DECIZIE   Nr. 28 din 30 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 152 din  1 martie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Vlad Mihai Cercel     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata, cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Constantin Lache, Iuliu Regnard Popescu, Neculai Balan, Ecaterina Balan, Felicia Crisan, Olga Silistraru, Rada Mazilescu, Marius Mazilescu, Ovidiu Ionel Mazilescu, Cornel Mazilescu, Dragan Nita, Dumitru Vucea, Titu Georgescu, Vergiliu Duroi, Ioan Sdirea, Gabriela Lucia Sdirea, Adrian Puscasu, Gheorghe Stroe, Mihai Enache, Stefan Serbanescu, Corina Vladasel, Mircea Popescu si Asociatia Nationala a Investitorilor F.N.I. in Dosarul nr. 5.079/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 ianuarie 2002 si au fost consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea a amanat pronuntarea, in vederea depunerii de concluzii scrise, pentru data de 23 ianuarie 2002. La acea data Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat din nou pronuntarea pentru data de 30 ianuarie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.079/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor, exceptie ridicata de Constantin Lache, Iuliu Regnard Popescu, Neculai Balan, Ecaterina Balan, Felicia Crisan, Olga Silistraru, Rada Mazilescu, Marius Mazilescu, Ovidiu Ionel Mazilescu, Cornel Mazilescu, Dragan Nita, Dumitru Vucea, Titu Georgescu, Vergiliu Duroi, Ioan Sdirea, Gabriela Lucia Sdirea, Adrian Puscasu, Gheorghe Stroe, Mihai Enache, Stefan Serbanescu, Corina Vladasel, Mircea Popescu si Asociatia Nationala a Investitorilor F.N.I. in cadrul unui litigiu privind executarea Contractului de fidejusiune/cautiune nr. 2.205 din 6 decembrie 1999, incheiat intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., Fondul National de Investitii si Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin urmatoarele:
    I.1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, se sustine ca acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 41 alin. (1). Autorii exceptiei considera ca este normal ca persoanele care se adreseaza instantelor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de actul de justitie, insa acest lucru trebuie realizat cu respectarea principiilor prevazute la art. 16 alin. (1) si ale art. 41 alin. (1). Prin contractul de fidejusiune Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. s-a angajat sa rascumpere unitatile de fond detinute la Fondul National de Investitii in cazul incapacitatii de plata a societatii de administrare Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A. In aceeasi motivare se sustine ca statul este unicul actionar al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. si, ca atare, creanta asupra acestei societati reprezinta o creanta asupra statului, intrand sub incidenta art. 41 alin. (1) din Constitutie. Tinand seama de prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora sunt scutite de taxa de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii lor pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, autorii exceptiei sustin ca aceasta scutire trebuie sa se aplice si in privinta cererilor privind bunuri mobile (drepturile de creanta ale investitorilor), indreptate impotriva statului. Astfel, se considera ca dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza obligatia platii taxei de timbru la valoare in cazul cererilor cu obiect evaluabil in bani, sunt neconstitutionale, intrucat nu respecta prevederile art. 41 alin. (1) din Constitutie, contravenind in acelasi timp principiului egalitatii consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, contravin si principiului accesului liber la justitie, consacrat la art. 21 din Constitutie. Obligatia de plata a taxei de timbru in acest caz reprezinta o restrangere nejustificata a accesului la justitie, intrucat dupa castigarea procesului de catre reclamanti paratul, statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, oricum va fi obligat sa restituie taxa platita, in cadrul cheltuielilor de judecata, din bugetul de stat. Prin urmare, obligatia platii taxei de timbru duce, fara un temei legal, la restrangerea numarului de persoane care se pot adresa instantelor judecatoresti.
    De asemenea, este invocata si contrarietatea dintre dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, si cele ale art. 1091 din Codul civil.
    I.2. Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt considerate a fi neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, prin textul de lege atacat sunt prevazute scutiri de la plata taxei de timbru in cazul actiunilor si cererilor introduse de anumite organe de stat. Autorii exceptiei, recunoscand atributul exclusiv al puterii legiuitoare de a stabili scutiri pentru anumite categorii de actiuni si cereri, considera neconstitutionala stabilirea acestor scutiri numai in considerarea calitatii subiectelor de drept care sunt in situatia de a introduce actiuni sau cereri in justitie. Principiul egalitatii presupune egalitatea de tratament juridic pentru persoanele aflate in aceeasi situatie juridica. Or, art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste in mod discriminatoriu scutiri de la plata taxei de timbru doar pentru anumite subiecte de drept dintre cele aflate in aceeasi situatie juridica. Sub acest aspect se sustine ca in cadrul unei anumite actiuni, daca una dintre parti este scutita de plata taxei de timbru, toate cererile, introduse de oricare dintre celelalte parti, trebuie sa fie scutite de plata taxei de timbru.
    II.1. In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 sunt considerate a contraveni prevederilor art. 78 din Constitutie. Din aceasta perspectiva textul de lege acorda Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii inca cel putin 10 zile de functionare de la data intrarii lui in vigoare (data publicarii). Pe de alta parte, art. 13 alin. (2) din lege interzice membrilor Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii, de la data intrarii in vigoare a legii, dreptul de a mai desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Aceasta contradictie intre dispozitiile cuprinse in aceeasi lege, precum si faptul ca incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al Fondului National de Investitii presupune cheltuieli ce nu pot fi efectuate decat dupa finalizarea procedurilor de transformare a fondului, conform art. 12 din Legea nr. 333/2001, sunt considerate a reprezenta o incalcare a prevederilor art. 78 din Constitutie.
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. Prin dispozitiile legale criticate se reglementeaza prerogativa Adunarii generale a Fondului National de Investitii de a decide transformarea acestuia in fond inchis de investitii. Pe aceasta cale se considera ca se aduce atingere unor raporturi juridice preexistente, ceea ce face ca dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 sa retroactiveze.
    Dispozitiile legale criticate sunt considerate a contraveni si prevederilor art. 48 alin. (1) din Constitutie, intrucat incalca drepturile investitorilor de a obtine repararea pagubelor suferite.
    II.2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 din Legea nr. 333/2001 autorii exceptiei sustin ca acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) si ale art. 37 alin. (1). Prin transferul catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (fostul Oficiu pentru Recuperarea Creantelor Bancare), un tert fata de organele legal constituite ale Fondului National de Investitii, al unor drepturi de a decide in locul acestora sunt incalcate drepturile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, precum si dreptul la libera asociere prevazut la art. 37 alin. (1) din Constitutie. Dreptul la libera asociere presupune, in opinia autorilor exceptiei, interzicerea interventiei oricaror alte persoane (chiar institutii ale statului) in ordinea juridica stabilita de persoanele care se asociaza.
    II.3. Dispozitiile art. 11 din Legea nr. 333/2001 sunt considerate a contraveni prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (2), art. 37 alin. (1), ale art. 51 si 78 din Constitutie. Conform dispozitiilor criticate AVAB are atributia de a avansa cheltuielile necesare pentru efectuarea contractului de audit, pentru consultarea investitorilor si pentru transformarea Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, acestea urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din sumele obtinute prin lichidarea activelor acestuia. Autorii exceptiei sustin ca sunt incalcate prevederile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie, intrucat dreptul de a decide cu privire la soarta F.N.I. nu apartine decat investitorilor, respectiv persoanelor care l-au infiintat, amestecul altor persoane sau institutii fiind neconstitutional. Sub acest aspect, intrucat dispozitiile art. 11 incalca drepturile prevazute in Constitutie si in alte legi, se afirma ca este incalcat si art. 51 din Constitutie, referitor la suprematia acesteia.
    De asemenea, autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 78 din Constitutie, deoarece incheierea contractului de audit presupune cheltuieli ce nu pot fi efectuate decat dupa finalizarea procedurilor de transformare a fondului, nefiind admisa solutia privind avansarea cheltuielilor de catre AVAB.
    II.4. Autorii exceptiei considera totodata ca dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie. Astfel, prin conditionarea introducerii cererii de ridicare a sechestrului de finalizarea procedurii de transformare a F.N.I. se aduce o restrangere neconstitutionala accesului liber la justitie. In aceeasi ordine de idei se sustine si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 49 alin. (1), art. 51 si ale art. 150 alin. (1), fara a se motiva aceasta pretinsa incalcare a Legii fundamentale.
    II.5. Autorii exceptiei mai sustin ca dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 incalca prevederile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 51 si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie. Datorita faptului ca prin reglementarile legale criticate se prevede posibilitatea transformarii F.N.I. in fond inchis de investitii, posibilitate pe care actele normative sub imperiul carora a fost constituit Fondul National de Investitii nu o reglementeaza, aceste dispozitii normative sunt considerate a avea caracter retroactiv.
    Pe de alta parte, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 confera Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare atributia de a emite un regulament pentru transformarea F.N.I. in fond inchis de investitii, in conditiile legii. Or, tinand seama de faptul ca nu exista o lege care sa reglementeze aceasta materie, se apreciaza ca sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare situandu-se, in acest fel, deasupra legii. Pe cale de consecinta, sunt incalcate si prevederile constitutionale privind garantarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, consacrate la art. 1 alin. (3), cele privind suprematia Constitutiei (art. 51) si cele ale art. 150 alin. (1), privind abrogarea actelor normative contrare Constitutiei.
    II.6. Dispozitiile art. 14 alin. (1) sunt considerate a fi neconstitutionale intrucat, prin reglementarea subrogarii AVAB in toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate cu Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A. si/sau cu F.N.I., se ajunge la consecinte contrare Constitutiei. Astfel, AVAB are o capacitate de folosinta precis delimitata prin lege, iar art. 5^3 din Legea nr. 409/2001 stabileste ca sumele obtinute de AVAB din exercitarea atributiilor sale servesc la acoperirea cheltuielilor proprii de functionare si operare si a cheltuielilor de administrare si de valorificare a activelor bancare preluate, diferenta urmand sa fie virata la trezoreria statului. Intrucat nici o prevedere legala nu stabileste obligatia AVAB de a executa obligatia de rascumparare a titlurilor de participare la F.N.I., autorii exceptiei considera ca aceasta presupune un efect retroactiv al dispozitiilor art. 14 alin. (1), ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, dispozitiile criticate aduc atingere si drepturilor de creanta ale investitorilor, fapt ce contravine prevederilor constitutionale referitoare la proprietate si la restrangerea exercitiului unor drepturi, consacrate la art. 41 alin. (1), (2) si (7), la art. 135 alin. (1) si (6) si, respectiv, la art. 49. Autorii exceptiei mai sustin ca statul, fiind unicul actionar al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., isi anuleaza propria datorie, situandu-se in acest fel "mai presus de lege", ceea ce face ca aceste dispozitii legale sa incalce prevederile art. 16 alin. (2) si ale art. 51 din Constitutie. In sustinerea exceptiei sunt invocate si dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, 48 si ale art. 150 alin. (1), precum si cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie. Totodata autorii exceptiei apreciaza ca prin dispozitiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 se aduce atingere gajului general al creditorilor chirografari asupra patrimoniului Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., investitorii fiind astfel lipsiti de garantia statului asupra activitatii Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata prin Decizia nr. 77/1995, precum si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit ca protectia dreptului de proprietate poarta asupra tuturor drepturilor cu valoare economica, inclusiv asupra drepturilor de creanta. Se considera ca este incalcat si principiul separatiei puterilor in stat, prin interventia legiuitorului in ordinea juridica stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
    Pe cale de consecinta, se considera ca sunt neconstitutionale si prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, privind subrogarea AVAB in locul Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. in toate procesele in curs in legatura cu actele juridice prevazute in anexa la lege.
    De asemenea, este invocata neconcordanta dintre dispozitiile art. 14 si cele ale art. 43 alin. (2) si ale art. 161 din Codul de procedura civila.
    II.7. In opinia autorilor exceptiei prevederile art. 15 din Legea nr. 333/2001 sunt considerate a contraveni dispozitiilor constitutionale privitoare la dreptul de proprietate, consacrate la art. 41 alin. (1), (2) si (7) si la art. 135 alin. (1) si (6). Autorii exceptiei sustin ca AVAB ar trebui sa aiba atributia de a plati cererile de rascumparare a titlurilor de participare, iar nu de a le conserva. Prin aceasta dispozitie legala s-ar consimti la transferarea proprietatii particulare a bunului in folosinta statului, ceea ce Constitutia nu admite.
    II.8. In opinia autorilor exceptiei dispozitiile art. 17 din Legea nr. 333/2001 sunt considerate a avea efect retroactiv, fiind astfel contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    In legatura cu dispozitiile criticate din Legea nr. 333/2001 se considera ca ele contravin si prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. f).
    III.1 si 2. Sesizarea de neconstitutionalitate are in vedere si faptul ca prevederile art. 1 si 5^3 din Legea nr. 409/2001 sunt considerate a fi neconstitutionale, deoarece incalca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 20, art. 41 alin. (1) si (2), art. 51, art. 135 alin. (1) si (6) si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie. Totodata este incalcat si principiul separatiei puterilor in stat, intrucat prin aceste texte de lege sunt afectate dispozitiile cuprinse in hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care Curtea Suprema de Justitie a constatat valabilitatea contractului de fidejusiune/cautiune incheiat intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., Fondul National de Investitii si Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A.
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prin stabilirea capacitatii de folosinta a AVAB aceasta institutie nu are atributia de a achita drepturile de creanta ale investitorilor, ceea ce aduce atingere prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate, consacrate la art. 41 alin. (1) si (2) si la art. 135 alin. (1) si (6). In acest mod sunt incalcate si prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si ale art. 15 alin. (1) privind garantarea tuturor drepturilor si libertatilor cetatenilor, ale art. 16 alin. (2) si ale art. 51, privind suprematia Constitutiei si a legii, precum si ale art. 150 alin. (1), care au in vedere abrogarea actelor normative contrare Constitutiei. In sustinerea exceptiei se invoca si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie.
    De asemenea, este invocata si contrarietatea dispozitiilor art. 1 si 5^3 din Legea nr. 409/2001 fata de cele ale art. 43 alin. (2) si ale art. 161 din Codul de procedura civila.
    III.3 si 4. Prevederile art. 19^20 alin. (1) si ale art. 19^22 alin. (3) din Legea nr. 409/2001 sunt considerate a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 21 si ale art. 15 alin. (2). Prin impunerea cerintei ca judecatorul sa nu primeasca o cerere de chemare in judecata decat o data cu dovada ca aceasta a fost deja comunicata catre AVAB, autorii exceptiei considera ca se ingradeste accesul la justitie sau ca legea are un efect retroactiv. De asemenea, faptul ca in recurs nu se pot invoca alte aparari, cu exceptia celor de ordine publica, reprezinta, in opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, fie recunoasterea unui efect retroactiv al legii, fie ingradirea mijloacelor de aparare si de exercitare a drepturilor, contrare art. 21 din Constitutie.
    III.5. Prin dispozitiile art. 19^23 din Legea nr. 409/2001 autorii exceptiei considera ca sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 21 si ale art. 49 alin. (1). Se sustine ca nu se poate reglementa un nou termen de prescriptie aplicabil cererilor privind executarea unor hotarari ramase irevocabile sub imperiul unei legi anterioare, fara a se incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii sau prevederile privind accesul liber la justitie. Pentru aceleasi motive se considera a fi incalcate si dispozitiile art. 49 alin. (1) din Constitutie.
    In timpul sedintei de judecata unii dintre autorii exceptiei au solicitat extinderea controlului de constitutionalitate a textelor criticate prin raportare si la alte dispozitii constitutionale. In esenta, a fost invocata incalcarea prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si nerespectarea procedurii constitutionale de adoptare a Legii nr. 409/2001.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 146/1997 se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata prin deciziile nr. 7 si nr. 70/1993, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, deciziile nr. 18 si nr. 164/1997 si Decizia nr. 49/1999. Conform acestei jurisprudente accesul liber la justitie nu presupune gratuitatea acestuia, fiind legal si normal ca beneficiarii unui serviciu public sa contribuie la acoperirea cheltuielilor ocazionate de buna sa functionare. Principiul egalitatii nu este incalcat de dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, intrucat acesta vizeaza egalitatea intre cetateni in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea intre cetateni si autoritatile publice. De altfel, art. 4 alin. (2) din Constitutie interzice discriminarea pe anumite criterii, aplicabile numai persoanelor fizice. Obligatia de plata a taxelor de timbru este justificata de prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, conform carora cetatenii au obligatia de a contribui, prin taxe si impozite, la cheltuielile publice. Scutirile de la plata taxei de timbru, acordate prin art. 17 din Legea nr. 146/1997, nu sunt nejustificate, intrucat privesc actiunile introduse pentru intregirea veniturilor statului. In ceea ce priveste prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, acestea nu contin nici o interdictie cu privire la scutirea de la plata taxei de timbru.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile atacate din Legea nr. 333/2001 nu contravin prevederilor art. 37 si 48 din Constitutie. Astfel, libertatea de asociere, ca drept fundamental, nu este aplicabila asociatiilor si societatilor de drept privat cu scop patrimonial, iar art. 48, prin ipoteza, vizeaza doar actele administrative, iar nu legile, ca acte juridice ale Parlamentului.
    In concluzie se considera ca exceptia este neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata. In legatura cu dispozitiile Legii nr. 146/1997 se apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei. Scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, acordata institutiilor publice, se bazeaza pe faptul ca institutiile respective sunt finantate integral din banii publici, iar obligarea acestora la plata taxelor de timbru ar implica restituirea catre stat a sumelor acordate de acesta, ceea ce ar crea "un circuit banesc inutil".
    In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 333/2001, criticate prin exceptia de neconstitutionalitate, Guvernul apreciaza ca acestea nu incalca drepturile si libertatile cetatenesti, ci constituie prevederi de natura constructiva, cu scopul de a demara solutionarea problemei investitorilor F.N.I. in legatura cu masura subrogarii AVAB in drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. rezultate din anumite contracte, aceasta se bazeaza pe dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, fiind necesara pentru a se proteja economiile unei mari parti a populatiei. Prin cap. IV din Legea nr. 333/2001 nu se aduce atingere drepturilor de decizie ale investitorilor, adunarea generala a investitorilor fiind competenta sa decida asupra activitatii ulterioare a Fondului National de Investitii. Dispozitiile art. 41 din Constitutie nu sunt incalcate intrucat, pe de o parte, subrogarea AVAB in drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. nu inseamna incalcarea drepturilor de proprietate ale investitorilor, iar pe de alta parte, conform art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
    Sub aspectul criticilor formulate la adresa Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, Guvernul apreciaza ca procedurile speciale instituite prin acest act normativ contribuie la constituirea resurselor financiare ale statului si la accelerarea rascumpararii titlurilor de stat in vederea diminuarii datoriei publice interne, fiind astfel evident interesul public care sta la baza acestor reglementari.
    Fata de aceste argumente Guvernul considera ca exceptia ridicata este neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei si ale celorlalte parti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi atat autorii exceptiei de neconstitutionalitate, cat si instanta de judecata, in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, au retinut ca sunt criticate dispozitiile art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Legea nr. 409/2001, in realitate aceste articole sunt cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001. In consecinta, Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 360 din 4 iulie 2001, precum si ale art. 1, 5^3, ale art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii legale care au urmatorul cuprins:
    I. Dispozitii din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare:
    - art. 2 alin. (1): "Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel: [...].";
    - art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice."
    II. Dispozitii din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii:
    - art. 9: "(1) In termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii, cu acordul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, asigura incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activitatii fondului. Raportul de audit include, fara a se limita la acestea, calcularea activelor totale si a obligatiilor, precum si o evaluare generala a situatiei financiare a fondului.
    (2) Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de Investitii decide, conform legii, cu privire la continuarea activitatii fondului, transformarea in fond inchis de investitii, in conditiile legii, sau lichidarea fondului.";
    - art. 10: "In cazul in care Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii nu isi indeplineste obligatiile prevazute la art. 9, acestea se aduc la indeplinire de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.";
    - art. 11: "Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevazut la art. 9 alin. (1), pentru consultarea investitorilor si, dupa caz, pentru finalizarea procedurilor de transformare in fond inchis de investitii, in conditiile legii, se avanseaza de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare din fondul prevazut la art. 6, urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din sumele obtinute prin lichidarea activelor acestuia, daca investitorii hotarasc lichidarea.";
    - art. 12: "Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului National de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia.";
    - art. 13 alin. (1): "Procedura de transformare a Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, in conditiile legii, precum si organizarea si functionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.";
    - art. 14: "(1) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare preia fara plata toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
    (2) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executarea silita.";
    - art. 15: "Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare efectueaza toate demersurile legale in vederea conservarii si realizarii drepturilor de creanta rezultate din actele juridice prevazute la art. 14.";
    - art. 17: "Sumele obtinute din realizarea creantelor prevazute la art. 14, dupa deducerea cheltuielilor efectuate in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sunt utilizate pentru rascumpararea titlurilor de stat in vederea diminuarii datoriei publice interne."
    III. Dispozitii din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare:
    - art. 1: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in vederea pregatirii acestora pentru inceperea procedurii de privatizare, in scopul cresterii gradului de solvabilitate si a credibilitatii interne si externe sau reglementarii problemelor de natura financiara ale acestora pentru mentinerea viabilitatii sistemului bancar, precum si pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creantelor cesionate.";
    - art. 5^3: "(1) Sumele obtinute de AVAB din valorificarea activelor bancare preluate au ca destinatie acoperirea cheltuielilor proprii de functionare si operare si a cheltuielilor de administrare si de valorificare a activelor bancare preluate, iar diferenta se vireaza la trezoreria statului.
    (2) Din sumele obtinute potrivit alin. (1) AVAB poate prevedea in bugetul de venituri si cheltuieli un fond suplimentar ce va fi utilizat in vederea cresterii valorii activelor bancare si a eficientizarii operatiunilor de valorificare.";
    - art. 19^20 alin. (1): "Reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se intemeiaza si, dupa caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora in instanta. Judecatorul nu va primi cererea fara dovada privind indeplinirea obligatiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplica oricarei cereri, indiferent de natura ei, cu exceptia cererilor formulate in timpul judecatii sau a celor prin care se exercita o cale de atac.";
    - art. 19^22 alin. (3): "In recurs nu se pot invoca aparari ce nu au fost formulate in fata instantei a carei hotarare este recurata, cu exceptia celor de ordine publica.";
    - art. 19^23: "(1) Termenul de prescriptie a actiunilor indreptate impotriva AVAB este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se cunoasca faptul sau actul pe care se intemeiaza actiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau incheierii actului, daca legea nu prevede un termen mai scurt.
    (2) Termenul prevazut la alin. (1), pentru acte sau fapte anterioare legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta, curge de la data intrarii in vigoare a acesteia."
    In sustinerea exceptiei autorii acesteia au invocat incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    - art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - art. 37 alin. (1): "Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere.";
    - art. 41 alin. (1), (2) si (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]
    (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.";
    - art. 48: "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionare in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
    (3) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
    - art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - art. 78: "Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei.";
    - art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. f): "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure: [...]
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.";
    - art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.";
    - art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
    De asemenea, se invoca si incalcarea urmatoarelor dispozitii din acte internationale:
    - art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata in prealabil ca nu pot fi primite sustinerile autorilor exceptiei privind contrarietatea dintre dispozitii legale cuprinse in diferite acte normative, intrucat in atributiile sale intra doar examinarea dispozitiilor legale in raport cu prevederile si principiile constitutionale. In acest sens este evidenta jurisprudenta constanta a Curtii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa fiind, aceste sustineri urmeaza sa fie respinse.
    De asemenea, Curtea nu poate examina nici argumentul adus in timpul sedintei de judecata in legatura cu neconstitutionalitatea Legii nr. 409/2001, cauzata de nerespectarea regulilor constitutionale privind procedura de mediere, intrucat acest argument nu este continut in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum aceasta a fost ridicata in fata instantei de judecata. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999, a statuat ca invocarea unui motiv de neconstitutionalitate direct in fata sa, motiv "ce nu are nici o legatura cu cel invocat in sesizare si nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificatia ridicarii unei exceptii direct in fata Curtii, eludandu-se astfel prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 12 din Legea nr. 47/1992, ceea ce este inadmisibil".
    I.1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza plata taxei de timbru intr-un cuantum stabilit in functie de valoarea obiectului litigiului, Curtea constata ca asupra acestor dispozitii s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 211 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 6 martie 2000, respingand exceptia de neconstitutionalitate. Solutia s-a bazat, in esenta, pe faptul ca "accesul liber la justitie nu inseamna si gratuitatea acestuia. Art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, nefiind asadar interzis ca legea sa prevada ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, in procesul civil contributia justitiabilului, prin avansarea unei parti din aceste cheltuieli, poate fi recuperata, in temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, de la partea care cade in pretentii. Prin urmare, regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor". Considerentele si solutia adoptata raman valabile si in prezenta cauza.
    Cu toate acestea, pentru a se asigura accesul la justitie al cat mai multor persoane, Legea nr. 146/1997, prin dispozitiile art. 21 alin. (1), atribuie Ministerului Finantelor Publice competenta de a acorda scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, in anumite situatii deosebite, cum ar putea fi si cea de fata.
    Sustinerile autorilor exceptiei privind incalcarea principiului egalitatii in drepturi si al garantarii dreptului de proprietate privata sunt neintemeiate, intrucat, pe de o parte, stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligatie, iar nu un drept, reprezinta un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta il exercita in considerarea anumitor situatii determinate, cum este si cazul scutirii reglementate la art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, iar, pe de alta parte, dreptul de creanta asupra Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. nu reprezinta o creanta asupra statului. Statul roman si Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sunt persoane juridice distincte, chiar daca intregul capital social al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. este detinut de catre stat. Aceasta rezulta din dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954, si, respectiv, din cele ale art. 1 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999.
    I.2. Privitor la dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii lor. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 24 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 27 iunie 2000, Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum si prin Decizia nr. 87 din 20 martie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001, au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate pe baza argumentului principal ca principiul egalitatii, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie, are in vedere egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea dintre cetateni si autoritatile publice. Pe de alta parte, plata unor taxe sau impozite nu reprezinta un drept, ci o obligatie constitutionala a cetatenilor, prevazuta la art. 53 alin. (1) din Constitutie, conform caruia "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice". Dupa cum s-a aratat mai sus legiuitorul este suveran in a acorda scutiri de la plata taxelor de timbru in considerarea anumitor situatii determinate. Considerentele si solutiile pronuntate in aceste decizii sunt valabile si in cauza de fata, criticile de neconstitutionalitate urmand sa fie respinse.
    In ceea ce priveste sustinerea ca, in cadrul unui anumit litigiu, daca o parte este scutita de plata taxei de timbru, atunci si celelalte parti ar trebui sa fie scutite, Curtea retine ca este neintemeiata. Diferenta de tratament se justifica prin inexistenta unor situatii identice in care s-ar afla partile, simpla calitate de parti in acelasi proces nefiind de natura sa duca la alta concluzie. De altfel partile intr-un proces indeplinesc roluri si au pozitii diferite. De aceea partea care introduce o actiune sau o cerere in instanta trebuie sa achite anticipat taxa de timbru, aceasta urmand sa fie suportata, la sfarsit, de cel care pierde procesul. O asemenea solutie este justificata, deoarece intotdeauna una dintre parti este interesata in solutionarea litigiului, iar cealalta se face vinovata de declansarea activitatii judiciare. Ratiunea pentru care anumite autoritati publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea ca actiunile si cererile introduse de ele prezinta o stransa legatura cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public. De aceea nu se poate afirma ca persoanele fizice sau juridice care urmaresc realizarea unor interese proprii, parti in litigiile cu autoritatile publice prevazute la art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, se afla in aceeasi situatie juridica.
    II.1. Cu privire la dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 Curtea constata ca acestea nu incalca prevederile art. 78 din Constitutie. Avand in vedere ca in textul legii nu se prevede o alta data pentru intrarea sa in vigoare, rezulta ca Legea nr. 333/2001 a inceput sa produca efecte juridice de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei (4 iulie 2001). Avand in vedere faptul ca autorii exceptiei critica o necorelare legislativa intre dispozitiile art. 9 alin. (1) si ale art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, Curtea retine ca aceasta nu poate constitui un motiv de neconstitutionalitate, deoarece eventualele neconcordante intre dispozitii cuprinse intr-o lege nu sunt supuse controlului de constitutionalitate.
    In ceea ce priveste critica privind dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, aceasta este, de asemenea neintemeiata. Faptul ca Legea fundamentala recunoaste drepturile si libertatile cetatenilor ca valori supreme si prevede ca acestia beneficiaza de drepturile si libertatile prevazute in Constitutie si in alte legi nu poate duce la concluzia ca regimul juridic al unor drepturi constituite sub imperiul unor reglementari nu poate fi modificat prin reglementari ulterioare. Aceasta modificare reprezinta optiunea legiuitorului, exercitata in baza art. 58 alin. (1) din Constitutie. Prevederea legala atacata stabileste o atributie fireasca a Adunarii generale a investitorilor Fondului National de Investitii, de a decide cu privire la continuarea activitatii fondului, la transformarea sa in fond inchis de investitii sau la incetarea activitatii. Prin aceasta se reglementeaza modul de exercitare a drepturilor investitorilor, fiind in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) teza a doua. Nu este vorba de un efect retroactiv al legii, intrucat nu se aduce atingere modului de constituire a drepturilor, asa cum acesta este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, ci se stabileste un mod diferit de exercitare a drepturilor in conditii de criza, pentru viitor. In ceea ce priveste art. 48 alin. (1) din Constitutie, acesta nu are legatura cu dispozitia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001.
    II.2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 din Legea nr. 333/2001 Curtea constata ca acestea nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei. Prevederea art. 37 alin. (1) din Constitutie se refera la asociere ca rezultat al exercitarii unui drept fundamental fara caracter patrimonial. Asa fiind, apartenenta la un fond de investitii nu reprezinta o asociere, in sensul art. 37 alin. (1) din Constitutie, si ca atare textele criticate nu pot fi contrare acestei dispozitii a Legii fundamentale. Pe cale de consecinta, nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 1 alin. (3), referitoare la garantarea drepturilor si libertatilor cetatenilor ca valori supreme, si ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor si libertatilor acestora.
    II.3. Pentru aceleasi motive, expuse la pct. II.2, Curtea constata ca sustinerile autorilor exceptiei privind contrarietatea dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 333/2001 cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (1) si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie nu pot fi primite. Se retine in acest sens ca dispozitia atacata nu are caracter retroactiv, fiind vorba despre masuri ce vor fi luate in viitor si care nu privesc raporturi contractuale preexistente, ci doar raporturi juridice nascute in urma adoptarii acestei legi. Pe de alta parte aceste dispozitii au fost justificate de imprejurarea ca la data de 4 iulie 2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 333/2001, mandatul Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii incetase, fiind necesara instituirea in sarcina unei autoritati publice [Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare devenit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB in temeiul art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 409/2001] a unor atributii privind convocarea Adunarii generale a investitorilor Fondului National de Investitii, alegerea unui nou consiliu de incredere, precum si atributii privind reluarea activitatii fondului. In acest sens a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002. In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 333/2001 este neintemeiata.
    II.4. Referitor la dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001 Curtea retine ca argumentul privind incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la liberul acces la justitie, nu poate fi primit, intrucat in momentul de fata nu exista nici o autoritate competenta care sa solicite ridicarea sechestrului. O asemenea ipoteza este posibila doar dupa constituirea organelor de conducere ale Fondului National de Investitii. In ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 49 alin. (1), art. 51 si ale art. 150 alin. (1) Curtea retine ca acestea nu au legatura cu dispozitiile criticate.
    II.5. Cu privire la dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 Curtea retine ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei. Faptul ca in Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, nu era prevazuta posibilitatea transformarii unui fond de investitii in fond inchis nu poate duce la concluzia ca dispozitiile art. 13 alin. (1) sunt retroactive, incalcand drepturile si libertatile investitorilor, intrucat o asemenea ipoteza opereaza numai in cazul in care adunarea generala a investitorilor adopta aceasta solutie. Curtea constata totodata ca Legea nr. 333/2001 este o lege speciala, care deroga de la regimul juridic general al fondurilor de investitii, prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, ceea ce permite legiuitorului sa stabileasca atributii distincte pentru Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, privitoare la elaborarea regulamentului pentru transformarea Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii.
    In legatura cu invocarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie Curtea constata ca acestea nu au incidenta in cazul Legii nr. 333/2001, intrucat ipoteza textului constitutional vizeaza actele normative preconstitutionale ce sunt abrogate in masura in care contravin Constitutiei. Or, este evident faptul ca aceasta lege a fost emisa ulterior intrarii in vigoare a Constitutiei Romaniei.
    II.6. In ceea ce priveste dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001 Curtea constata ca acestea reglementeaza la alin. (1) preluarea, cu titlu gratuit, de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB, a drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice prevazute in anexa la lege, iar la alin. (2), subrogarea AVAB in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din aceleasi acte.
    Examinand criticile formulate de autorii exceptiei, Curtea retine ca prin aceste dispozitii nu este incalcat principiul separatiei puterilor in stat, intrucat nu este impiedicata in nici un mod desfasurarea cursului unui proces aflat pe rolul unei instante judecatoresti sau executarea unei hotarari judecatoresti definitive. De altfel, prin Decizia nr. 1.323/2001 a Curtii Supreme de Justitie, s-a respins o cerere de constatare a nulitatii contractului de fidejusiune, dar nu s-a stabilit in mod irevocabil o obligatie de plata in sarcina fidejusorului. Asadar nu exista o hotarare definitiva a unei instante judecatoresti, a carei executare silita sa fi fost impiedicata prin subrogarea prevazuta la art. 14 din Legea nr. 333/2001.
    De asemenea, prin dispozitiile art. 14 nu se aduce atingere prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate, prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, si nici celor ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie. Schimbarea fidejusorului din actele juridice prevazute in anexa reprezinta o masura menita sa concure la solutionarea unei stari de criza, la conservarea patrimoniului Fondului National de Investitii si a drepturilor de creanta ale investitorilor. Astfel art. 14 din Legea nr. 333/2001 prevede ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB preia atat drepturile, cat si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., fara nici o alta precizare. Rezulta ca singura modificare a raporturilor rezultate din actele juridice prevazute in anexa este cea a persoanei fidejusorului, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. fiind inlocuita cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB. Desi art. 17 din Legea nr. 333/2001 si art. 5^3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, prevad o destinatie precisa pentru sumele obtinute din activitatea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB, si anume trezoreria statului, iar art. 8 alin. (1) din ordonanta, care reglementeaza principalele atributii ale Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB, nu face vorbire despre obligatia acestei institutii rezultata din contractul de fidejusiune incheiat de Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. cu Fondul National de Investitii si Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A., si anume aceea de a rascumpara titlurile de participare la Fondul National de Investitii, totusi alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca "AVAB indeplineste orice alte atributii care ii revin prin acte normative". Legea nr. 333/2001 reprezinta un act normativ care largeste sfera atributiilor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB, completand capacitatea sa de folosinta prin subrogarea in drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Prin urmare preluarea obligatiilor unei persoane implica si eventuala lor executare silita.
    In acest sens Curtea constata ca prin notele scrise depuse la dosarul cauzei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB intareste concluzia ca subrogarea prevazuta la art. 14 din Legea nr. 333/2001 are ca efect preluarea de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB a tuturor drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. rezultate din actele juridice prevazute in anexa la lege, deci inclusiv din Contractul de fidejusiune/cautiune nr. 2.205 din 16 decembrie 1999, si ca preluarea acestor obligatii implica, in mod necesar, executarea lor silita, in eventualitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive impotriva Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB.
    Pe de alta parte, nu se poate sustine ca prin schimbarea debitorului Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. a fost creata o situatie nefavorabila pentru investitori, fiind afectat gajul general al acestora asupra patrimoniului fidejusorului, deoarece in locul unei societati comerciale, cu un patrimoniu limitat, s-a subrogat o institutie de specialitate a administratiei publice centrale, care poate recurge la venituri bugetare pentru executarea eventualelor obligatii. Sustinerea autorilor exceptiei conform careia Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. ar fi garantata de stat este doar partial adevarata. Astfel, conform art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr. 66/1996, republicata, "Sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat". Rezulta de aici ca statul garanteaza cu bugetul sau doar obligatia de restituire a depunerilor persoanelor fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Pentru orice alte obligatii ale acesteia statul raspunde doar in cazul si in limita neexecutarii obligatiei de aport la capitalul social, ca orice actionar.
    Pentru aceleasi motive nu se poate admite nici sustinerea potrivit careia statul isi anuleaza propria datorie, nefiind incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2) si ale art. 51. Nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 1 alin. (3) si ale art. 15 alin. (1) din Constitutie, in cauza nefiind atinse drepturile si libertatile cetatenilor, asa cum s-a aratat mai sus. In ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 48, acestea nu au legatura cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001.
    II.7. Cu referire la dispozitiile art. 15 din Legea nr. 333/2001 Curtea retine ca acestea reglementeaza atributia AVAB de a efectua toate demersurile legale pentru conservarea si realizarea drepturilor de creanta rezultate din actele juridice in care s-a subrogat. In aceasta ordine de idei se constata ca aceste dispozitii vizeaza in mod evident numai situatia in care AVAB are calitatea de creditor. In ceea ce priveste drepturile de creanta ale investitorilor, acestia sunt cei care trebuie sa efectueze toate demersurile in vederea conservarii si realizarii acestor drepturi. De aceea criticile privind incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la proprietate sunt neintemeiate.
    II.8. In ceea ce priveste dispozitiile art. 17 din Legea nr. 333/2001, Curtea constata ca acestea nu au caracter retroactiv, intrucat stabilesc destinatia unor sume ce urmeaza sa fie obtinute in viitor de catre AVAB, si, prin urmare, aceasta critica de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Referitor la criticile potrivit carora dispozitiile atacate din Legea nr. 333/2001 ar incalca prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. f) din Constitutie, Curtea constata ca sunt neintemeiate. Nu se poate sustine ca principiul egalitatii in drepturi ar fi incalcat, intrucat dispozitiile atacate din Legea nr. 333/2001 nu contin reglementari diferentiate pentru persoane aflate in aceeasi situatie juridica. Pe de alta parte, reglementarea este justificata de necesitatea protejarii interesului public, national, in activitatea economica, financiara si valutara, obligatie a statului prevazuta la art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
    III.1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei. Textul art. 1 stabileste obiectul de reglementare al ordonantei si precizeaza cadrul juridic general pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in scopul declansarii procedurii de privatizare, precum si modul de rezolvare a problemelor de natura financiara si masurile privind accelerarea procedurilor de recuperare a creantelor cesionate. Masurile instituite in acest scop au in vedere inceperea procedurii de privatizare si sunt dispuse numai pentru viitor. O reglementare este retroactiva doar daca modifica efecte din trecut ale unor fapte petrecute anterior, iar nu pentru ca ia in considerare asemenea fapte.
    De asemenea, Curtea constata ca fiind neintemeiate criticile cu privire la incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate. Prin art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu se incalca dreptul de proprietate sau creantele asupra statului, ci se stabileste cadrul pentru valorificarea activelor bancare la care statul este actionar majoritar, legiuitorul avand posibilitatea de a stabili continutul si limitele acestor drepturi.
    III.2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5^3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, Curtea constata ca acestea au in vedere activele bancare valorificate dupa intrarea in vigoare a ordonantei, deci nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2). Destinatia pe care ordonanta o da sumelor obtinute din valorificarea activelor ramane la latitudinea exclusiva a legiuitorului, in functie de oportunitatile pe care acesta le considera necesare. De asemenea, nu pot fi retinute sustinerile autorilor exceptiei privind imposibilitatea AVAB de a achita drepturile de creanta ale investitorilor, pentru motivele prezentate la pct. III.6 din prezenta decizie. In ceea ce priveste prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, dupa cum s-a aratat anterior, acestea nu sunt aplicabile in cauza. In consecinta, si aceasta critica de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
    III.3, 4 si 5. In ceea ce priveste dispozitiile art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, acestea sunt incluse in cap. IV^4, intitulat "Reguli speciale privind solutionarea litigiilor", care reglementeaza procedura de solutionare a litigiilor in care figureaza ca parte AVAB. Aceste prevederi reiau dispozitiile art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (3) si ale art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, in prezent abrogata in temeiul art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001. In legatura cu aceste dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, si prin Decizia nr. 242 din 23 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000, respingand exceptiile de neconstitutionalitate. In motivarea solutiilor Curtea a retinut ca reglementarea procedurii de judecata este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, acesta fiind indreptatit sa reglementeze proceduri derogatorii de la dreptul comun, in considerarea anumitor situatii determinate. Obligatia reclamantului de a comunica Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, inainte de introducerea in instanta, cererea sa impreuna cu anumite acte, caracterul nedevolutiv al recursului si termenul special de prescriptie a actiunilor indreptate impotriva AVAB reprezinta conditii pentru exercitarea unor drepturi, de natura sa impiedice abuzul de drept si sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevazute de ordonanta. Astfel de proceduri legale nu ingradesc accesul liber la justitie. Neexistand elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile pronuntate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001, precum si in ceea ce priveste dispozitiile art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Constantin Lache, Iuliu Regnard Popescu, Neculai Balan, Ecaterina Balan, Felicia Crisan, Olga Silistraru, Rada Mazilescu, Marius Mazilescu, Ovidiu Ionel Mazilescu, Cornel Mazilescu, Dragan Nita, Dumitru Vucea, Titu Georgescu, Vergiliu Duroi, Ioan Sdirea, Gabriela Lucia Sdirea, Adrian Puscasu, Gheorghe Stroe, Mihai Enache, Stefan Serbanescu, Corina Vladasel, Mircea Popescu si Asociatia Nationala a Investitorilor F.N.I. in Dosarul nr. 5.079/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 ianuarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Vlad Mihai Cercel