DECIZIE Nr.
273 din 21 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 345 din 17 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română -
Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare, Administrare,
Lichidare" - S.R.L. - Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 4.914/2005 al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal se prezintă Dan Iulian Drăgan,
avocatul Societăţi Comerciale
„Ferom" - S.A. din Tulcea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Avocatul Societăţii Comerciale „Ferom" - S.A. solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate,
depunând note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.914/2005, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară
Română - Cooperativa de
Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. - Agenţia Tulcea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat permite unui executor din circumscripţia teritorial-jurisdicţională a unei judecătorii
să solicite înfiinţarea popririi unui terţ poprit din raza teritorială a altei judecătorii, fapt ce este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, la accesul liber la justiţie, respectiv la calea de atac a apelului.
Judecătoria Tulcea apreciază excepţia de neconstitu-ţionalitate
ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin.1
din Codul de procedură civilă ridică o problemă de
interpretare şi aplicare a
textului procedural, critica în acest sens fiind neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, textul de lege
criticat fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul
debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privitor la egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul excepţiei mai arată că textul de lege
criticat este neconstituţional
şi prin raportare la dispoziţii legale cuprinse în Codul de procedură civilă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea reţine că textul de lege criticat stabileşte competenţa
materială şi teritorială pentru soluţionarea
cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale
deopotrivă competente, cel de
la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul
terţului poprit.
Reglementarea criticată a fost adoptată de
legiuitor în cadrul atribuţiilor
sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora
competenţa, procedura de
judecată, inclusiv procedura
executării silite, precum şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.
Curtea constată că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile
art. 16 din Constituţie,
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza
normei, fără nici o distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători ai unui
titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea
popririi.
De asemenea, este nefondată şi critica
autorului excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de
procedură civilă prevede că împotriva oricărui
act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin
executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pe de altă parte, nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei privind contrarietatea dintre dispoziţiile legale cuprinse în acelaşi act normativ, respectiv în Codul de procedură civilă, întrucât Curtea Constituţională nu se poate
pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci
numai asupra înţelesului
dispoziţiilor legale
criticate, în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 453 alin.
1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Banca Populară Română - Cooperativa de Credit, prin lichidator
judiciar Societatea Comercială
„Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. - Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 4.914/2005 al
Judecătoriei Tulcea.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu