DECIZIE Nr.
277 din 26 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 181 din 24 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că
textul de lege criticat conţine suficiente elemente pentru a îndeplini
condiţiile de claritate şi previzibilitate instituite de jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului şi nici nu are caracter retroactiv, acesta urmând
a se aplica de la momentul intrării sale în vigoare. Mai susţine că nu se poate
reţine critica referitoare la îngrădirea dreptului la muncă, iar prevederile
referitoare la dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 21 alin.
(3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, nu au incidenţă în cauză. De
altfel, autorul excepţiei formulează critica de neconstituţionalitate mai mult
din perspectiva interpretării şi aplicării textului legal criticat, şi nu a
contradicţiei lui cu normele fundamentale, ceea ce constituie o cauză de
inadmisibilitate a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 411/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Hong Yong într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea
unui decizii de returnare şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la
prelungirea dreptului de şedere în România în scop de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care condiţionează
prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României în scopul angajării în
muncă de deţinerea unei autorizaţii de muncă valabile, conţin norme retroactive
şi discriminatorii, pe de o parte, şi sunt lipsite de precizie şi claritate, pe
de altă parte. Textul de lege criticat nu face precizări cu privire la situaţia
străinilor care s-au conformat legislaţiei în vigoare la momentul venirii în
România şi care prevedea doar avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă,
noua legislaţie reglementând în prezent condiţii de prelungire a dreptului de
şedere mult mai restrictive. Este lezată, prin urmare, chiar substanţa
dreptului la un proces echitabil şi este afectat, de asemenea, dreptul la
muncă, având în vedere că străinul solicitant al prelungirii dreptului de
şedere are obligaţii contractuale faţă de angajatorul său care a obţinut,
anterior, avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă.
Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul conţinut: „(1) Străinilor intraţi în România
în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară,
dacă:
a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă
valabile;".
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin art. 15 alin. (2) referitoare la principiul
neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la
un proces echitabil şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora
dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. De asemenea, sunt invocate şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa în materie a
Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că este neîntemeiată, excepţia urmând să fie respinsă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia
legii penale sau contravenţionale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin.
(2) din Constituţie, Curtea constată că este nefondată. Dispoziţiile art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România reglementează condiţia obţinerii autorizaţiei de
muncă valabile de către străinul - solicitant al prelungirii dreptului de
şedere temporară în scop de muncă şi nu conţin niciun fel de referire cu
privire la aplicarea retroactivă a acestora. Potrivit art. 15 alin. (2) din
Legea fundamentală, invocat, legea dispune numai pentru viitor, astfel că
textul legal criticat urmează să se aplice acelor situaţii intervenite după intrarea
sa în vigoare.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la
nesocotirea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, privind
neîngrădirea dreptului la muncă. Condiţia obţinerii autorizaţiei de muncă, care
a înlocuit permisul de muncă din reglementarea anterioară, este o cerinţă cu caracter special, având în
vedere scopul pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere temporară
în România. Autorizaţia de muncă este documentul oficial, eliberat in
condiţiile legii, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă sau
detaşat în România la un singur angajator. Prin urmare, prevederile legale
criticate nu sunt de natură să îngrădească exercitarea dreptului la muncă ci,
dimpotrivă, reglementează cadrul juridic special în care străinii să-şi poată
exercita acest drept. De asemenea, condiţiile prevăzute de lege se aplică, în
egală măsură, tuturor celor vizaţi de ipoteza normei criticate, astfel că nu se
poate susţine nici încălcarea principiului nediscriminării.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3)
din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste
dispoziţii nu sunt incidente în cauză, întrucât reglementează dreptul părţilor
la un proces echitabil, drept ce nu poate fi pus în discuţie prin stabilirea
unei condiţii speciale pentru obţinerea prelungirii dreptului de şedere
temporară în România în scop de muncă.
Cu privire la susţinerile referitoare la lipsa de
precizie şi claritate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de
urgenţă criticată, Curtea reţine că acestea oferă suficiente repere şi elemente
pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de
care i se poate acorda dreptul solicitat şi să îşi dirijeze, în consecinţă,
comportamentul.
In plus, Curtea observă că, în realitate, autorul
excepţiei supune controlului de constituţionalitate aspecte legate fie de
pretinse omisiuni ale legii, deduse din propria interpretare a textului în
funcţie de situaţia sa specifică, fie aspecte privind interpretarea şi
aplicarea acesteia de către instanţa de judecată. Or, asemenea chestiuni nu
intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci revin, după caz, autorităţii
legiuitoare sau instanţei judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi