DECIZIE   Nr. 275 din 24 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 135 din  3 martie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Cristina Nicoara      - procuror
    Claudia Miu           - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 1.092/2002 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta, personal, Pompiliu Bota, autor al exceptiei.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand ca dispozitiile constitutionale instituie masura de protectie numai in favoarea membrilor Parlamentului, iar dispozitiile legale criticate completeaza Constitutia prin aceea ca de aceeasi protectie se bucura si magistratii. Avizul ministrului justitiei pentru punerea in miscare a actiunii penale reprezinta o ingerinta a executivului in sfera de activitate a autoritatii judecatoresti, aducandu-se atingere dispozitiilor art. 125 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In sprijinul sustinerilor sale evoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind inadmisibila, pentru ca solutionarea cauzei nu depinde de dispozitiile legale criticate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.092/2002, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Pompiliu Bota intr-o cauza avand ca obiect plangerea formulata impotriva unor rezolutii ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de un procuror.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca, desi Constitutia, prin dispozitiile art. 69 alin. (1), a instituit doar in favoarea membrilor Parlamentului o masura de protectie speciala pe durata urmaririi penale, totusi dispozitiile legale criticate garanteaza imunitatea magistratilor, aplicandu-le un tratament procesual asemanator. Aceste dispozitii, avand semnificatia unei completari aduse Legii fundamentale, au fost adoptate fara respectarea prevederilor art. 72 alin. (2) si ale art. 146 - 148 din Constitutie. In acest fel a fost incalcat principiul separatiei puterilor in stat, potrivit caruia nici autoritatea legiuitoare, nici cea executiva, cum este si ministrul justitiei, nu au dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei. Prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 125 alin. (2) din Constitutie, deoarece ministrul justitiei, competent sa elibereze avizul in vederea punerii in miscare a actiunii penale, realizeaza un act de justitie, avand un statut de judecator al unei instante extraordinare. Se mai sustine ca este incalcat si dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si ca "se ignora dispozitiile Hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului date in Cazul Golder impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord - 1975. De asemenea, aceleasi dispozitii legale ingradesc accesul la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie, precum si principiul egalitatii, prevazut de art. 16 alin. (2) si (3) din Legea fundamentala. In ceea ce priveste dispozitiile art. 228 alin. 6 si ale art. 262 din Codul de procedura penala, considera ca acestea incalca, de asemenea, principiul separatiei puterilor in stat si prevederile art. 21 si ale art. 125 din Constitutie, precum si dreptul la un proces echitabil. Se mai arata ca, instituind competenta procurorului de a refuza inceperea urmaririi penale, de a clasa cauza sau de a dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, legiuitorul l-a transformat pe acesta intr-o adevarata instanta extraordinara, prevazand, astfel, un caz de obstaculare a accesului liber la justitie. In sprijinul sustinerilor, citeaza jurisprudenta Curtii Constitutionale care a statuat ca este neconstitutionala dispozitia legala prin care se suspenda sau se impiedica initierea cursului judecatii.
    Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala si-a exprimat opinia in sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul are competenta exclusiva de a institui reguli de procedura. Nu este incalcat nici principiul egalitatii.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, si ale art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, pentru urmatoarele motive:
    - Prin dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, s-a instituit un mijloc de protectie a magistratilor impotriva unor actiuni nejustificate sau abuzive. Atributia ministrului justitiei de a aviza punerea sub urmarire penala a unui magistrat este justificata de rolul sau in activitatea de selectie a candidatilor la admiterea in magistratura, neavand semnificatia unei ingerinte in activitatea autoritatii judecatoresti. Aceste dispozitii nu sunt contrare principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece el presupune solutii diferite pentru situatii diferite. Pe de alta parte, persoana interesata are dreptul sa atace in justitie decizia ministrului justitiei de a emite sau nu avizul, pentru urmarirea penala sau trimiterea in judecata a unui magistrat.
    - In ceea ce priveste prevederile art. 228 alin. 6 si ale art. 262 din Codul de procedura penala, se sustine ca solutiile "de neurmarire nu trebuie confundate cu rezolvarea propriu-zisa a cauzei penale, cu infaptuirea actului de justitie, intre acestea existand o serie de deosebiri". Actionand in temeiul art. 11 pct. 1 din acelasi cod, procurorul nu infaptuieste un act de justitie, iar cel nemultumit de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror se poate adresa justitiei in temeiul dispozitiilor art. 21 din Constitutie. Asadar nu se poate sustine ca parchetul actioneaza ca o instanta extraordinara si ca dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, considera ca dispozitiile legale criticate, privitoare la necesitatea avizului ministrului justitiei pentru urmarirea penala si trimiterea in judecata a magistratilor, reprezinta masuri de protectie a acestora si nu sunt de natura sa incalce accesul liber la justitie al persoanelor. In cazul de fata, cauza referitoare la solutionarea plangerii formulate de petitionar impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia se afla pe rolul instantei competente, ceea ce inseamna ca instanta a putut fi sesizata si ca nu a fost incalcat art. 21 din Constitutie. Necesitatea avizului prevazut de art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, reprezinta o garantie legala a asigurarii independentei justitiei, insa acest aviz ar trebui sa fie in sarcina unei structuri aflate in sfera autoritatii judecatoresti, cum ar fi Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu in sarcina unei autoritati administrative cum este ministrul justitiei. In opinia Avocatului Poporului, implicarea ministrului justitiei in raspunderea penala a magistratilor contravine prevederilor constitutionale.
    Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, se arata ca acestea nu contravin dispozitiilor art. 21 si ale art. 125 alin. (2) din Constitutie si nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern si de Avocatul Poporului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cele ale art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:
    - Art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare: "Magistratii nu pot fi cercetati, retinuti, arestati, perchezitionati sau trimisi in judecata fara avizul ministrului justitiei.";
    - Art. 228 pct. 6 din Codul de procedura penala: "In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea (de a nu se incepe urmarirea penala), o confirma prin rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea.";
    - Art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala: "Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:
    1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal:
    a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;
    b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;
    2. da ordonanta prin care:
    a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozitiilor art. 11.
    Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire in temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;
    b) suspenda urmarirea penala, atunci cand constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi."
    In conceptia autorului exceptiei prevederile legale criticate au adus o completare la Constitutie, fiind adoptate fara respectarea dispozitiilor art. 72 alin. (2) din Legea fundamentala referitoare la legile constitutionale si a dispozitiilor art. 146 - 148 referitoare la revizuirea Constitutiei. Totodata, considera ca aceleasi prevederi contravin principiului separatiei puterilor in stat, dreptului la un proces echitabil si dispozitiilor art. 16 alin. (2) si (3), art. 21 si 125 din Constitutie, dispozitii care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (2) si (3): "(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 125: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    Se sustine, totodata, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, avand urmatorul cuprins: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala, indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Analizand critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Din incheierea de sesizare, ca si din actele si lucrarile dosarului aflat pe rolul instantei de judecata rezulta ca obiectul cauzei il constituie plangerea formulata de autorul exceptiei impotriva rezolutiilor Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia privind neinceperea urmaririi penale fata de un procuror.
    Prin dispozitiile ce fac obiectul exceptiei, legiuitorul a prevazut existenta acestui aviz avand natura juridica a unei masuri de protectie a magistratilor. Intr-adevar, aceste dispozitii legale se coreleaza cu cele ale art. 10 lit. f) din Codul de procedura penala, articol care reglementeaza cazurile cand punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata si care are urmatorul cuprins: "Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: [...]
    f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;"
    Curtea constata ca dispozitiile art. 131 din Legea fundamentala, referitoare la statutul constitutional al procurorilor, prevad ca acestia isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. Statutul legal al magistratilor a fost reglementat prin Legea nr. 92/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, in notiunea de "magistrat", pe langa judecatori, fiind inclusi si procurorii, care, potrivit dispozitiilor cuprinse la capitolul Ministerul Public, sunt organizati in parchete, sub autoritatea ministrului justitiei. Se observa ca dispozitiile referitoare la organizarea si functionarea parchetelor, precum si cele referitoare la emiterea avizului ministrului justitiei pentru cercetarea, retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata a procurorilor sunt in concordanta cu prevederile cuprinse in art. 131 din Constitutie, ele nefiind contrare nici principiului separatiei puterilor in stat. Acest aviz reprezinta o garantie legala a consolidarii principiului constitutional al impartialitatii procurorilor, al exercitarii magistraturii, este un mijloc de aparare a statutului magistratilor si a prestigiului magistraturii impotriva unor actiuni nejustificate sau abuzive ale organelor de urmarire penala. Asadar, instituirea legala a acestui act conditie nu constituie o completare a Constitutiei, asa cum sustine autorul exceptiei, nefiind deci incalcate nici prevederile art. 72 alin. (2) si ale art. 146 - 148 din Legea fundamentala.
    Este neintemeiata si critica potrivit careia avizul ministrului justitiei, aflat in structura autoritatii administrative, reprezinta o ingerinta in activitatea de realizare a actului de justitie, conferindu-i in acest fel statutul "de judecator extraordinar, al unei instante extraordinare", ceea ce contravine dispozitiilor art. 125 alin. (2) din Constitutie. Curtea retine ca, potrivit legii, ministrul justitiei, raspunzand de activitatea judecatorilor, de modul cum se infaptuieste justitia, este interesat sa sesizeze, daca este cazul, punerea sub urmarire penala a unui magistrat. Este evident ca orice caz in care un magistrat se dovedeste ca a incalcat legea penala arunca o umbra asupra prestigiului intregii magistraturi. Tocmai de aceea singurul chemat sa avizeze urmarirea penala a unui magistrat este ministrul justitiei, iar acest drept de aviz implica angajarea raspunderii sale personale, persoana interesata avand dreptul de a-l actiona in justitie pentru avizarea sau refuzul de a aviza urmarirea penala a unui magistrat pe care il considera vinovat sau, dimpotriva, nevinovat de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Se retine, asadar, ca acest aviz nu are semnificatia unui act de realizare a justitiei si ca nu confera ministrului justitiei puteri discretionare, fiind deschis accesul la justitie.
    Referitor la sustinerea ca dispozitiile legale criticate aduc atingere egalitatii in drepturi, Curtea urmeaza sa o respinga ca fiind neintemeiata. In jurisprudenta sa Curtea a statuat in mod constant ca principiul egalitatii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit.
    Or, in prezenta cauza, magistratii constituie o categorie care se afla in situatie diferita fata de ceilalti cetateni. Daca s-ar aplica in mod uniform acest principiu, aceasta ar implica anihilarea unei garantii procedurale, care are semnificatia unei masuri de protectie. Prin Decizia sa nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, Curtea a statuat ca "o masura de protectie nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminari, ea fiind destinata tocmai asigurarii, in anumite situatii specifice, a egalitatii cetatenilor, care ar fi afectata in lipsa ei".
    Nici sustinerea autorului exceptiei potrivit careia s-a adus atingere principiului liberului acces la justitie sau dreptului la un proces echitabil nu este intemeiata atat timp cat exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata in fata instantei de judecata sesizate prin plangerea sa penala.
    In ceea ce priveste critica referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, se constata ca este, la randul sau, nefondata, urmand sa fie respinsa ca atare. Astfel, competenta procurorului de a refuza inceperea urmaririi penale, de a clasa cauza sau de a dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale nu incalca nici prevederile Constitutiei si nici pe cele cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei. Prin solutiile pe care le da in cadrul competentei sale de supraveghere a urmaririi penale, procurorul nu-si aroga atributiile unei instante judecatoresti, ci adopta masuri supuse in totalitate controlului judecatoresc. Ca atare, actele de decizie ale procurorului, la care se refera autorul exceptiei, nu impiedica liberul acces la justitie al vreunei persoane, nu sunt discriminatorii si nici discretionare, efectuarea lor inscriindu-se in limitele principiilor consacrate prin Constitutie. De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, a statuat ca dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala, care reglementeaza procedura speciala de rezolvare a plangerii impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori pe baza dispozitiilor acestuia, sunt constitutionale numai daca nu opresc persoana nemultumita de rezolvarea data plangerii sale de catre procurorul ierarhic superior sa se adreseze, in temeiul art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, care urmeaza sa se aplice in mod direct, instantei careia i-ar reveni competenta de a solutiona cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
    Cu unanimitate de voturi cat priveste dispozitiile art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala,
    Cu majoritate de voturi cat priveste dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 228 alin. 6 si ale art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 1.092/2002 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 octombrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef
                              Claudia Miu