DECIZIE   Nr. 272 din 20 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 219 din 27 aprilie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicata de Corneliu Vadim Tudor in dosarele nr. 2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 19 decembrie 2000, in prezenta aparatorului autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, cand s-a dispus masura conexarii dosarelor nr. 214C/2000 si nr. 221C/2000 la Dosarul nr. 213C/2000, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate si acelasi autor al exceptiei. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 20 decembrie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 20 iunie 2000 si din 27 iunie 2000, pronuntate distinct in dosarele nr. 2.582/1999 si, respectiv, nr. 2.485/1999 si nr. 2.850/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicata de Corneliu Vadim Tudor, inculpat in procese de insulta si calomnie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 205 din Codul penal, privitoare la infractiunea de insulta, sunt in contradictie cu libertatea de exprimare si cu libertatea presei garantate de art. 30 alin. (3) si (4) din Constitutie, precum si cu libertatea gandirii si a opiniilor, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu pot fi ingradite sub nici o forma. Se arata in continuare ca aceleasi prevederi legale sunt in contradictie si cu libertatea creatiilor artistice, cu dreptul la informatie, a carui ingradire este interzisa prin art. 31 alin. (1) din Constitutie, cu regimul constitutional al restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, prevazut la art. 49 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece exista neconcordanta intre art. 205 din Codul penal si unele prevederi din conventiile internationale la care Romania este parte. Dispozitiile art. 205 din Codul penal, care reglementeaza insulta, ingaduie incriminarea opiniilor si judecatilor de valoare, care, asa cum s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, nu pot fi incriminate. Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, privitoare la infractiunea de calomnie, se arata ca acestea vin, de asemenea, in contradictie cu prevederile art. 29, 30 si 31 din Constitutie si cu prevederile art. 24 referitoare la dreptul la aparare. Se considera ca este cu neputinta de facut proba veritatii in cazul judecatilor de valoare, iar prevederile art. 207 din Codul penal limiteaza admiterea acestei probe numai daca exista un "interes legitim, ceea ce contrazice textul constitutional, care face vorbire, in egala masura, atat la interesul public cat si la interesul privat". Aceasta reprezinta totodata o restrangere nejustificata a exercitiului dreptului la aparare.
    Curtea Suprema de Justitie, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca dispozitiile art. 205 din Codul penal nu contravin prevederilor constitutionale invocate si nici conventiilor internationale in materie, sens in care s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999. Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal se arata ca acestea nu contravin normelor constitutionale invocate si nici conventiilor internationale in materie la care Romania a aderat.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 205 din Codul penal in raport cu dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie, cu privire la conventiile internationale privitoare la libertatea de opinie si de exprimare, se retine ca art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, acelasi drept fundamental fiind prevazut si la art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si la art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Dar atat in art. 19 pct. 3 din pactul mentionat, cat si in art. 10 pct. 2 din conventie se statueaza ca exercitarea libertatii de gandire si de exprimare comporta anumite restrangeri ori sanctiuni prevazute de lege, intre altele, pentru apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, pentru protectia sanatatii sau moralei, pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora. Rezulta din aceste dispozitii ca obiectul libertatii de exprimare il constituie exteriorizarea unor idei sau opinii, dar si simple afirmatii si imputari, insa aceasta nu inseamna ca prin continutul si maniera de a face afirmarile sau imputarile se admite afectarea reputatiei si onoarei altei persoane. De aceea, stabilirea prin lege a unor restrangeri ori sanctiuni nu este incompatibila cu libertatea de exprimare, daca sunt masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protejarea reputatiei sau a drepturilor altora. In acest sens se citeaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 51 din 8 aprilie 1999, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal privitoare la infractiunea de calomnie.
    In ceea ce priveste criticile potrivit carora dispozitiile art. 205 din Codul penal sunt contrare libertatii de gandire si de exprimare, precum si dreptului la informatie, acestea sunt considerate ca fiind neintemeiate, deoarece libertatea constiintei, conform art. 29 alin. (2), trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc, iar libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, dupa cum se prevede in art. 30 alin. (6) din Constitutie. De asemenea, dispozitiile art. 54 din Constitutie prevad ca drepturile si libertatile constitutionale, inclusiv libertatea de exprimare si dreptul la informatie, trebuie sa fie exercitate cu buna-credinta, fara a fi incalcate drepturile si libertatile celorlalti. Punctul de vedere exprimat se intemeiaza si pe Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999 a Curtii Constitutionale, prin care s-a statuat ca exercitarea abuziva a drepturilor si libertatilor este susceptibila de sanctionare, fiind posibila chiar aplicarea unor sanctiuni penale.
    Prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 49 din Constitutie, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece incriminarea insultei ca infractiune si sanctionarea acesteia constituie expresia vointei legiuitorului, care a considerat necesara apararea prin mijloace de drept penal a demnitatii persoanei, neputandu-se sustine ca textul incriminator este contrar Constitutiei.
    Cu referire la critica potrivit careia prevederile art. 207 din Codul penal ar incalca dreptul la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie, se arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece si in cazul unui proces avand ca obiect infractiunea de insulta sau calomnie inculpatul beneficiaza de toate drepturile si garantiile pe care le implica dreptul constitutional la aparare, proba veritatii constituind numai unul dintre mijloacele prin care acesta poate dovedi inexistenta caracterului penal al faptei imputate. Criticile potrivit carora dispozitiile art. 207 din Codul penal ar incalca libertatea de gandire si de exprimare sau dreptul la informatie sunt considerate ca fiind neintemeiate pentru aceeasi argumentare ca si in cazul criticii de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 205 din Codul penal. In fine, se mai arata ca exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor constitutionale, cu respectarea limitarilor prevazute in Constitutie, poate reprezenta un instrument prin care sa se realizeze un echilibru intre drepturile si libertatile constitutionale, pe de o parte, si limitele aduse acestora prin Constitutie si indatoririle fundamentale, pe de alta parte.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 205 si 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
    Art. 205
    "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
    Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    Art. 207
    "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textele de lege criticate sunt contrare: libertatii de exprimare si libertatii presei, garantate de art. 30 din Constitutie; libertatii gandirii si a opiniilor, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu poate fi ingradita; dreptului la informatie, a carui ingradire este interzisa de art. 31 alin. (1) din Constitutie; conventiilor internationale privitoare la libertatea de exprimare, in mod concret prevederilor art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice sau celor ale art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; prevederilor art. 49 din Constitutie, privitoare la ingradirea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Dispozitiile art. 207 din Codul penal sunt considerate ca fiind contrare si dreptului fundamental la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie.
    Pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea retine ca insulta si calomnia sunt infractiuni contra demnitatii, iar demnitatea omului este nominalizata in art. 1 alin. (3) din Constitutie printre valorile supreme garantate de Legea fundamentala. Potrivit prevederilor constitutionale "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". Aceasta garantare a demnitatii omului se infaptuieste si prin incriminarea si sanctionarea penala a faptelor prin care se aduce atingere demnitatii. Apararea demnitatii omului prin mijloace de drept penal este conditionata de existenta drepturilor si libertatilor altora. De aceea s-a prevazut ca, in masura in care fapta insultatoare sau calomnioasa a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim, nu constituie infractiune daca s-a afirmat sau imputat o fapta adevarata. Proba veritatii este admisibila, insa numai daca fapta s-a savarsit in apararea unui interes legitim, public sau privat, deoarece fara un astfel de interes atingerea adusa demnitatii, chiar prin afirmatii sau imputari adevarate, nu este ingaduita de lege. Legea se refera la fapte, iar nu la judecati de valoare, asa cum sustine autorul exceptiei. De aceea critica referitoare la proba judecatilor de valoare si la imposibilitatea acestei probe este lipsita de continut.
    Curtea constata ca, in ceea ce priveste pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 205 si 207 din Codul penal cu prevederile constitutionale referitoare la libertatea de gandire si de exprimare, autorul exceptiei ignora acele prevederi din Constitutie si din conventiile internationale, care limiteaza exercitiul libertatii de gandire si de exprimare. Se ignora astfel prevederile: art. 29 alin. (2) din Constitutie, in sensul carora libertatea constiintei "[...] trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si respect reciproc"; art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine"; art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora exercitarea libertatii de exprimare poate fi restransa in vederea protectiei, intre altele, a reputatiei sau a drepturilor altora; art. 54 din Constitutie, in sensul carora exercitarea drepturilor si a libertatilor trebuie sa se realizeze cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
    De altfel Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in acest sens, statuand ca dispozitiile art. 205 si 207 din Codul penal sunt constitutionale (de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, si prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000).
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea practicii Curtii, solutia si considerentele acelor decizii raman valabile si in cauza de fata.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicata de Corneliu Vadim Tudor in dosarele nr. 2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2000.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu