DECIZIE   Nr. 270 din 19 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 74 din 13 februarie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum si a celorlalte parti: Ioan Mota, Ilie Aurel Alionescu, Aurel Uritescu si Mitica Sumanaru.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal (prin care este incriminata denuntarea calomnioasa ca infractiune care impiedica infaptuirea justitiei) nu incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si nici pe cele cuprinse in art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare. Se mai arata ca, potrivit art. 30 alin. (6) din Constitutie, "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". Totodata se subliniaza ca denuntarea calomnioasa constituie infractiune numai daca este savarsita cu rea-credinta, astfel incat exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor constitutionale nu este incalcata prin textul de lege criticat.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea nr. 2.738 din 22 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.145/1998, Judecatoria Orastie, judetul Hunedoara, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Pompiliu Bota.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal incalca prevederile art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si ale art. 30 alin. (1) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare. Se mai arata ca, de teama incalcarii prevederilor art. 259 din Codul penal, cetateanul va renunta atat la dreptul de a-si exprima liber opinia, consfintit in art. 30 alin. (1) din Constitutie, despre acea infractiune, cat si la dreptul de a se adresa justitiei, prevazut la art. 21 din Constitutie.
    Judecatoria Orastie, judetul Hunedoara, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 din Codul penal, considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece obiectul acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privind infaptuirea justitiei si apararea demnitatii si libertatii persoanei impotriva unei invinuiri nedrepte. Incriminarea si sanctionarea penala a denuntarii calomnioase raspund atat necesitatii apararii persoanei impotriva unei invinuiri nedrepte, cat si celei a apararii justitiei.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 259 alin. 1 din Codul penal este neintemeiata. Infractiunea de denuntare calomnioasa, reglementata la art. 259 din Codul penal, face parte dintre infractiunile care impiedica infaptuirea justitiei. Interesul infaptuirii justitiei reclama o anumita conduita din partea persoanei care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni, conduita care constituie o obligatie morala, iar uneori o obligatie legala de denuntare. Potrivit Constitutiei toti cetatenii au dreptul de a se adresa autoritatilor publice si, in plus, art. 30 consfinteste libertatea de exprimare a gandurilor sau opiniilor. Interesul infaptuirii justitiei reclama insa o atitudine corecta din partea persoanelor care se adreseaza organelor judiciare in legatura cu savarsirea unei infractiuni. Aducerea la cunostinta a unor fapte inexistente, invinuirea mincinoasa a unei persoane cu privire la savarsirea unei infractiuni, producerea unor probe contrare adevarului aduc prejudicii organelor judiciare si infaptuirii justitiei, punand aceste organe in situatia de a-si irosi timpul in mod inutil sau de a actiona impotriva unor persoane nevinovate. Denuntarea calomnioasa presupune caracterul mincinos al invinuirii. Asa fiind, drepturile constitutionale ale unei persoane la libertatea de exprimare si la accesul liber la justitie nu sunt incalcate atata vreme cat ele sunt exercitate cu buna-credinta, art. 259 din Codul penal fiind menit sa sanctioneze persoanele care cu rea-credinta incearca sa afecteze activitatea de infaptuire a justitiei.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Invinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o anumita persoana, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii sunt contrare art. 21 din Constitutie, privitor la accesul liber la justitie, care are urmatoarea redactare:
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    De asemenea, autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal contravin si art. 30 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a art. 259 alin. 1 din Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece o dispozitie legala care incrimineaza si sanctioneaza invinuirea mincinoasa a unei persoane cu privire la savarsirea unei infractiuni nu poate fi considerata contrara prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie. Invinuirea mincinoasa presupune un denuntator care stie de la inceput ca invinuirea se refera la o fapta care nu exista sau care nu este savarsita de persoana invinuita. Prin urmare, cunoscand acest adevar, denuntatorul calomnios numai cu rea-credinta poate invoca in sustinerea exceptiei textele constitutionale privitoare la dreptul la acces liber la justitie sau la libertatea de opinie. Existenta infractiunii de denuntare calomnioasa presupune cunoasterea de catre denuntator a caracterului mincinos al denuntarii, prin care se aduce atingere infaptuirii justitiei si demnitatii persoanei invinuite pe nedrept. Daca faptuitorul a fost intr-o eroare evidenta asupra situatiei de fapt, denuntul sau, chiar daca ar cuprinde afirmatii vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la raspundere penala in baza art. 259 din Codul penal. Accesul liber la justitie, consacrat prin art. 21 din Constitutie, ca drept fundamental, trebuie exercitat "cu buna-credinta", potrivit art. 54 din Legea fundamentala, "fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti". Or, aceasta buna-credinta este exclusa in cazul persoanei care invinuieste in mod mincinos o alta persoana de savarsirea unei infractiuni, situatie care face imposibila incalcarea, prin art. 259 alin. 1 din Codul penal, a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21.
    Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 30 alin. (1) din Constitutie, Curtea constata ca invocand neconstitutionalitatea pe acest temei a art. 259 alin. 1 din Codul penal, autorul exceptiei ignora prevederile alin. (6) din acelasi articol, potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". Or, denuntatorul calomnios incalca tocmai aceasta prevedere constitutionala.
    Curtea constata, prin urmare, ca dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal nu numai ca nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si nici ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, ci sunt in deplina concordanta cu aceste texte ale Legii fundamentale, fiind expresia in plan penal a sanctionarii faptelor prin care se aduce atingere drepturilor si libertatilor fundamentale consfintite in prevederile amintite. Totodata, dispozitiile legale criticate sunt conforme si prevederilor constitutionale cuprinse in art. 54, referitoare la exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor, precum si celor cuprinse in art. 30 alin. (6) privind limitele libertatii de exprimare, libertate care nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
    Pentru considerentele expuse, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan