DECIZIE Nr.
272 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 6 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei, excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr.
14/63/2001 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea nr. 36 din 23 octombrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 14/63/2001, Tribunalul Dolj - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei, excepţie ridicată
de Constantin Robu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006
contravin prevederilor constituţionale care garantează dreptul de proprietate
privată şi libertatea economică, drepturi fundamentale consacrate de Legea
fundamentală. Textul criticat dă posibilitatea lichidatorului judiciar să
solicite judecătorului-sindic angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor
organelor de conducere care au contribuit la crearea stării de insolvenţă a
debitorului, stipulând totodată împrejurările în care o asemenea măsură urmează
a fi dispusă prin admiterea cererii. Prin aceasta, legea instituie prezumţia de
caracter ilicit aplicabilă manierei
de dobândire a bunurilor proprietate privată pentru aceste categorii de
persoane şi creează totodată premisele apariţiei abuzului de drept, manifestat
sub forma introducerii discreţionare a unor astfel de cereri în instanţă.
Tribunalul Dolj - Secţia
comercială consideră că dispoziţiile criticate
sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Art. 138
din Legea nr. 85/2006 reglementează faptele pentru care judecătorul-sindic
poate să dispună, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,
ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de
insolventă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul
societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat
starea de insolventă a debitorului.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (8) şi
art. 45, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate şi, de
exemplu, prin Decizia nr. 63 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 14 februarie 2008, Decizia nr. 617 din 27 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 82 din 8 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea Constituţională
a constatat că acestea sunt constituţionale. In cuprinsul acestei din urmă
decizii, s-a reţinut că dispoziţiile legale criticate „nu instituie prezumţia
de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită", ci
„prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială
debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de
insolventă şi care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de
conducere. Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a măsurii în care ele
au contribuit la ajungerea în stare de insolventă a societăţii comerciale
debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în
dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. In cadrul acestui
proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita
fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum şi căile legale de atac".
S-a mai reţinut că, deşi membrii organelor de supraveghere din cadrul
societăţii sau de conducere, precum şi persoanele care au cauzat starea de
insolventă a societăţii debitoare suferă o îngrădire în exercitarea atributelor
dreptului lor de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură
acoperirea pasivului debitorului insolventşi valorificarea drepturilor
creditorilor, şi întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din
Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate
constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală, în sine,
nu relevă nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţă.
Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente
noi, de natură a schimba această jurisprudenţa.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 14/63/2001 al Tribunalului
Dolj - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu