DECIZIE Nr.
279 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997, precum si ale art. 9 din Legea fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi
art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Lucian Dan
Eugen Grancea Nanoveanu în
Dosarul nr. 4.509/87/2006 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.509/87/2006, Tribunalul
Teleorman - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost
ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu într-o cauză având ca obiect
judecarea plângerii formulate împotriva hotărârii Comisiei judeţene Teleorman
pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin
care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al
autorului excepţiei, aflată în faza de recurs.
In motivarea excepţiei se
arată că prevederile legale criticate, potrivit cărora reconstituirea dreptului
de proprietate privată se face în limita a 50 de hectare de familie şi pentru
fiecare proprietar deposedat, sunt neconstituţionale şi în contradicţie cu
caracterul reparatoriu al actelor normative din domeniul proprietăţii, emise în
scopul reparării abuzurilor săvârşite de stat în perioada regimului comunist.
Se mai arată că moştenitorii care au fost repuşi în termen de Legea nr.
247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot beneficia de
restituirea integrală a proprietăţii autorilor lor, datorită limitării
reconstituirii dreptului de proprietate la 50 de hectare pentru fiecare
proprietar deposedat, în situaţia în care acestea au fost deja retrocedate
celorlalţi moştenitori care au depus cereri de reconstituire a dreptului de
proprietate în temeiul legilor reparatorii anterioare.
Tribunalul Teleorman - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că, în privinţa
măsurilor reparatorii instituite prin legislaţia din domeniul fondului funciar
şi forestier, competenţa de legiferare îi aparţine în exclusivitate
Parlamentului, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
textul de lege criticat nu conţine nicio discriminare în raport de criteriul
egalităţii în drepturi şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei juridice. In ceea ce priveşte încălcarea dreptului de
proprietate, se arată că limitarea suprafeţelor asupra cărora se reconstituie
dreptul de proprietate reprezintă o opţiune a legiuitorului, iar nu o problemă
de constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie art. 3 din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 8
din 12 ianuarie 2000, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, şi art. I
pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Se constată că art. I pct. 3
cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 priveşte
modificarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, astfel încât obiectul
excepţiei îl constituie art. 3 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr.
247/2005, prin Legea nr. 400/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 492 din 9 iulie
2002, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001, precum şi art. 9 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 218/1998, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie
1998.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 3 din Legea nr. 1/2000: „(1) Pentru aplicarea
prezentei legi comisia locală dispune de
totalitatea terenurilor proprietate privată a unităţii
administrativ-teritoriale respective.
(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru
persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face
pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusă în
cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice
mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult
de 50 ha de proprietar deposedat.
(3) In cazul în care în localitate nu există
suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile
prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la
propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în
proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr.
18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află
terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei
judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile.
(4) In situaţia în care nu se poate face
reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2), se vor
acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat.
(5) Prin proprietar
deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege
persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.";
- Art. 9 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991:
„(1) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul
de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent
arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa
dintre această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de
producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita
suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru
înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează
să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi.
(2) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul
de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeţei de teren de până la 10 ha
de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin.
(3) din lege, pot formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit
această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a
depăşit procentul de 5%.
(3) Cererea se depune la primăria localităţii sau,
după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se afla
terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate,
personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie
1998, sub sancţiunea decăderii din termen.
(4) Cererea va cuprinde:
a) numele şi prenumele persoanei solicitante şi
domiciliul acesteia;
b) calitatea de titular sau de moştenitor al
dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se
reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;
c) suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi
diferenţa pe care o solicita.
(5) La cerere se va anexa:
a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a
emis sau, după caz, de pe Procesul-verbal ori de pe fişa de punere în posesie;
b) copii xerox de pe
actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren
solicitate în plus;
c) o declaraţie în care se va menţiona, pe propria
răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin
reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar
dacă aceasta s-a făcut în mai multe localităţi sau de la mai mulţi autori.
(6) Primarul va constitui un registru special,
parafat, numerotat şi sigilat, în care se vor înregistra, în ordine
cronologică! cererile depuse de persoanele îndreptăţite şi va emite, la cerere,
un bon cu numărul de înregistrare.
(7) Pentru cererile depuse prin poştă, pe
confirmarea de primire se vor menţiona numărul de înregistrare a cererii şi
data acesteia.
(8) Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea şi să o
înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate menţiunile
precizate la alin. (4) şi dacă nu este însoţită de toate actele prevăzute la
alin. (5). In acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice
solicitantului ca, până la data de 31 decembrie 1998, să depună toate actele
menţionate la alin. (5), sub sancţiunea decăderii acestuia din termen.
(9) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin.
(6) de către primar sau secretar atrage după sine atât răspunderea
administrativă şi disciplinară a acestuia, potrivit legii, cât şi plata de
daune cominatorii sau, după caz, şi de daune-interese.
(10) După data de 31 decembrie 1998, prevăzută la
alin. (3), primarul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să întocmească
situaţia privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate si
balanţa fondului funciar pe localitate - comună, oraş sau municipiu - în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii. Inlăuntrul acestui termen primarul le va transmite
prefectului, sub semnătură.
(11) In termen de 15 zile de la primire, prefectul
va întocmi situaţia privind categoriile de persoane solicitante şi balanţa
fondului funciar pe judeţ, pe care le va transmite, în acelaşi termen,
Departamentului pentru Administraţie Publică Locala.
(12) După întocmirea balanţei fondului funciar la
nivel de ţară, prin lege se vor stabili suprafeţele de teren agricol care vor
fi reconstituite."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi la preeminenţa legii,
art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza
întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a
proprietăţii private şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea
proprietăţii private, în condiţiile legii organice.
Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:
Prevederile legale criticate instituie reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de
producţie sau preluate prin legi speciale sau în orice alt mod, în limita a 50
de hectare de familie, respectiv pentru fiecare
proprietar deposedat.
Aşadar, reconstituirea dreptului de proprietate se face
în limita a 50 de hectare pentru familia fiecărui proprietar deposedat, iar nu
pentru fiecare familie a moştenitorilor, aşa cum susţine autorul excepţiei. In
acest sens sunt şi prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991,
potrivit cărora „(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa
de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să
procedeze potrivit dreptului comun".
Această soluţie a legiuitorului nu contravine
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor
persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate
în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare,
inclusiv pentru cei care au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr.
247/2005.
De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra
soluţiei legislative criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art.
44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, şi cu o motivare similară a excepţiei.
Astfel, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că este
dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor
pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar
presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea
nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze
sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator
pozitiv".
In acest sens sunt dispoziţiile art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(3) Curtea Constituţională se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată,
fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar,
pe de altă parte, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul
este unica autoritate legiuitoare a ţării.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, precum şi ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu în Dosarul nr. 4.509/87/2006 al
Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie