Decizia Nr.267 din 12.10.2011

Pe rol se află soluţionarea cererilor de arbitraj formulate de către Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Gheorghe Petraşcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, cu sediul ales pentru comunicarea actelor în municipiul Bucureşti, str. Mihai Bravu nr. 29-35, bl. P3, sc. 1, ap. 16, sectorul 2, şi de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. N. Titulescu nr. 88B, sectorul 1. Cererea de arbitraj formulată de ADPFR, depusă la termenul din 12 septembrie 2011, are ca obiect stabilirea formei finale a protocolului privind stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remuneraţiei cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, precum şi stabilirea comisionului de colectare datorat de ADPFR colectorului unic UPFR. Cererea de arbitraj formulată de UPFR, depusă la termenul din 12 septembrie 2011, are ca obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiilor pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune cuvenite organismului beneficiar ADPFR şi comisionul datorat colectorului unic UPFR pentru gestiunea colectivă obligatorie a acestor fonograme pentru anul 2011. Arbitrajul s-a desfăşurat la termenele din 12, 21 şi 29 septembrie 2011, conform celor consemnate în încheierile de şedinţă aflate la dosarul cauzei de arbitraj. La termenul din 29 septembrie 2011 au avut loc dezbaterile şi ambele părţi au depus concluzii scrise. În temeiul art. 360¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, completul a amânat pronunţarea la data de 3 octombrie 2011. Deliberările au avut loc în data de 3 octombrie 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor. Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile şi concluziile părţilor, COMPLETUL DE ARBITRAJ constată următoarele: Ambele organisme de gestiune colectivă, ADPFR şi UPFR, au formulat cereri de iniţiere a procedurii de arbitraj, care au fost înregistrate la ORDA cu nr. RG II/11.131 din 31 august 2011 şi, respectiv, RGII/11.247 din 5 septembrie 2011. Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 131¹ alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, părţile fiind convocate pentru tragere la sorţi în vederea desemnării a 5 arbitri titulari şi a 3 arbitri de rezervă. Ca urmare a faptului că domnul Popovici Ernest Virgil a anunţat că se află în imposibilitate de a intra în completul arbitral, acesta a fost înlocuit, în temeiul art. 131¹ alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu primul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorţi, domnul Găvenea Dumitru-Silvan. Completul de arbitraj a fost convocat în data de 7 septembrie 2011, când, în baza art. 131² alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia şi onorariul. ADPFR, prin cererea de arbitraj formulată, a solicitat stabilirea formei finale a protocolului privind stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remuneraţiei cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, precum şi stabilirea comisionului datorat colectorului unic UPFR. În motivarea cererii, ADPFR a arătat că începând cu anul 2006 în România există două organisme de gestiune colectivă pentru drepturile producătorilor de fonograme, UPFR şi ADPFR, şi că este necesar ca între cele două organisme să se încheie un protocol care să stabilească modalitatea de repartizare a remuneraţiilor colectate de la organismele de televiziune în numele producătorilor de fonograme. ADPFR a susţinut că UPFR a refuzat în mod categoric definitivarea negocierilor şi încheierea unui protocol care să stabilească criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. A arătat că atât criteriile de repartizare, cât şi comisionul de colectare au fost stabilite până în prezent unilateral de către UPFR. În privinţa criteriilor de repartizare a sumelor colectate, ADPFR a afirmat că este de acord cu repartizarea sumelor în conformitate cu criteriul utilizării reale a repertoriului fiecărui organism. A considerat că este obligatoriu ca între cele două organisme de gestiune colectivă să fie stabilită cota procentuală cuvenită fiecăruia, şi nu doar criterii de repartiţie. A solicitat ca instanţa arbitrală să aibă în vedere raportul de monitorizare realizat de TNS CSOP în România în perioada decembrie 2010-ianuarie 2011, coroborat cu numărul de holograme achiziţionate de membrii fiecărui organism de gestiune colectivă. De asemenea, ADPFR a arătat că un alt criteriu pentru stabilirea procentelor cuvenite părţilor îl poate reprezenta un coş format din televiziunile de gen ponderat cu audienţele ARMA. Un alt reper pentru procentul solicitat îl constituie hologramele achiziţionate în anul 2010, fără a lua în considerare inserturile (CD/DVD-uri distribuite cu ziare, fără valoare economică). ADPFR a solicitat acordarea unui procent asemănător cu cel stabilit pentru sumele colectate având ca sursă retransmiterea prin cablu. A susţinut că nu există o modalitate de stabilire exactă a gradului de utilizare a repertoriului fiecărui organism de gestiune colectivă. În ceea ce priveşte comisionul reţinut de către organismul de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, ADPFR a arătat că până în prezent UPFR a reţinut un comision de 14%, stabilit în mod incorect, unilateral de către consiliul director al UPFR. A propus aplicarea unui comision de maximum 5%, având în vedere, în primul rând, opţiunea membrilor ADPFR ca activitatea de colectare în ceea ce îi priveşte să se facă în această limită de cheltuieli, în al doilea rând, cheltuielile reale care pot fi angajate pentru această activitate şi, în al treilea rând, comparaţia cu comisioanele de colectare stabilite în alte protocoale privind alte domenii de utilizare a obiectelor protejate. UPFR, prin cererea de arbitraj formulată, a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiilor pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune cuvenite organismului beneficiar ADPFR şi a comisionului datorat colectorului unic UPFR pentru gestiunea colectivă obligatorie a acestor fonograme, pentru anul 2011. În cuprinsul cererii s-a afirmat că stabilirea criteriilor de repartiţie trebuie făcută în conformitate cu utilizarea reală a repertoriului gestionat de ADPFR. În mod concret, determinarea trebuie să fie făcută proporţional cu utilizarea reală a fonogramelor de comerţ, astfel cum rezultă din playlisturile provenite de la organismele de televiziune, şi, pentru sumele achitate de posturile generaliste care nu transmit playlist sau al căror playlist nu permite identificarea repertoriului utilizat sau care transmit un playlist incomplet, pentru partea nedocumentată din playlistul incomplet, potrivit coşului TV care conţine toate playlisturile disponibile şi prelucrabile, înaintate de televiziunile generaliste (altele decât cele muzicale) ponderate cu audienţa. UPFR a arătat că aplicând aceste criterii pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune în anul 2011, membrilor actuali ai ADPFR li se cuvine o remuneraţie procentuală diferită în funcţie de categoria postului TV care a achitat remuneraţia, respectiv, în prima variantă, 0,31% din sumele colectate de UPFR de la televiziunile generaliste şi 7,75% din sumele colectate de la televiziunile muzicale. În cea de-a doua variantă, prin adăugarea la procentele care se cuvin ADPFR, strict în funcţie de utilizarea reală a repertoriului declarat, a fonogramelor neidentificate, respectiv a celor care nu au putut fi identificate ca aparţinând repertoriilor celor două organisme beneficiare, ADPFR şi UPFR, din cauza erorilor de declarare, ADPFR i se cuvine o remuneraţie de 1,28% din sumele colectate de UPFR de la televiziunile generaliste şi 14,71% din sumele colectate de acelaşi organism de la televiziunile muzicale. Cu privire la comisionul de colectare şi repartizare către ADPFR a remuneraţiilor echitabile pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune, UPFR solicită un comision de 14% pentru acoperirea costurilor care vor fi evidenţiate distinct de UPFR şi justificate prin documente privind acoperirea reală a acestora. Prin întâmpinarea formulată, ADPFR a invocat excepţia prematurităţii cererii de arbitraj formulate de către UPFR. A arătat că prin cererea introductivă au fost invocate pretenţii care nu au fost supuse în prealabil negocierii, ceea ce reprezintă „un fine de neprimire ce împiedică luarea unei hotărâri“, şi că „orice propunere făcută direct în arbitraj este neavenită şi prematur formulată“. Au fost indicate drept temei de drept al susţinerilor „dispoziţiile art. 131 şi următoarele din lege, privind reglementarea procedurilor de negociere“. Cu privire la fondul raporturilor dintre părţi, ADPFR a susţinut că este obligatorie stabilirea unor procente de repartizare a sumelor colectate, şi nu doar a unor criterii de repartizare. ADPFR a afirmat că playlisturile prelucrate de UPFR nu corespund realităţii şi nu pot fi privite ca un instrument serios pentru determinarea cotei procentuale a fiecărui organism de gestiune colectivă. Întâmpinarea cuprinde critici cu privire la variantele stabilite de către UPFR. ADPFR a arătat că studiile de monitorizare a televiziunilor, prezentate de UPFR, sunt nerelevante atât timp cât nu se ştie care este obiectul monitorizării acestor institute de sondare. Referitor la comisionul de colectare şi repartizare, ADPFR subliniază că propunerea UPFR nu are nicio justificare şi nici nu se reflectă în cheltuielile reale realizate cu activitatea de colectare. UPFR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, în parte, a cererii de arbitraj formulate de ADPFR. Apărările reiterează susţinerile cuprinse şi în cererea de arbitraj a UPFR în ceea ce priveşte aplicarea criteriului utilizării reale a repertoriului utilizat de fiecare organism de gestiune colectivă, conform art. 127 alin. (1) lit. f) şi art. 134 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Au fost combătute propunerile de criterii formulate de ADPFR şi s-a arătat, printre altele, că repartizarea remuneraţiilor achitate de televiziunile generaliste după un coş TV care să conţină playlisturile televiziunilor muzicale este profund inechitabilă şi chiar tendenţioasă. S-a arătat că acordarea de remuneraţii mai mari decât cele aferente utilizării repertoriului gestionat de ADPFR reprezintă îmbogăţire fără justă cauză a acestui organism de gestiune. Referitor la comisionul de colectare şi repartizare a remuneraţiilor, s-a afirmat că reducerea drastică a comisionului, fără a se ţine seama de necesitatea desfăşurării unor activităţi eficiente de colectare şi repartizare, afectează activitatea de colectare, conducând în final la scăderea sumelor care vor fi colectate numai în limita costurilor de colectare stabilite a priori prin arbitraj. În cauză, ambele părţi au administrat proba cu înscrisuri. Niciuna dintre părţi nu a solicitat încuviinţarea şi administrarea altei probe. Analizând actele şi lucrările dosarului, completul de arbitraj reţine următoarele: Completul de arbitraj este legal învestit şi are competenţa de a soluţiona cererile de arbitraj formulate de ADPFR şi UPFR în temeiul art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de arbitraj formulate de UPFR, invocată de ADPFR, trebuie avut în vedere că procedura reglementată de art. 131 şi 131¹ din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este aplicabilă doar în privinţa negocierii metodologiilor dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori. În speţă, ambele părţi au calitatea de organisme de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme şi prezentul arbitraj se desfăşoară în condiţiile art. 133 alin. (5) raportat la art. 131² alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Art.133 alin. (2) din acest act normativ stabileşte depunerea de către organismele de gestiune colectivă pentru acelaşi domeniu de creaţie la ORDA a unui protocol prin care sunt stabilite: a) criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei; b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al ORDA, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; c) modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. Nedepunerea protocolului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor dă dreptul oricăruia dintre organismele de gestiune colectivă să iniţieze procedura de arbitraj. Trimiterea făcută de art. 133 alin. (5) la art. 131² alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, are în vedere doar procedura de iniţiere şi desfăşurare a arbitrajului, nu şi etapele prealabile acestuia. Prin urmare, nu există o dispoziţie legală în sensul parcurgerii unei proceduri prealabile obligatorii de natura aceleia arătate de ADPFR prin întâmpinare. Excepţia prematurităţii cererii de arbitraj formulate de către UPFR este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Cu privire la limitele învestirii, completul de arbitraj constată că, deşi textul art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, face referire la stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiilor între organismele de gestiune colectivă, repartizarea efectivă rămâne fără conţinut în lipsa determinării unor procente concrete întemeiate pe aceste criterii. Este justificată determinarea procentuală a repartizării sumelor colectate, în raport cu caracterul procentual al remuneraţiei datorate de organismele de televiziune pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora şi cu practica în domeniu atât a instanţei arbitrale, cât şi a instanţelor judecătoreşti (de exemplu, Hotărârea arbitrală din 20 decembrie 2008, Decizia civilă nr. 264A din 2 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală). Dar, în niciun caz, instanţa arbitrală nu are dreptul de a stabili mai mult decât atât, respectiv un protocol sau o metodologie aplicabilă între organismele de gestiune colectivă, aşa cum a solicitat prin cererea de arbitraj ADPFR. În privinţa criteriilor repartizării între organisme a remuneraţiei colectate, completul de arbitraj constată că susţinerile părţilor sunt convergente în ceea ce priveşte aplicarea cu prioritate a criteriului utilizării reale a repertoriului utilizat de fiecare organism de gestiune colectivă. Acest criteriu este în acord cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare - art. 127 alin. (1) lit. f), art. 131¹ alin. (1) lit. d), art. 131¹ alin. (2) teza a II-a şi art. 134 alin. (2) lit. d) teza I. În ceea ce priveşte criteriile suplimentare propuse de ADPFR, nu poate fi reţinut argumentul în sensul că trebuie avută în vedere ponderea sau audienţa unui anumit gen muzical. Niciunul dintre organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme nu deţine în exclusivitate şi în totalitate producătorii unui anumit gen muzical. Este corect ca raportarea să fie făcută la repertoriul concret pe care fiecare dintre părţi îl gestionează. Nu poate fi avut în vedere nici numărul de holograme achiziţionate de membrii fiecărui organism de gestiune colectivă. Acest criteriu nu poate măsura nici măcar vandabilitatea respectivelor opere, în condiţiile în care se face referire la hologramele achiziţionate, şi nu la exemplarele vândute. Oricum, în discuţie este radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, nu chestiuni colaterale. Este esenţial că în cauză doar UPFR a probat utilizarea reală a fonogramelor. ADPFR nu a solicitat administrarea unei probe care să îi confirme susţinerile din cererea de arbitraj şi din întâmpinare în ceea ce priveşte folosirea reală a propriului repertoriu. În raport cu dispoziţiile legale şi cu conţinutul Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune şi de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie, trebuie să se acorde prioritate criteriului repartizării remuneraţiei colectate proporţional cu utilizarea reală a fonogramelor, aşa cum rezultă din playlisturile provenite de la organismele de televiziune. Pentru determinarea remuneraţiei cuvenite părţilor din sumele achitate de posturile TV generaliste care nu transmit playlist sau al căror playlist nu permite identificarea repertoriului utilizat sau care transmit un playlist incomplet, pentru partea nedocumentată din playlistul incomplet, repartizarea urmează să fie făcută potrivit coşului TV care conţine toate playlisturile disponibile şi prelucrabile, înaintate de televiziunile generaliste (altele decât cele muzicale) ponderate cu audienţa. Nu poate fi avut în vedere pentru stabilirea remuneraţiei cuvenite părţilor din sumele achitate de posturile TV generaliste un criteriu reprezentat de un coş format din playlisturile şi audienţele televiziunilor de gen (muzicale), aşa cum a susţinut ADPFR. În raport cu criteriile stabilite de completul de arbitraj, procentelor propuse de către UPFR prin cererea de arbitraj şi prin concluziile scrise („varianta a doua“) trebuie să li se aducă câteva corecţii. Sunt demne de reţinut susţinerile ADPFR în sensul că proporţia remuneraţiilor achitate de televiziunile muzicale este de 5% din totalul sumelor colectate de la televiziuni, iar în cazul televiziunilor generaliste de 95% (pagina 13 penultimul alineat din întâmpinare). Sunt, de asemenea, de reţinut şi afirmaţiile UPFR în sensul în care, în aplicarea primului criteriu al utilizării reale a repertoriului fiecărui organism de gestiune colectivă, secundele difuzate din fiecare repertoriu trebuie să se raporteze la piesele identificate. Prin urmare, folosind criteriile mai sus expuse, completul de arbitraj stabileşte împărţirea în cote procentuale a remuneraţiei cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune astfel: 97,59% pentru UPFR şi 2,41% pentru ADPFR. Cu privire la comisionul de colectare, părţile au avut poziţii diferite atât prin cererile de învestire, cât şi cu prilejul dezbaterilor, respectiv ADPFR a propus un comision de colectare de maximum 5%, în timp ce UPFR a solicitat un comision de colectare în cuantum de 14%. Completul de arbitraj a reţinut, în primul rând, principiul acoperirii reale a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector, astfel cum este el reglementat de art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Ambele părţi au susţinut acest principiu cu rezultate diferite însă. Completul a avut în vedere estimarea de buget a UPFR pentru anul 2011 din care rezultă că încasările din colectarea remuneraţiei cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune au fost previzionate a fi în valoare de 6.100.000 lei. Cheltuielile prognozate (pe categoriile de costuri radio-tv, costuri repartiţie, costuri monitorizare, costuri administrativ) includ: cheltuieli privind consumabile, onorarii, telecomunicaţii, servicii poştale, comisioane bancare, prestări servicii, licenţe software, salarii, combustibil, energie, apă, asigurări, întreţinere, amortizări. După cum se constată, aceste cheltuieli se fac inclusiv în interesul membrilor UPFR şi completul reţine că se impune reducerea procentului de 14% propus de UPFR. Cu titlu de exemplu pot fi date şi alte costuri cum ar fi costuri antipiraterie şi comisionul de publicitate/PR. În ceea ce priveşte costurile antipiraterie, UPFR nu posedă un mandat în acest sens, astfel cum impun prevederile art. 139 alin. (1) teza finală din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, iar în ceea ce priveşte comisionul de PR/publicitate, acesta nu se justifică întrucât activitatea de colectare nu necesită nici publicitate, nici PR. Prevederile celor două texte de lege care au aplicare în cauză, art. 134 alin. (2) lit. b) şi art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, impun o limită maximă de 15% din sumele colectate anual pentru „comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare a acestuia, prevăzute la art. 127 alin. (1), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic“. Altfel spus, aplicând textul la cauza dedusă arbitrajului, comisionul datorat de membrii ADPFR propriului organism de gestiune, împreună cu comisionul datorat către UPFR, ca organism colector, nu trebuie să depăşească 15% din sumele colectate anual. Or, dacă membrii ADPFR plătesc doar UPFR un comision de 14% din sumele colectate, rezultă că propriului organism nu îi mai pot plăti decât 1%. În aceste condiţii se creează o diminuare a capacităţii de funcţionare a organismului de gestiune, rolul comisionului către propriul organism de gestiune colectivă fiind, potrivit textelor legale menţionate, chiar de a acoperi cheltuielile de funcţionare. Totuşi, având în vedere nevoia de monitorizare permanentă a organismelor de televiziune, activitate ce presupune costuri crescute, dar care prezintă interes pentru toţi membrii celor două organisme de gestiune colectivă, completul de arbitraj reţine că un comision de 5%, propus de ADPFR, este insuficient. De aceea, faţă de cele de mai sus şi văzând dispoziţiile art. 133 alin. (2) lit. c) coroborate cu ale alin. (4) al aceluiaşi articol din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care promovează principiul acoperirii reale a costurilor de colectare, completul de arbitraj stabileşte un comision de colectare în cuantum de 7%, considerând că nu pot fi reţinute în cuantumul comisionului de colectare decât acele sume care se înscriu în categoria strictă a costurilor de colectare. În ceea ce priveşte cheltuielile arbitrale, întrucât cererea fiecărei părţi a fost admisă numai în parte, completul de arbitraj urmează a le compensa, potrivit art. 276 din Codul de procedură civilă, alte cheltuieli avansate de părţi rămânând în sarcina acestora. Faţă de considerentele expuse, COMPLETUL DE ARBITRAJ HOTĂRĂŞTE: Respinge excepţia prematurităţii cererii de arbitraj formulate de către UPFR. Admite, în parte, cererea de arbitraj formulată de ADPFR. Admite, în parte, cererea de arbitraj formulată de UPFR. Stabileşte, în baza criteriului utilizării reale a repertoriilor gestionate de părţi, împărţirea în cote de 97,59% pentru UPFR şi 2,41% pentru ADPFR a remuneraţiei cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune. Stabileşte, un comision de colectare de 7% datorat de ADPFR organismului de gestiune colectivă UPFR, desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme. Compensează cheltuielile arbitrale Pronunţată astăzi, 3 octombrie 2011, la sediul ORDA din municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr. 118, et. 4-5, sectorul 1. Executorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.