privire la latura civilă, împotriva deciziilor pronunţate în apel, Codul de procedură penală.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit diversitate de soluţii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 3859 din Codul de procedură penală după abrogarea pct. 171 din alin. 1 al acestui articol prin Legea nr. 356/2006, referitor la cazurile de casare în recurs cu privire la latura civilă a procesului.

Astfel, unele instanţe au considerat că, atunci când recursul vizează numai modul de rezolvare a laturii civile a cauzei penale, calea de atac trebuie respinsă ca inadmisibilă, deoarece motivul invocat nu se mai regăseşte în prevederile art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală.

In fine, alte instanţe au considerat că recursurile trebuie soluţionate pe fond chiar şi după abrogarea pct. 171 din alin. 1 al art. 3859 din Codul de procedură penală, în temeiul alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

In adevăr, în urma abrogării pct. 171 din alin. 1 al art. 3859 din Codul de procedură penală, potrivit căruia hotărârea contrară legii sau prin care s-a făcut o greşită aplicare a legii era supusă casării, a avut loc o restrângere a cazurilor de casare ce se pot invoca în recurs, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Această restrângere a cazurilor de casare nu poate justifica însă aprecierea că recursurile formulate numai cu privire la latura civilă ar fi devenit inadmisibile datorită abrogării dispoziţiei prin care era reglementat un motiv esenţial într-o atare cale de atac pentru această latură a procesului.

Dacă legiuitorul ar fi voit să înlăture posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor pronunţate în apel cu privire la latura civilă, nu ar fi menţinut reglementarea de la alin. 2 al art. 3859 din Codul de procedură penală, în cuprinsul căruia se precizează următoarele: „Cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pot fi invocate atât cu privire la soluţionarea laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei".

Or, această reglementare, lipsită de echivoc, exclude posibilitatea de a se aprecia că înlăturarea unui motiv de casare, prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, ar avea drept consecinţă atribuirea caracterului de „inadmisibil" recursului îndreptat numai împotriva laturii civile a cauzei.

De aceea, atât timp cât prin art. 3859 alin. 2 din Codul de procedură penală se prevede că, în ansamblul lor, cazurile de casare prevăzute în alin. 1 din acest articol pot fi invocate şi în latura civilă a cauzei, nu ar fi posibil ca, pe calea unei interpretări judecătoreşti excesive, să se considere că înlăturarea cazului de casare reglementat la pct. 171 din alin. 1 al acelui articol ar echivala cu desfiinţarea recursului asupra unei laturi importante a procesului pe motiv că lipsa acelui caz de casare ar duce la ineficienta căii de atac.

Este adevărat că motivele de casare ce se pot invoca în baza temeiurilor enumerate în cuprinsul alin. 1 al art. 3859 din Codul de procedură penală se referă, în esenţa lor, la aspecte privind latura penală a procesului, dar unele dintre aceste temeiuri, cum sunt cele menţionate la pct. 9, 10, 12, 16, 17 şi 18 din alineatul respectiv, sunt susceptibile de a prezenta relevanţă vădită în ceea ce priveşte interesele de fond ale părţii civile, iar altele vizează aspecte procedurale de natură a garanta drepturile sale legitime.

De altfel, în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 721 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile acestui cod se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, trebuie observat că, în măsura în care motivele de nelegalitate specifice procesului civil, menţionate în art. 304 din acel cod, nu sunt potrivnice sau nu se suprapun celor prevăzute în art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală, ar putea fi luate în considerare, în mod conjugat cu cele indicate în acest din urmă text de lege, ca temeiuri ale criteriilor susceptibile a fi invocate împotriva modului de soluţionare a laturii civile.

In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, după abrogarea pct. 171 de la alin. 1 al art. 3859 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 356/2006, judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă, împotriva deciziilor pronunţate în apel, se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 2 din Codul de procedură penală, cazurile de casare urmând a fi analizate, în concret, în funcţie de modul de rezolvare a laturii civile.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii,

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

In aplicarea dispoziţiilor art. 3859 din Codul de procedură penală, după abrogarea pct. 171 prin Legea nr. 356/2006, stabilesc următoarele:

Judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă împotriva deciziilor pronunţate în apel se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 2 din Codul de procedură penală, cazurile de casare urmând a fi analizate în concret, în funcţie de modul de rezolvare a laturii civile.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

p. Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei,

eliberată din funcţie prin pensionare,

Adriana Daniela White