DECIZIE   Nr. 274 din 26 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 559 din  4 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Cristina Nicoara      - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Slutu in Dosarul nr. 1.584/P/2002 al Tribunalului Vrancea - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si legislatia straina in materie, solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.584/P/2002, Tribunalul Vrancea - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, ridicata de Gheorghe Slutu, parte civila in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care limiteaza dreptul partii civile si al partii civilmente responsabile de a folosi calea de recurs a apelului doar in ceea ce priveste latura civila a cauzei, cu excluderea celei penale, creeaza o discriminare pentru aceste parti din proces, in raport cu inculpatul si cu Ministerul Public. Se incalca astfel, in opinia autorului exceptiei, prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor si cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie. Se limiteaza astfel, in mod fortat si artificial, controlul judiciar al instantelor de apel si recurs, asa incat hotararea de condamnare, chiar profund nedreapta si partinitoare, nu mai este supusa criticilor de netemeinicie si nelegalitate sub aspectul laturii penale.
    Tribunalul Vrancea - Sectia penala arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitia legala criticata nu restrange accesul liber la justitie al partii civile si al partii civilmente responsabile, ci prevede posibilitatea exercitarii cailor de atac potrivit intereselor legitime ale acestor parti, care privesc latura civila a procesului penal si modul de solutionare a acesteia. Nu este limitata posibilitatea examinarii de catre instanta de control judiciar a cauzei sub toate aspectele de fapt si de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept. Textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, deoarece limitele prevazute in art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu constituie o discriminare, ci garanteaza dreptul partilor respective de a-si valorifica pretentiile in cadrul laturii civile a procesului penal.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala sunt constitutionale. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca interdictia partii civile de a ataca latura penala a cauzei nu duce la o limitare a accesului liber la justitie, deoarece instanta de control judiciar sesizata de partea civila nu poate fi impiedicata sa constate, atunci cand este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat, pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el. Avand deplina capacitate procesuala in ceea ce priveste actiunea civila, partea civila si partea responsabila civilmente vor putea discuta in apelurile si recursurile lor si aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. Dispozitia legala criticata este in concordanta cu prevederile art. 128 din Constitutie, iar instituirea unor reguli privind accesul la justitie nu contravine prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, atata timp cat partilor interesate le este asigurata folosirea cailor de atac. Interesele partii civile si ale partii responsabile civilmente privesc latura civila a procesului penal si de aceea declararea caii de atac este in corelatie cu modul de rezolvare a acesteia. Se mai arata ca posibilitatea examinarii de catre instanta de control judiciar a cauzei sub aspectele de fapt si de drept nu este limitata, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta este obligata sa examineze cauza sub toate aspectele. Faptul ca partea civila si partea civilmente responsabila nu pot folosi caile de atac decat pe latura civila a cauzei corespunde intereselor acestora, solutionarea actiunii nefiind lasata in nici un sistem de drept penal la vointa persoanei vatamate, ignorandu-se interesele generale ale societatii.
    Guvernul considera critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 21 din Constitutie, ca fiind neintemeiata. Se arata ca in procesul penal partea vatamata are drept de optiune, in sensul ca ea poate deduce actiunea sa ca reclamant in fata instantelor civile sau o poate alatura actiunii penale. Partea vatamata are dreptul de a efectua acte procesuale in sustinerea laturii penale a cauzei. Prin pozitia sa procesuala partea vatamata este un subiect procesual secundar alaturat reprezentantului calificat (procurorul) al subiectului procesual principal care este statul. Dar persoana vatamata care a suferit o paguba si care si-a alaturat actiunea civila actiunii penale devine prin aceasta parte civila si poate exercita actiunea civila in tot cursul procesului penal, deci si in caile de atac. Ea poate renunta oricand la actiunea civila, fara a pierde insa prin aceasta calitatea sa de parte vatamata in aceeasi cauza. Apelul poate fi declarat numai in ceea ce priveste latura civila, pentru ca acesta este interesul sau legitim in proces. Daca partea civila ar dori sa atace hotararea instantei de fond si cu privire la latura penala, ar putea-o face, insa numai in calitatea sa de parte vatamata, in cazul in care s-a constituit astfel. A contesta latura penala, atunci cand, inca de la inceputul procesului penal, prin insasi constituirea sa ca parte civila si-a declarat interesul in aceasta latura civila a procesului penal, inseamna a reclama, in caile de atac, un interes nelegitim, ceea ce contravine insusi art. 21 din Constitutie.
    Interdictia partii civile, respectiv a partii responsabile civilmente, de a ataca o hotarare judecatoreasca si cu privire la latura penala nu constituie o limitare a drepturilor sale procesuale, neconstituind astfel o incalcare a principiului egalitatii in drepturi consacrat in art. 16 din Constitutie. Dispunand de capacitate procesuala deplina cu privire la actiunea civila, partea civila va putea discuta in apel sau in recurs, dupa caz, si aspectele penale ale hotararii atacate, in conditiile in care de modul cum au fost solutionate acestea depinde solutionarea actiunii civile, iar in caz de achitare, instanta va avea obligatia de a se pronunta asupra laturii civile. Limitele prevazute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu constituie discriminari, ci precizari firesti in raport cu interesele legitime ale acestor parti, aparate in cadrul procesului penal.
    Guvernul precizeaza, totodata, ca acest sistem este consacrat si de alte legislatii, cum este cea franceza. De asemenea, arata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, constatand ca nu exista contrarietate intre acestea si prevederile Constitutiei.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 128, caile de atac pot fi exercitate in conditiile legii. In speta, partea civila si partea civilmente responsabila pot face apel numai pe latura civila, nu si in legatura cu latura penala a procesului. Dar ele pot pune in discutie in apel si aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care acestea au fost solutionate depinde rezolvarea actiunii introduse. Interesele acestor parti privesc latura civila a procesului penal si de aceea declararea caii de atac este, in mod logic, in legatura cu modul de rezolvare a acesteia. Totodata, nu este limitata posibilitatea examinarii de catre instanta de apel a cauzei sub toate aspectele de fapt si de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta, in limitele mentionate in alin. 1 al aceluiasi articol (cu privire la apelant si la persoana la care se refera apelul), este obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, in raport cu prevederile art. 16 din Constitutie, Avocatul Poporului arata ca aceasta nu contravine principiului egalitatii in drepturi, deoarece partea civila si partea civilmente responsabila au posibilitatea de a exercita aceleasi cai de atac pe care o au procurorul si inculpatul. Limitele prevazute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu constituie discriminari, ci precizari firesti in raport cu interesele legitime ale acestor parti, aparate in cadrul procesului penal. Faptul ca partea civila si partea civilmente responsabila nu pot declara apel si cu privire la latura penala a cauzei nu le aduce acestora prejudicii, avand in vedere ca sarcina apararii intereselor revine Ministerului Public ca titular al actiunii penale. In final, se evoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei legale criticate.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Pot face apel: [...]
    d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi, deoarece creeaza o discriminare intre partile din proces, in speta pentru partea civila si partea civilmente responsabila. De asemenea, se sustine si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa.
    Art. 362 din Codul de procedura penala prevede persoanele care pot face apel impotriva sentintelor penale pronuntate in prima instanta, printre acestea, la alin. 1 lit. d), numarandu-se partea civila si partea civilmente responsabila, dar numai in ceea ce priveste latura civila a cauzei, atat in cauzele in care urmarirea penala si desfasurarea judecatii se indeplinesc din oficiu, cat si in cele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. In aplicarea art. 130 din Constitutie privind rolul Ministerului Public, procurorul este titularul actiunii publice in procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii. In acest context interdictia partii civile si a celei responsabile civilmente de a ataca latura penala a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia la justitie. Instanta de control judiciar sesizata de partea civila nu poate fi impiedicata de a constata, atunci cand este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el. Aceasta constatare produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisa, cea penala ramanand definitiva prin achitarea inculpatului. Contrarietatea de hotarari poate fi insa inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac.
    Pe de alta parte insa, avand deplina capacitate procesuala in tot ceea ce priveste actiunea civila, partea civila si partea responsabila civilmente vor putea discuta in apelurile sau, dupa caz, in recursurile lor si aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. Astfel, in caz de achitare, instanta are obligatia de a se pronunta asupra laturii civile, deci de a solutiona actiunea civila integral. Aceasta inseamna determinarea existentei unui fapt civil generator de prejudicii, in conditiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil. De altfel, in art. 346 din Codul de procedura penala se dispune ca, in caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta se pronunta, prin aceeasi sentinta, si asupra actiunii civile.
    Dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala reprezinta deopotriva si reflectarea prevederilor art. 128 din Constitutie, care stabilesc ca, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", adica potrivit normelor de procedura. De aceea Curtea Constitutionala considera ca instituirea unor reguli privind accesul la justitie nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor art. 21 din Constitutie, atata timp cat partilor interesate le este asigurata utilizarea cailor de atac.
    Curtea constata, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi, deoarece atat partea civila, cat si partea responsabila civilmente au posibilitatea de a exercita aceeasi cale de atac (apelul) pe care o au procurorul si inculpatul. Limitele prevazute la art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu constituie "discriminari", ci precizari firesti in raport cu interesele legitime ale acestor parti, aparate in cadrul procesului penal.
    Totodata, Curtea constata ca ratiunile pe care se intemeiaza interdictia partii civile de a ataca latura penala in cadrul procesului penal se regasesc si in legislatia straina. Astfel, in dreptul belgian partea civila nu poate urmari anularea unei achitari decat relativ la interesele sale civile (art. 412 din Codul instructiei penale belgiene). In dreptul german, chiar si atunci cand procurorul nu intelege sa actioneze, interesul legitim al partii civile poate forta si interventia, alaturata, a procurorului (Legea pentru protectia victimei din 1987). In Italia, actiunea civila poate privi, evident, numai interesele civile (art. 74 din Codul de procedura penala italian).
    De altfel, asupra constitutionalitatii prevederilor art. 362 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat, cu opinia separata a patru judecatori, si prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Slutu in Dosarul nr. 1.584/P/2002 al Tribunalului Vrancea - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu