Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul teritorial Suceava, în numele şi pentru membrii săi, în Dosarul nr. 4.005/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 492D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 543D/2016 şi nr. 1.027D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 523/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.623/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.5. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 543D/2016 şi nr. 1.027D/2016 la Dosarul nr. 492D/2016, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 29 noiembrie 2016.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.005/86/2015, prin Încheierea din 19 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 523/86/2015 şi prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.623/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne – Biroul teritorial Suceava, în numele şi pentru membrii săi, în cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Suceava, prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată privind acordarea unor diferenţe băneşti reprezentând actualizarea normei de hrană, pentru perioada 1 februarie 2013-30 iunie 2015.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, dar şi ale Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care îndeplineşte misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană zilnic fiecărui individ. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. În anul 2010, prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând numărul de calorii necesare. Actualizarea, care reprezintă corelarea valorii financiare a normelor de hrană cu indicii preţului de consum, este reglementată de art. 5 din Legea nr. 523/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994. În intervalul dintre anii 2010-2013, contravaloarea caloriilor a crescut, prin ordine ministeriale succesive, însă instituţiile bugetare nu au aplicat această actualizare până la data de 1 iulie 2015, când dispoziţiile art. 12 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aşa cum au fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, au prevăzut în mod expres acordarea dreptului la hrană la valoarea actualizată. Aşa fiind, având în vedere că, până la data de 1 iulie 2015, dreptul la hrană a fost restrâns, autorul excepţiei consideră că nu a fost respectat caracterul temporar al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, prevăzut de art. 53 din Constituţie.10. De asemenea, autorul excepţiei consideră că se creează o stare de discriminare între personalul instituţiilor publice care primeşte dreptul la hrană prin acordarea de alimente ori de hrană preparată şi care beneficiază în continuare de numărul de calorii necesare şi persoanele care primesc dreptul la hrană în bani şi care primesc o valoare cu care nu se pot asigura numărul de calorii necesare. În acest sens compară situaţia mai multor categorii de persoane care se bucură de dreptul la hrană potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/1994.11. Totodată, autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul la hrană reprezintă un „bun", precum şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece dreptul la hrană reprezintă o măsură de protecţie socială a salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite.12. În final, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate nu sunt suficient de clare şi previzibile, unele instanţe considerând că trebuie acordată valoarea actualizată de 27 de lei, prevăzută prin Ordinul ministrului apărării naţionale MS 76 din 19 iulie 2013, în timp ce altele au apreciat, în mod contrar, că valoarea acordată nu o poate depăşi pe cea din luna iunie 2010.13. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 492D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, iar Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 543D/2016 şi nr. 1.027D/2016, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că aceste dispoziţii se aplică tuturor persoanelor aflate în aceleaşi situaţii, fără excepţii. De asemenea, arată că dreptul la hrană nu este menţionat în mod expres în art. 41 alin. (2) din Constituţie, iar maniera concretă de acordare a protecţiei sociale revine legiuitorului, care poate hotărî ce cuantum bănesc se acordă pentru protecţia sănătăţii sau pentru munca în condiţii deosebite sau speciale. Totodată, consideră că art. 53 din Constituţie nu este încălcat, întrucât alocaţia pentru hrană nu este un drept fundamental.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.15. Guvernul, în dosarele nr. 492D/2016 şi nr. 543D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece criticile autorilor excepţiei constituie aspecte privind aplicarea legii, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. În Dosarul nr. 1.027D/2016, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.16. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără privilegii sau discriminări. De asemenea arată că alocaţia pentru hrană nu este un drept fundamental.17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere transmis la dosare de Ministerul Afacerilor Interne, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, şi ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.";
– Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.";
– Art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.";
– Art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014."20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) referitor la statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a salariaţilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea susţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 referitor la dreptul de proprietate din Primul Protocol la Convenţie. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la aceleaşi susţineri, raportate la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, excepţia fiind invocată de acelaşi sindicat, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că autorul excepţiei critică, în principal, faptul că revenirea la cuantumul alocaţiei pentru hrană avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a realizat fără actualizarea acestei sume, prevăzute de dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 9 aprilie 1998. O primă consecinţă pretins neconstituţională a acestui fapt este că dreptul de hrană suferă o diminuare contrară art. 53 şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. Faţă de această critică, Curtea a reţinut că alocaţia pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate poliţiştilor în virtutea specificului activităţii pe care o desfăşoară, activitate care este de natură să supună organismul şi psihicul unor solicitări şi riscuri sporite. 22. La paragrafele 25-29 ale acestei decizii, referitor la conţinutul dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea a arătat că, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 20, a reţinut, în esenţă, că textul constituţional enumeră elementele componente ale dreptului la protecţie socială a salariaţilor, respectiv securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi „alte situaţii specifice, stabilite prin lege". Curtea a considerat că dreptul la alocaţia de hrană nu reprezintă un element esenţial pentru existenţa raportului de serviciu al poliţiştilor şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcţie de resursele financiare disponibile, a înţeles să creeze condiţii adecvate desfăşurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a opta care sunt modalităţile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condiţiile adecvate desfăşurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existenţa şi desfăşurarea raporturilor de muncă. De asemenea, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. Aşadar, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. 23. Analizând pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat, la paragraful 30, că alocaţia pentru hrană acordată poliţiştilor constituie un „bun", întrucât are o valoare patrimonială, astfel că intră sub protecţia prevederilor convenţionale amintite. Cu toate acestea, având în vedere cele mai sus reţinute, referitor la dreptul legiuitorului de a stabili care sunt măsurile concrete de protecţie socială a salariaţilor care nu au un caracter fundamental, precum şi de a modifica ori dispune încetarea acordării acestor drepturi, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente decât cu privire la sumele deja încasate cu acest titlu, sume devenite certe, lichide şi exigibile, iar nu şi cu privire la sumele viitoare asupra cărora legiuitorul este liber să dispună în privinţa cuantumului şi a condiţiilor de acordare. De altfel, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare." 24. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea a constatat, la paragraful 31, că autorul excepţiei are în vedere diferenţele care apar între beneficiarii dreptului la alocaţie de hrană ca urmare a modalităţii diferite de acordare a acestui drept. Diferenţierile între normele de hrană stabilite şi modalităţile de acordare a acestora se fac în funcţie de specificul activităţii şi gradul de solicitare apreciat ca fiind aferent activităţii desfăşurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiaşi tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie cu a sa. În acelaşi timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situaţie distinctă sub aspectul condiţiilor care justifică acordarea normei de hrană în raport cu celelalte categorii de persoane menţionate în acelaşi act normativ. Or, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 25. Curtea a statuat, la paragrafele 35 şi 36 ale Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că nici critica de neconstituţionalitate referitoare la caracterul neclar şi imprevizibil al textelor de lege care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Astfel, dreptul la care se referă aceste texte de lege priveşte „alocaţia valorică pentru drepturile de hrană". Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 face distincţie între acordarea dreptului de hrană în natură faţă de acordarea sa prin alocaţie valorică, sub forma unei sume de bani. Prin urmare, nu poate fi făcută o confuzie referitoare la natura dreptului vizat de aceste dispoziţii de lege. Totodată, Curtea a reţinut că, apare ca evident că, până la data de 1 iulie 2015, acest drept s-a acordat în cuantumul stabilit de textele de lege supuse analizei de constituţionalitate, fără a fi actualizat, iar o eventuală interpretare contrară reprezintă un aspect particular de aplicare a legii, a cărui temeinicie nu revine însă analizei exercitate de instanţa de contencios constituţional. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul teritorial Suceava, în numele şi pentru membrii săi, în Dosarul nr. 4.005/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi în dosarele nr. 523/86/2015 şi nr. 1.623/86/2015 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean