DECIZIE   Nr. 279 din 29 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 902 din 12 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, exceptie ridicata de The Gillette Company U.S.A. in Dosarul nr. 5.786/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ.
    La apelul nominal raspund avocat Tiberiu Csaki, pentru autorul exceptiei, si avocat Majai Laszlo, pentru Societatea Comerciala "Praktikum Com" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc. Procedura este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia si constatarea ca "prevederile art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 sunt constitutionale numai in masura in care se aplica marcilor inregistrate sub imperiul acestei legi, oricand in cursul duratei de protectie a acestora, iar in ceea ce priveste marcile inregistrate potrivit vechii legi, decaderea din drepturile conferite de marca poate fi ceruta, de asemenea, oricand in cursul duratei de protectie a acestora, insa termenul de decadere nu va incepe sa curga mai devreme de momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 84/1998".
    Reprezentantul Societatii Comerciale "Praktikum Com" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc arata ca exceptia invocata este inadmisibila, intrucat aceasta priveste aplicarea dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998, iar nu constitutionalitatea lor.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca prin dispozitiile legale criticate se instituie o sanctiune noua, si anume decaderea titularului din drepturile conferite de marca, care se dispune de catre Tribunalul Bucuresti, la cererea oricarei persoane interesate, facuta oricand in cursul duratei de protectie a marcii. Reglementarea in cauza isi extinde aplicarea si asupra perioadei anterioare datei intrarii sale in vigoare, avand deci caracter retroactiv. Faptul ca sanctiunea instituita de textul dedus controlului isi gaseste aplicarea atat in cazul titularilor marcilor inregistrate anterior, cat si in cazul celor inregistrate ulterior intrarii in vigoare a acestuia, este de natura sa confere caracter discriminatoriu reglementarii in cauza, care consacra un regim juridic identic pentru situatii diferite.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.786/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, exceptie invocata de The Gillette Company U.S.A.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul legal criticat contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) si art. 41 alin. (2) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, "instanta de judecata nu poate aplica legea noua unei situatii juridice petrecute sub imperiul vechii legi", iar pe de alta parte, tratamentul sanctionatoriu prevazut de Legea nr. 84/1998 pentru nefolosirea efectiva, pe teritoriul Romaniei - timp de 5 ani a marcii inregistrate - "este de natura a discrimina pe detinatorii marcilor inregistrate sub vechea lege prin ingradirea si limitarea in mod diferit a dreptului de proprietate asupra marcii, ceea ce ar crea un privilegiu in favoarea detinatorilor marcilor inregistrate sub noua lege, in detrimentul detinatorilor marcilor inregistrate sub legea veche".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ apreciaza ca dispozitiile art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 nu contravin art. 15 alin. (2) si art. 41 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens se arata ca "norma legala criticata nu cuprinde dispozitii din care sa rezulte aplicarea retroactiva a legii" si nici nu instituie "discriminari cu privire la proprietatea privata".
    Guvernul apreciaza ca exceptia invocata este inadmisibila, intrucat aceasta priveste aplicarea dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998, iar nu constitutionalitatea lor.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998), dispozitii al caror continut este urmatorul: "Orice persoana interesata poate solicita Tribunalului Municipiului Bucuresti, oricand in cursul duratei de protectie a marcii, decaderea titularului din drepturile conferite de marca, daca:
    a) fara motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata;".
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii de lege incalca prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (2) din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin dispozitiile sale, art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 nu aduce atingere principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, si nici principiului privind ocrotirea proprietatii private in mod egal, indiferent de titular, consacrat prin art. 41 alin. (2) din Constitutie, aceste dispozitii neavand incidenta asupra exceptiei.
    Curtea observa ca, in realitate, exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost ridicata in fata instantei, nu vizeaza constitutionalitatea textului de lege criticat, ci aplicarea in timp a dispozitiilor acestuia, adica stabilirea, in baza interpretarii, daca sunt sau nu aplicabile si marcilor inregistrate anterior intrarii in vigoare a actului normativ in discutie. Or, aceasta excede competentei Curtii Constitutionale, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei. Sub acest aspect jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod constant ca nu intra in competenta Curtii interpretarea unui text de lege, ci numai constatarea daca aceste dispozitii sunt in concordanta cu Constitutia (spre exemplu, Decizia nr. 144 din 7 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 2 din 5 ianuarie 2000, si Decizia nr. 213 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 4 februarie 2000).
    Astfel fiind, exceptia urmeaza a fi respinsa, ca fiind inadmisibila.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, exceptie ridicata de The Gillette Company U.S.A. in Dosarul nr. 5.786/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 octombrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu

                              OPINIE SEPARATA
              la Decizia nr. 279 din 29 octombrie 2002

    Confruntata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, potrivit carora "orice persoana interesata poate solicita Tribunalului Municipiului Bucuresti, oricand in cursul duratei de protectie a marcii, decaderea titularului din drepturile conferite de marca, daca:
    a) fara motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata", dispozitii considerate a contraveni art. 15 alin. (2) si art. 41 alin. (2) din Constitutie, Curtea Constitutionala a respins-o, cu majoritate de voturi, ca inadmisibila.
    In argumentarea solutiei s-a retinut ca "exceptia de neconstitutionalitate [...] nu vizeaza constitutionalitatea textului de lege criticat, ci aplicarea in timp a dispozitiilor acestuia, adica stabilirea, in baza interpretarii, daca sunt sau nu aplicabile si marcilor inregistrate anterior intrarii in vigoare a actului normativ in discutie", ceea ce excede competentei Curtii, care nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    Fara a o spune in terminis, motivarea reprodusa pleaca de la premisa ca textul dedus controlului nu contine nici o dispozitie expresa care sa consacre aplicarea sa si cat priveste situatiile juridice deja constituite la data intrarii sale in vigoare. Asa fiind, a retine ca acesta produce efecte si pentru trecut este, exclusiv, consecinta unei interpretari si aplicari deficitare, prin aceea ca nu a tinut seama de principiul constitutional al neretroactivitatii legii.
    Nu putem sa nu remarcam ca, acceptand acest punct de vedere, nici o exceptie, referitoare la caracterul retroactiv al unei reglementari legale, nu ar fi admisibila, fiind evident ca, in cuprinsul nici uneia, nu se mentioneaza in terminis ca urmeaza a-si gasi aplicare si pentru trecut.
    Retroactivitatea unei reglementari este desprinsa din formula redactionala utilizata, potrivit careia aceasta este susceptibila a-si gasi aplicare si cu privire la situatiile juridice deja constituite la data intrarii sale in vigoare, in absenta unei prevederi exprese care sa interzica o asemenea interpretare.
    Mentionam in acest sens Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, prin care Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
    Textul legal potrivit caruia, "actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobilele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) sunt lovite de nulitate absoluta, buna-credinta neputand fi invocata in aceste cazuri", a fost considerat ca incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Or, potrivit punctului de vedere adoptat in decizia care ne-a impus opinia separata de fata, solutia ar fi trebuit sa fie de respingere ca inadmisibila a exceptiei, intrucat textul dedus controlului nu mentioneaza ca urmeaza a-si gasi aplicare si pentru trecut, instantele ordinare fiind tinute, in cadrul procesului de interpretare si aplicare a lui, sa-i limiteze efectele doar cu privire la actele incheiate dupa intrarea sa in vigoare.
    Ca si textul mentionat, declarat ca neconstitutional de Curte, si art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 instituie o sanctiune noua, neprevazuta in cuprinsul reglementarii anterioare, si anume decaderea titularului din drepturile conferite de marca, care se dispune de catre Tribunalul Bucuresti, la cererea oricarei persoane interesate, facuta oricand, in cursul duratei de protectie a marcii. Pentru aplicarea sanctiunii este necesar - potrivit textului - ca titularul, a carui decadere se solicita, sa nu fi folosit efectiv marca, pe teritoriul Romaniei, fara motive justificate, o perioada neintrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care a fost inregistrata.
    Daca in cuprinsul articolului dedus controlului s-ar fi prevazut ca termenul de 5 ani incepe sa curga de la data intrarii in vigoare a reglementarii, incontestabil, aceasta s-ar fi circumscris principiului constitutional al neretroactivitatii legii.
    In absenta unei atare prevederi, reglementarea in cauza isi extinde domeniul temporal de incidenta si asupra perioadei anterioare datei intrarii sale in vigoare, avand deci caracter retroactiv.
    O atare concluzie este indreptatita a fortiori de formula redactionala a art. 45 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, potrivit careia decaderea titularului din drepturile conferite de marca poate fi solicitata oricand in cursul duratei de protectie a marcii, urmand a fi dispusa daca marca a fost lasata in nelucrare, fara motive justificate, o perioada neintrerupta de 5 ani.
    Acestea fiind exigentele de ordin temporal prevazute de text, a considera ca perioada de 5 ani, care impune si justifica sanctiunea, incepe sa curga de la data intrarii in vigoare a noii reglementari, inseamna a adauga la text, ceea ce instanta ordinara nu este abilitata sa faca nici macar in considerarea unui principiu constitutional.
    In realitate, necesitatea unei asemenea modalitati de interpretare, nerecomandabile in principiu, avand ca finalitate evitarea aplicarii retroactive a reglementarii, demonstreaza tocmai ceea ce se contesta, in opinia cu care ne exprimam dezacordul, si anume, neconstitutionalitatea respectivei reglementari.
    Astfel, este de conceput ca termenul de 5 ani, in care titularul a lasat marca in nelucrare, sa se fi implinit chiar sub imperiul vechii reglementari, care, nota bene, nu prevedea nici o sanctiune pentru o asemenea lipsa de diligenta. Instituind aceasta sanctiune, a carei aplicare o conditioneaza de implinirea respectivului termen, deja implinit, noua reglementare modifica in chip esential regimul juridic aplicabil, potrivit principiului tempus regit actum, la data nasterii situatiei juridice, respectiv la data inregistrarii marcii, ceea ce nu putea face insa fara a retroactiva.
    In egala masura de indreptatita consideram si critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie.
    Faptul ca sanctiunea instituita de textul dedus controlului isi gaseste aplicare atat in cazul titularilor marcilor inregistrate anterior - asa cum am demonstrat -, cat si in cazul celor inregistrate ulterior intrarii in vigoare a acestuia, este de natura sa confere caracter discriminatoriu reglementarii in cauza care consacra un regim juridic identic pentru situatii diferite.
    Altfel spus, sanctionarea lipsei de diligenta a titularului, indiferent daca sanctiunea a fost instituita ulterior inregistrarii marcii - sau chiar ulterior expirarii termenului de 5 ani - ori era prevazuta la acea data, se converteste intr-o inegalitate, pe planul ocrotirii dreptului la marca, ca varietate a dreptului de proprietate, intre marcile inregistrate anterior si cele inregistrate ulterior intrarii in vigoare a actualei reglementari in materie.
    Consideram ca argumentele infatisate constituie o ratiune suficienta in explicitarea si sustinerea punctului nostru de vedere, diferit de cel al majoritatii membrilor Curtii, astfel cum acesta si-a gasit expresie in solutia adoptata prin Decizia nr. 279 din 29 octombrie 2002.

                                 Judecator,
                   conf. univ. dr. Serban Viorel Stanoiu