DECIZIE Nr.
275 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 alin. 1 si alin. 1 2, precum si
ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 23 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 12, precum şi
ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al
Tribunalului Maramureş - Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
17 februarie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp
pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 24 februarie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.534/182/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 431 alin. 1 şi alin. 12, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sabo V Adrian.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece forma actuală a Codului de procedură penală nu
prevede niciun text expres în temeiul căruia persoana faţă de care se ia măsura
obligării la tratament medical să poată cere instanţei revocarea acesteia,
existând astfel un regim discriminator, având în vedere că persoana faţă de
care s-a luat măsura internării medicale poate cere instanţei încetarea
măsurii. Astfel, în cazul obligării la tratament medical, pentru înlocuirea tratamentului
sau internarea medicală, sesizarea instanţei se face doar de către unitatea
medicală. Instanţa are fie opţiunea de a obliga la internarea medicală, fie de
a înlocui tratamentul medical, fără a avea abilitatea de a revoca măsura, iar această opţiune limitată reprezintă o
atingere a dreptului persoanei la integritate fizică şi sănătate.
Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
Arată că prevederile art. 437 din Codul de procedură penală, în forma actuală,
aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 16 din Constituţie,
deoarece, recunoscând prin art. 434 alin. 2 din Codul de procedură penală
dreptul persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale de a cere
încetarea măsurii, în contradicţie cu regimul juridic stabilit în cazul
obligării la tratament medical, se creează o discriminare evidentă. De
asemenea, recunoaşterea dreptului doar al unităţii medicale de a sesiza
instanţa de judecată şi condiţionarea procedurii prevăzute de art. 431 din
Codul de procedură penală doar de împrejurarea „primirii comunicării"
reprezintă o încălcare a dreptului constituţional ce permite accesul direct la
justiţie. Totodată, se apreciază că opţiunea limitată a instanţei, conform art.
431 alin. 12 din
Codul de procedură penală, în sensul de a dispune fie doar înlocuirea
tratamentului medical, fie internarea medicală, şi nu revocarea, reprezintă o
atingere a dreptului persoanei la integritate fizică şi sănătate, prin
menţinerea unei măsuri de siguranţă care, la un moment dat, nu se mai impune.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere
normelor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,' 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 431 alin. 1 şi alin. 12, precum şi ale art. 437 alin. 1 din
Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 431 alin. 1 şi alin. 12: „Primind
comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevăzută în art. 430 alin. 2
dispune efectuarea
unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de
care este luată măsura de siguranţă.";
După primirea raportului medico-legal şi a
concluziilor medicului specialist prevăzut în alin. 11, instanţa ascultă
concluziile procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura de
siguranţă şi apărătorului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului
specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea
tratamentului, fie internarea medicală.";
- Art. 437 alin. 1: „Persoana
cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute în art. 115 şi 116
din Codul penal poate cere instanţei corespunzătoare în grad instanţei de
executare în a cărei circumscripţie locuieşte, revocarea măsurii, când
temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat."
In susţinerea excepţiei se invocă art. 16, art. 21 şi
art. 22 privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi,
respectiv, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esenţă, o
omisiune de reglementare, acesta arătând că normele criticate nu prevăd
posibilitatea revocării măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.
Astfel, se susţine că art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede
posibilitatea revocării numai a măsurilor de siguranţă prevăzute la art. 115 şi
art. 116 din Codul penal - Interzicerea unei funcţii sau profesii, respectiv Interzicerea de a se afla în
anumite localităţi, iar nu şi a măsurii de
siguranţă constând în Obligarea la tratament
medical. De asemenea, din compararea regimului
juridic al măsurii de siguranţă a Internării medicale cu cea a Obligării la tratament medical,
se deduce că dacă, în ceea ce priveşte prima
dintre acestea, Codul de procedură penală prevede posibilitatea persoanei
internate de a cere încetarea sau înlocuirea măsurii (art. 434 alin. 2 din
Codul de procedură penală), în cazul celei de-a doua niciun text din acelaşi
cod nu stabileşte expres posibilitatea de a se solicita revocarea sa. Această
situaţie este, în opinia autorului excepţiei, discriminatorie şi încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, întrucât
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele
internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai
multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din
cadrul legislaţiei interne. Tot astfel, examinarea criticii de
neconstituţionalitate având ca obiect omisiuni legislative excedează
competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 12, precum şi ale art. 437 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sabo V.
Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului
Maramureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta