DECIZIE Nr. 268 din 12 mai 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c)
alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 560 din 30 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, exceptie ridicata de Ion Matei in Dosarul nr. 2.308/2004
al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
La apelul nominal sunt prezenti personal Ion Matei si Felicia Matei.
Autorul exceptiei, Ion Matei, solicita acordarea unui termen.
Partea Felicia Matei se opune acordarii unui nou termen.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordarii unui nou termen de
judecata.
Curtea, deliberand, respinge cererea de amanare.
Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei solicita admiterea
acesteia asa cum a fost formulata.
Felicia Matei solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens arata ca dispozitiile
de lege criticate nu instituie o situatie discriminatorie, asa cum sustine
autorul exceptiei, ci se aplica tuturor cetatenilor aflati in ipoteza normei
legale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 1 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.308/2004,
Judecatoria Ramnicu Valcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicata de Ion
Matei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
16 alin. (1), intrucat creeaza o inegalitate de regim juridic intre reclamant
si parat in cadrul procesului de partaj. Astfel, prin stabilirea taxei de
timbru diferentiat, in functie de calitatea partilor, se incalca principiul
egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari. De asemenea, prin aplicarea unor reguli diferite de timbrare a
cererilor formulate de parat fata de cele formulate de catre reclamant in
cadrul procesului de partaj se incalca dreptul la un proces echitabil, prevazut
de art. 21 alin. (3) din Constitutie. De asemenea, dispozitiile art. 3 lit. c)
alin. 2 vin in contradictie si cu prevederile art. 56 alin. (2) si ale art. 126
alin. (1) din Constitutie.
Judecatoria Ramnicu Valcea, in urma solicitarii Curtii Constitutionale,
si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Arata ca dispozitia de lege criticata stabileste obligatia de
plata a unei taxe de timbru pentru acele parti care contesta prin cereri
bunurile de impartit, valoarea lor sau existenta ori marimea drepturilor
coproprietarilor, iar nu si pentru partile care formuleaza exceptii si aparari
in legatura cu cererea reclamantului, in sensul art. 115 din Codul de procedura
civila. Actiunile si cererile introduse la instanta sunt supuse taxelor
judiciare de timbru diferentiat, dupa obiectul lor, daca acestea sunt sau nu
evaluabile in bani, iar cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit
prin lege, exceptiile fiind expres prevazute de actul normativ.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este
neintemeiata. In acest sens arata ca textul de lege criticat a mai fost supus
controlului de constitutionalitate, Curtea statuand, de exemplu prin Decizia
nr. 424 din 21 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005, prin Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 11 august
2003, si prin Decizia nr. 245 din 17 septembrie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002, ca acesta este
constitutional. In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textul de lege
criticat contravine art. 21 din Constitutie, prin Decizia nr. 103 din 6 iunie
2000 instanta de contencios constitutional a statuat ca accesul liber la
justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind
justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa
contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justitie. Regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind
posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor. De asemenea, nu
poate fi retinuta nici critica potrivit careia art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea
nr. 146/1997 incalca dispozitiile art. 56 din Constitutie, deoarece instituirea
taxei judiciare de timbru este o aplicare a dispozitiilor art. 56 din
Constitutie, ce privesc obligatiile constitutionale ale cetatenilor de a
contribui la cheltuielile publice. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor
art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca textul de lege criticat nu incalca
aceste dispozitii constitutionale, deoarece nu se creeaza vreo situatie
discriminatorie intre drepturile reclamantului si cele ale paratului.
Avocatul Poporului arata ca din examinarea incheierii de sesizare a Curtii
Constitutionale se constata lipsa opiniei instantei de judecata cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din
Legea nr. 146/1997 fata de art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 56 alin.
(2) si art. 126 alin. (1) din Constitutie. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de
catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate,
printr-o incheiere ce va cuprinde opinia instantei asupra exceptiei si punctele
de vedere ale partilor, insotite de dovezile depuse de acestea. In consecinta,
considera ca instanta de contencios constitutional nu este legal sesizata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
In legatura cu sesizarea Curtii Constitutionale, in punctul de vedere
trimis de Avocatul Poporului se arata ca instanta de judecata nu si-a exprimat
opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, acest fapt conducand la
nelegalitatea sesizarii Curtii, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992. Curtea constata ca s-a pronuntat asupra acestui aspect, iar
prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, a statuat ca lipsa opiniei
instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu poate opri Curtea sa
judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de catre instanta a
obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului
conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca si, in mod corelativ,
de a primi solutia rezultata din controlul legii de catre Curtea
Constitutionala. De principiu, exercitiul unui drept constitutional nu poate fi
impiedicat de neindeplinirea unei obligatii in sarcina unei autoritati publice,
chiar daca aceasta este o instanta judecatoreasca.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie
1997, cu urmatorul continut:
- Art. 3 lit. c) alin. 2: "(...) Separat de aceasta taxa, daca partile
contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea
drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciara de
timbru se datoreaza de titularul cererii la valoarea contestata;"
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1),
art. 21 alin. (3), art. 56 alin. (2) si ale art. 126 alin. (1) din Constitutie,
care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- Art. 126 alin. (1): "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de
Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de
lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 16 noiembrie 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie
2000, Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, Decizia nr. 91 din 27
martie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 335 din
22 iunie 2001, Decizia nr. 245 din 17 septembrie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002, Decizia nr. 305
din 10 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
575 din 11 august 2003, si Decizia nr. 424 din 21 octombrie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005, Curtea a
statuat ca acestea sunt constitutionale.
Cu acele prilejuri Curtea a constatat ca dispozitiile art. 3 lit. c) din
Legea nr. 146/1997 stabilesc numai obligatia de plata a unei taxe de timbru,
calculata la valoare, pentru acele parti care contesta prin cereri bunurile de
impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor,
in cadrul cererilor de mai sus, nu si pentru partile care formuleaza exceptii
si aparari in sensul art. 115 din Codul de procedura civila in legatura cu
cererea reclamantului.
In ceea ce priveste sustinerea ca textul legal criticat contravine art. 21
din Constitutie, Curtea a retinut ca accesul liber la justitie nu interzice
stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care
se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea
cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a
timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in
care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de
acoperire, in parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al
justitiei.
De asemenea, Curtea a statuat ca art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997,
care stabileste cuantumul taxei de timbru pentru cererile de raport al
donatiilor, nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in
fata legii si a autoritatilor publice, deoarece textul, instituind o taxa fixa
de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferentiere intre
contribuabili.
Nici critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 56 din Constitutie
nu este intemeiata, deoarece aceste prevederi privesc obligatiile
constitutionale ale cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice, astfel
ca dispozitiile art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 nu intra in
conflict cu aceste dispozitii constitutionale.
In ceea ce priveste invocarea de catre autorul exceptiei a prevederilor
art. 126 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca acest articol cuprinde o
serie de precizari cu caracter general, referitoare la instantele
judecatoresti, fara a avea relevanta in cauza dedusa controlului.
Solutia adoptata si considerentele deciziilor citate sunt valabile si in
prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi de natura a determina
reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c)
alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie
ridicata de Ion Matei in Dosarul nr. 2.308/2004 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 mai 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Daniela Ramona Maritiu