Decizia Nr.275 din 23.05.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 02 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Bianca Maria Hămbăşan în Dosarul nr. 6.751/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 3D/2013 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei un înscris cu observaţii, prin care arată, mai întâi, că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, prin prisma considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011 şi prin legătura indisolubilă a textelor criticate faţă de soluţionarea cauzei în fond. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia susţinând că motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplică exclusiv în materia contenciosului administrativ, nu şi în alte materii, inclusiv cea civilă, ceea ce contravine principiului accesului liber la justiţie şi principiului aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii Europene. În consecinţă, aceste motive sunt diferite faţă de cele pentru care Curtea a constatat neconstituţionalitatea aceloraşi texte legale, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012.Totodată, magistratul-asistent informează că şi partea Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate; în consecinţă, prezenta excepţie a rămas fără obiect.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.751/85/2011, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Bianca Maria Hămbăşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii civile prin care a fost admis recursul şi modificată în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii civile formulate de autoarea excepţiei, având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, „întrucât exclud de la posibilitatea revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în alte materii decât contenciosul administrativ (civile, penale), în ipoteza încălcării aceluiaşi principiu al priorităţii dreptului comunitar prin aceste din urmă hotărâri.“ Textul de lege criticat contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi principiul accesului liber la justiţie, prevăzute de art. 16 alin. (1) şi de art. 21 din Constituţie, întrucât instituie o lipsă de egalitate de tratament juridic între justiţiabilii beneficiari ai diferitelor hotărâri judecătoreşti irevocabile, fără a exista o justificare obiectivă, raţională, temeinică şi rezonabilă, în dezacord cu art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală.Întrucât dispoziţiile de lege faţă de care autoarea excepţiei a formulat principala critică de neconstituţionalitate au fost abrogate prin Legea nr. 299/2011, aceasta susţine şi neconstituţionalitatea actului normativ abrogator, prin raportare la prevederile art. 148 alin. (2) şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie. Astfel, ignorând Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autoritatea legiuitoare a abrogat în integralitate prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, suprimând cu totul posibilitatea revizuirii hotărârilor instanţelor de contencios administrativ, în ipoteza încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar, acest aspect constituind per se violarea art. 148 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de către părţi, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, al căror conţinut este următorul:
(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.(...) Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi Legea nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011.Prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, Curtea, examinând o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, a decis următoarele:

– Legea nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblul său, este neconstituţională;

– prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 147 alin. (1) şi (4) sub aspectul efectului deciziilor Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) referitoare la principiul priorităţii prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, respectiv la obligaţia Parlamentului, Preşedintelui României, Guvernului şi a autorităţii judecătoreşti de garantare a aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2). Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, efectele juridice ale acestui act normativ au încetat la 45 de zile de la publicarea deciziei menţionate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013. Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Având în vedere acest temei legal, precum şi împrejurarea că prezenta excepţie a fost invocată anterior publicării Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 în Monitorul Oficial al României, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 299/2011 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că prin aceeaşi Decizie nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea acestora în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei. Totodată, Curtea constată că autoarea excepţiei de faţă formulează critici de neconstituţionalitate dintr-o perspectivă diferită decât cea analizată de Curte prin decizia amintită. Astfel, aceasta susţine încălcarea principiului egalităţii de drepturi a cetăţenilor sub aspectul accesului liber la justiţie, fiind contrar acestor principii fundamentale ca legiuitorul să prevadă doar pentru materia contenciosului administrativ motivul de revizuire a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, excluzând posibilitatea revizuirii şi a celorlalte hotărâri judecătoreşti, pronunţate cu încălcarea aceluiaşi principiu, însă în materii de drept diferite (civil, penal etc.). Cu alte cuvinte, autoarea excepţiei doreşte extinderea acestor prevederi, cuprinse în Legea nr. 554/2004 - lege specială -, şi la celelalte ramuri de drept, prin includerea lor, de pildă, în Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală. Curtea constată, prin urmare, că dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt supuse unor critici de neconstituţionalitate diferite, ce nu au fost avute în vedere de instanţa de contencios constituţional cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012. Această decizie constată neconstituţionalitatea textului într-o anumită interpretare, rezultând, per a contrario, că într-o altă interpretare textul legal beneficiază în continuare de prezumţia de constituţionalitate. Prin urmare, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 609 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011, sau Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009). Aşa fiind, Curtea urmează să analizeze criticile formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Din conţinutul acestor critici, Curtea constată că autoarea excepţiei nu relevă un viciu de neconstituţionalitate propriu textului legal atacat, ci consideră a fi neconstituţională limitarea incidenţei motivului de revizuire reglementat de art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 numai la domeniul contenciosului administrativ, dorind ca acesta să fie aplicabil şi altor materii de drept (civil, penal). Astfel de susţineri nu reprezintă, însă, veritabile critici de neconstituţionalitate, ci sugestii sau recomandări de legiferare în sensul urmărit de autoarea excepţiei. Or, Curtea Constituţională nu poate să analizeze astfel de susţineri, având în vedere prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care consacră Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a ţării. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pe de altă parte, este de reţinut că art. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, intitulat „Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene“, prevede următoarele: „În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.“ Cu toate acestea, art. 509, intitulat „Obiectul şi motivele revizuirii“, din aceeaşi lege, nu prevede un motiv similar celui reglementat de art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitor la revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele de recurs cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene. În final, Curtea subliniază că, deşi în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, urmează să pronunţe o soluţie de respingere, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului în fond are obligaţia, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, să respecte deciziile Curţii Constituţionale în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauza pendinte, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. De aceea, de principiu, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013 -, deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Bianca Maria Hămbăşan în Dosarul nr. 6.751/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Bianca Maria Hămbăşan în Dosarul nr. 6.751/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi