DECIZIE Nr.
276 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (12) si art. 41 alin. (4)
din Legea energiei electrice nr. 13/2007, precum si ale art. 1 alin. (3), art.
257 si art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 171 din 19 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea energiei electrice nr.
318/2003, art. 16 şi 41 din
Legea energiei electrice nr. 13/2007, art. 1 alin. (3), art. 257 şi 285 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local -
Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr.
991/32/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din 12 februarie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din
acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării
pentru data de 19 februarie 2009 şi apoi pentru data de 24 februarie 2009,
pronunţând prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 991/32/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea energiei electrice
nr. 318/2003, art. 16 şi art. 41 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, art.
1 alin. (3), art. 257 şi art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie
ridicată de Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului
Piatra-Neamţ într-o cauză privind soluţionarea recursurilor declarate împotriva
sentinţei prin care a fost anulată în parte o decizie de impunere.
In motivarea
excepţiei autorul acesteia susţine că dispoziţiile
legale criticate creează un tratament juridic fiscal privilegiat în favoarea
titularilor de licenţe de capacităţi energetice, întrucât aceştia sunt scutiţi
de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de
autorităţile publice centrale şi locale. Se susţine că în acest mod este
afectată concurenţa loială. De asemenea, se solicită Curţii Constituţionale să
se pronunţe asupra faptului dacă dispoziţiile criticate din Codul fiscal
prevalează în faţa celor cuprinse în Legea nr. 13/2007.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor, notele
scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile
art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, art. 16 şi 41 din Legea energiei
electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, art. 1
alin. (3), art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare. In realitate, Curtea observă că Legea nr. 318/2003 a
fost abrogată prin dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, însă
soluţia legislativă cuprinsă în art. 16 al Legii nr. 318/2003 a fost reluată de
prevederile art. 16 din Legea nr. 13/2007, astfel încât, potrivit
jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională, prin prezenta decizie, se va
pronunţa numai asupra acestui ultim text de lege. De asemenea, critica
autorului excepţiei nu vizează în întregul lor art. 16 şi 41 din Legea nr.
13/2007,'ci numai art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din lege. In aceste
condiţii, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
dispoziţiile art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din
Legea nr. 13/2007, precum şi pe cele ale art. 1 alin.
(3), art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003. Textele legale criticate au
următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007: „Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de
uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a
unităţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plata de taxe, impozite
şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale si
locale";
- Art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007: „Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie
existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea
publică a statului";
- Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003: „In
materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod
prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de
conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal".
Prevederile art. 257 şi 285 din Legea nr. 571/2003
prevăd scutirile ce se acordă pentru plata impozitului pe teren, precum şi
facilităţile acordate persoanelor juridice în materie de impozite.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă textele constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (1) privind contribuţiile financiare
şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), e) şi f) privind economia. Totodată, se
susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 5 din Legea concurenţei nr.
21/1996.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Prin Decizia nr. 40 din 24
ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2006, şi
Decizia nr. 246 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 324 din 11
aprilie 2006, raportat la soluţia legislativă cuprinsă actualmente în art. 16
alin. (12) din Legea nr. 13/2007, Curtea a statuat constant că stabilirea prin
lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite sau taxe, ca şi a eventualelor
scutiri de la plata acestora, ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu
condiţia ca aceste reglementări să se aplice în mod uniform pentru situaţii
egale.
Pe de altă parte, autorităţile administraţiei publice
locale nu au totală independenţă în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor
locale, ele fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile
pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor
naţionale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, „Impozitele şi
taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în
condiţiile legii". Această prevedere constituţională obligă legiuitorul să
determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care
consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe
locale. In acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile,
veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori
taxelor locale.
Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor
locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite
bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază
pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin.
(2) din Constituţie.
Prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, şi Decizia nr. 272 din 16 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, raportat la soluţia legislativă
cuprinsă actualmente în art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, Curtea a
reţinut că încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează
reţelele energetice de distribuţie în categoria terenurilor cu destinaţie
specială, precum şi reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se
justifică prin caracterul de bun public de interes naţional al fondului
energetic.
Referitor la constituţionalitatea soluţiei legislative
cuprinse în momentul de faţă de art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4) din
Legea nr. 13/2007, se observă că, faţă de soluţiile anterioare ale Curţii
Constituţionale, nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea
jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
II. Cu privire la critica de
neconstituţionalitate a textului art. 1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003,
Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care acesta a
fost interpretat şi aplicat de către instanţa de judecată a cărei sentinţă a
recurat-o. In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă, întrucât se pun probleme de interpretare şi aplicare
a legii. Aceeaşi soluţie se impune şi cu privire la dispoziţiile art. 257 şi
art. 285 din Legea nr. 571/2003, întrucât aspectele ridicate ţin de sfera de
competenţă a instanţelor de judecată şi a Parlamentului, autorul excepţiei
fiind nemulţumit de faptul că instanţele de judecată nu aplică aceste texte în mod exclusiv, fără
a le mai corobora cu prevederile art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007, şi
de faptul că orice excepţie de la plata taxelor şi impozitelor trebuie
prevăzută prin Codul fiscal şi nu şi prin alte legi.
De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate pe care o face autorul
excepţiei în raport cu prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, întrucât, în
cadrul exercitării controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie să se
raporteze numai la un text constituţional.
Soluţionarea cererii autorului excepţiei adresate
Curţii Constituţionale, în sensul ca aceasta să se pronunţe dacă dispoziţiile
criticate din Codul fiscal prevalează în faţa celor cuprinse în Legea nr.
13/2007, nu intră în sfera de competenţă a instanţei constituţionale, ci ţine,
de asemenea, de modul de aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce
constituie apanajul instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (12) şi art. 41 alin. (4)
din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi cu unanimitate de voturi cu privire
la respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 257 şi art. 285 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (12) şi art. 41
alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de
Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra-Neamţ în
Dosarul nr. 991/32/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 257 şi
art. 285 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly