DECIZIE   Nr. 277 din 18 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 206 din 1 aprilie 2010

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan                   -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                           -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                   - procuror

Marieta Safta                                  - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Mircea Liviu Isailă în Dosarul nr. 1.071/310/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 14 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.071/310/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Mircea Liviu Isailă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că termenul reglementat de textul de lege criticat pentru formularea plângerii este „extrem de scurt", afectând dreptul unei persoane de a avea posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa tribunalului în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de celelalte părţi ale procesului. „Caracterul rezonabil al termenelor procedurale nu se referă numai la termenele lungi sau prelungite ale procedurii, astfel încât un termen poate fi considerat nerezonabil şi atunci când este prea scurt, ducând la o grabă a procesului susceptibilă de a aduce atingere drepturilor procesuale ale uneia din părţi". In plus, acelaşi text legal instituie o restrângere a drepturilor procesuale ale pârâtului debitor, fără însă ca această limitare să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, având următorul cuprins: „Art. 31. - (1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 -Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale, şi faţă de critici similare. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, prin care Curtea a statuat că „în această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind, astfel, abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea unui eventual litigiu cu celeritate, în absenţa acestuia plângerea putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-un proces-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii prevăzute de lege."

Intrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele acestei decizii se menţin şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Mircea Liviu Isailă în Dosarul nr. 1.071/310/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta