DECIZIE Nr.
263 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 343 1 alin. 1 si ale art. 343 3 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 295 din 6 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3431 alin. 1
şi ale art. 3433 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dafora" - S.A.
din Mediaş în Dosarul nr. 2/2009 al Curţii de Arbitraj Comercial de
pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2/2009, Curtea de Arbitraj Comercial de
pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3431 alin. 1
şi art. 3433 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Dafora" - S.A. din
Mediaş.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul arată
că dispoziţiile criticate încalcă prevederile
constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi
dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât consacră
competenţa exclusivă a tribunalului arbitrai în soluţionarea
litigiilor de natură contractuală. Sub rezerva validării sale,
„convenţia arbitrală are un efect negativ cu privire la
competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, pe
care o exclude cu desăvârşire".
Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera
de Comerţ şi Industrie Prahova consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 3431 alin. 1 şi ale art. 3433
din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul
conţinut:
-Art. 3431 alin. 1: „Prin clauza
compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din
contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta
să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele
arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.";
- Art. 3433: „Incheierea convenţiei
arbitrate exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa
instanţelor judecătoreşti.
Tribunalul arbitrai îşi verifică propria
sa competenţă de a soluţiona un litigiu şi
hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere
care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă
împotriva hotărârii arbitrate, conform art. 364."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 24.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai
constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu
aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie, Curtea
respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate ca
fiind neîntemeiate, In acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 74 din 15
ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
219 din 6 aprilie 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 3433
alin. 1 din Codul de procedură civilă nu exclud de la competenţa
instanţelor judecătoreşti litigiile care fac obiectul unei convenţii
arbitrale. Cu acel prilej, Curtea a constatat că arbitrajul se
organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei
arbitrale încheiate între părţi, fie sub forma unei clauze
compromisorii înscrise în contractul principal, fie sub forma unei
înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, şi
prin urmare părţile au libertatea de a alege modalitatea de
soluţionare a litigiului. Litigiul dedus instanţei de arbitraj
comercial se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, care
însă, potrivit art. 364 din Codul de procedură civilă, poate fi
desfiinţată printr-o acţiune în anulare soluţionată de
către instanţele judecătoreşti competente. Ca atare,
dispoziţiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie şi nici celor cuprinse în art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
De altfel, asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 340-368 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat
într-o cauză în care criticile de neconstituţionalitate vizau, între
altele, şi încălcarea art. 21 din Constituţie, Astfel, prin
Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că
„incidenţa dispoziţiilor legale criticate este
subsecventă acordului de voinţă intervenit între
părţile care au încheiat convenţia arbitrală şi care
au optat pentru soluţionarea litigiului de către un tribunal
arbitrai. Imprejurarea că autorul excepţiei a achiesat la
soluţionarea litigiului pe această cale, deşi cunoştea sau
ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la
judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi
consecinţele juridice ale aplicării lor, nu îl
îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii
şi deci lipseşte de temei critica reglementării în
cauză".
Aceste considerente reţinute de Curte în decizia
menţionată sunt valabile şi în argumentarea
constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în cauza de
faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3431 alin. 1 şi ale art. 3433
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Dafora" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr.
2/2009 al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de
Comerţ şi Industrie Prahova.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu