DECIZIE Nr.
271 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii
societatilor comerciale aflate în portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 6 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării
societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi
Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări,
excepţie ridicată din oficiu de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu conţine nicio normă retroactivă,
scutirea de la plata accesoriilor aferente creanţelor bugetare reprezentând
opţiunea liberă a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.210/36/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 52 pct. 2 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea
privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor
privatizări, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal susţine că dispoziţiile art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, prin care a fost introdus art. 111 în Ordonanţa
Guvernului nr. 72/2002, sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului
neretroactivitătii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din
Constituţie. In motivarea excepţiei, se arată că Ordonanţa Guvernului nr.
72/2002 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de privatizare a
Societăţii Comerciale „Şantierul Naval" - S.A. Constanţa este un act
juridic cu caracter legislativ care nu conţine dispoziţii cu caracter general,
aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept, ci reglementează
anumite măsuri aplicabile strict procedurii de finalizare a procesului de
privatizare a Societăţii Comerciale „Şantierul Naval" - S.A. Constanţa. In
aplicarea dispoziţiilor ordonanţei, la data de 8 octombrie 2002 a fost finalizat
procesul de privatizare, iar la data de 8 ianuarie 2004 s-a realizat transferul
dreptului de proprietate asupra acţiunilor societăţii, prin conversia în
acţiuni a obligaţiilor acesteia către bugetul de stat şi bugetele speciale
exigibile la data finalizării privatizării.
Or, în condiţiile în care, prin introducerea art. 111 în cuprinsul ordonanţei se
reglementează la data de 30 aprilie 2004, cu privire la raporturile juridice
născute şi consumate anterior acestei date, şi anume în privinţa majorărilor de
întârziere, a dobânzilor şi penalităţilor de orice fel aferente creanţelor care
fac obiectul conversiei prevăzute la art. 3-5 din Ordonanţa Guvernului nr.
72/2002, operaţiune juridică realizată la data de 8 octombrie 2002, prin
încheierea procesului de privatizare a societăţii, respectiv la data de 8
ianuarie 2004, prin conversia în acţiuni a obligaţiilor societăţii faţă de
bugetul de stat şi bugetele speciale, dispoziţiile art. 52 pct. 2 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 sunt retroactive, încălcând prevederile
art. 15 alin. (2) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
arătând că dispoziţiile legale dispun şi pentru trecut, deoarece se extind ca
sferă de aplicabilitate şi asupra situaţiilor juridice anterioare intrării în
vigoare a legii.
Guvernul consideră că
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 îşi limitează
incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţă în timp, aşadar
integrate domeniului temporal de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 72/2002.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor
comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea
Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, text de lege care are următorul
conţinut: „2. Se scutesc la plată majorările de întârziere, dobânzile şi
penalităţile de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei
prevăzute la art. 3-5,
datorate de la data finalizării privatizării până la data realizării
conversiei, precum şi orice alte accesorii aferente creanţelor bugetare achitate de societatea
comercială, datorate şi calculate la data finalizării privatizării."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 s-au reglementat unele măsuri
privind finalizarea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale
„Şantierul Naval" - S.A. Constanţa.
Printre măsurile adoptate a fost conversia în acţiuni a
creanţelor pe care societatea le datora bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale,
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autorităţii pentru Privatizare
şi Administrarea Participaţiilor Statului, creanţe exigibile la data
finalizării privatizării.
Potrivit art. 11 din ordonanţă, au fost scutite de la
plată majorările de întârziere şi penalităţile de orice fel aferente creanţelor
care au făcut obiectul acestei conversii, datorate şi neachitate până la
data finalizării privatizării. Cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit o
scutire de la plata accesoriilor aferente creanţelor bugetare şi creanţelor
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autorităţii pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, exigibile la data
transferului către investitorul strategic al dreptului de proprietate asupra
pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat - data finalizării
privatizării.
Ulterior, dispoziţiile art. 111, introduse prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, extind sfera de aplicare a scutirii de la
plata accesoriilor aferente creanţelor amintite sub două aspecte: pe de o
parte, o extindere temporală - se scutesc de la plată majorările de întârziere,
dobânzile şi penalităţile datorate de la data finalizării privatizării până la data
realizării conversiei şi, pe de altă parte, se adaugă o nouă categorie de
scutiri, şi anume aceea a plăţii accesoriilor aferente creanţelor bugetare achitate de societatea comercială,
datorate şi calculate la data finalizării privatizării.
Aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 26/2004, finalizarea privatizării în mod accelerat a
societăţilor comerciale care se mai află în portofoliul Autorităţii pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu
impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi consolidarea unor
privatizări, în scopul menţinerii acestor societăţi comerciale în activitate şi
fără perturbări sociale majore, servesc interesului public general şi imediat.
Avându-se în vedere aceste obiective, scopul reglementării este acela ca
societăţile comerciale privatizate să poată exercita în continuare funcţiile
economice pentru care au fost constituite, aspecte ce privesc interesul public
general, în acord cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, precum şi
libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, potrivit art. 135 din
Constituţie.
Curtea reţine că analiza pe care o impune controlul de
constituţionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica
situaţia juridică reglementată prin norma de lege criticată. Astfel, ori de câte
ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite
raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă
s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi
modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte
suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată
tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după
intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile
juridice formate după abrogarea legii vechi.
Astfel, Curtea constată că legea nouă operează o
modificare sub aspectul extinderii sferei de aplicare a scutirilor de la plata
accesoriilor aferente creanţelor datorate statului. Obligaţia de plată a
acestor accesorii a luat naştere în mod valabil potrivit reglementărilor în vigoare şi nu a fost
stinsă prin plata către creditor, astfel că situaţia juridică nu poate fi
calificată drept „facta praeterita", ci „facta pendentia", ale cărei
efecte nu au fost consumate. Legea nouă nu modifică temeiul juridic al
obligaţiei debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situaţiei
juridice, ci doar modalitatea de executare, mai precis, de stingere a
obligaţiei.
De altfel, chiar noţiunea de „scutire de la plată"
are semnificaţia aplicării pentru trecut unor obligaţii născute în mod valabil,
exigibile, dar neexecutate până la momentul reglementării scutirii. Mai mult,
în materia reglementată prin ordonanţa
criticată, dat fiind obiectul asupra căruia operează scutirea, şi anume
majorările de întârziere, dobânzile şi penalităţile de orice fel aferente
creanţelor care fac obiectul conversiei prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.
72/2002, dispoziţia criticată nu poate avea ca domeniu temporal de acţiune decât
obligaţiile născute în trecut, pentru care statul, în considerarea argumentelor
expuse în prealabil, poate institui această exonerare.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate
respectă principiul „tempus regit actum" şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii civile.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004
privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale
aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea
Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată
din oficiu de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu