DECIZIE Nr.
268 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005
privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani în strainatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 193 din 26 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români
în străinătate, excepţie ridicată de Sta'ncu Mura în
Dosarul nr. 893/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa
publică din data de 4 martie 2010 şi au fost consemnate în încheierea
din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a
amânat pronunţarea la data de 11 martie 2010 şi, apoi, la 16 martie
2010.'
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 18 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 893/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români
în străinătate.
Excepţia a fost ridicată de Stancu Mura cu
ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile
nr. 938 din 16 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş, în
contradictoriu cu Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti,
într-o cauză având ca obiect Legea nr. 248/2005.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul excepţiei
susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine
prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), deoarece
principiul liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul comunitar este
cuprins în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum
şi celor ale art. 25 alin. (1), întrucât acest text restrânge
exerciţiul dreptului la libera circulaţie în lipsa unei măsuri
preventive luate în condiţiile Codului de procedură penală,
restrângerea fiind dispusă de o instanţă civilă, iar nu de
o instanţă penală.
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind
regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 682 din 29 iulie 2005, dispoziţii care au următorul cuprins:
„Art. 38. - Restrângerea
exercitării dreptului la liberă circulaţie în
străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă
pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu
privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată
dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel
stat;".
Aceste dispoziţii de lege sunt raportate la
prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare
la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 25 alin.
(1) privind libera circulaţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că
dispoziţiile criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, soluţia pronunţată fiind de respingere
a criticii ca neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 855 din 28 noiembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17
ianuarie 2007, Curtea a reţinut că „Articolul 38 din Legea nr.
248/2005 enumera categoriile de persoane cu privire la care poate fi
dispusă măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă
circulaţie în străinătate a cetăţenilor români,
printre aceştia fiind, potrivit literei a) a articolului, persoanele care
au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între
România şi acel stat. Măsura dispusă de textul de lege criticat
se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în art.
53 din Constituţie, respectiv apărarea securităţii naţionale
şi a ordinii publice, având în vedere că problema controlului
migraţiei ilegale din România spre statele europene prezintă interes
atât pe plan intern, cât şi extern. In acest sens, chiar în expunerea de
motive a Legii nr. 248/2005 se arată că «adoptarea unui act
normativ care să reglementeze condiţiile exercitării dreptului
la liberă circulaţie în străinătate, în acord cu
prevederile Constituţiei, precum şi cu alte documente
internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor omului, la care
România este parte, se constituie într-un demers necesar într-o societate
democratică având la baza sistemului de valori principiile umaniste
promovate în spaţiul european. Pentru aceste considerente a fost
elaborată prezenta lege, care asigură implementarea atât a
prevederilor constituţionale, cât şi a art. 13 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice şi a art. 2 din Protocolul
nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertăţilor fundamentale.»"
Aşa fiind, nu se poate susţine că
măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă
circulaţie în străinătate a persoanelor care au fost returnate
dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi
acel stat încalcă prevederile din Constituţie sau alte
instrumente juridice internaţionale referitoare la dreptul la liberă
circulaţie.
Raţiunile care au stat la baza adoptării
soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în
prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, excepţie ridicată de Stancu Mura în Dosarul
nr. 893/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman