DECIZIE Nr.
263 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 170 din 18 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,
excepţie ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 353/32/2008
al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează că, în timpul şedinţei
publice de judecată, la dosarul cauzei a fost primit un înscris din partea
autorului excepţiei, prin care acesta solicită admiterea excepţiei, prezentând
argumente în acest sens.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta
pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate, motivând că, în realitate, autorul acesteia solicită
modificarea textului legal criticat, în sensul că ajutorul public judiciar să
fie acordat şi persoanelor juridice, ele fiind discriminate faţă de persoanele
fizice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 353/32/2008, Curtea de Apel
Bacău - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
municipiul Oneşti, prin primar, într-o acţiune în contencios administrativ
având ca obiect anularea unui act administrativ şi suspendarea executării altui
act administrativ.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, în
măsura în care beneficiul legii privind acordarea ajutorului public judiciar în
materie civilă are în vedere numai categoria persoanelor fizice, cea a
persoanelor juridice de drept public sau privat fiind exclusă. Se creează,
astfel, o discriminare între cele două categorii de persoane, cu toate că
ambele au calitatea de părţi într-un proces, cu drepturi egale în ceea ce
priveşte accesul neîngrădit la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Sub
acest aspect, nici Constituţia şi nici Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale nu fac distincţie, referindu-se, generic,
la „orice persoană". Autorul excepţiei mai arată că şi persoanele juridice
pot ajunge într-o situaţie financiară care să nu le permită să facă faţă
cheltuielilor unui proces, fără a pune astfel în pericol activitatea pe care o
desfăşoară.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile
art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 încalcă liberul acces
la justiţie în măsura în care persoana juridică nu poate beneficia de reduceri,
eşalonări ale taxelor judiciare de timbru sau de alte forme ale ajutorului
public judiciar. Astfel, cu toate că la art. 6 din ordonanţă nu se mai
regăseşte cauţiunea ca formă de ajutor public judiciar, aceasta este prevăzută
în formularul-anexă la actul normativ criticat, iar câmpul său de aplicare se
referă şi la litigiile comerciale, ceea ce naşte prezumţia că în aceste litigii
calitatea de părţi o au persoanele juridice. Aşa fiind, excluderea persoanelor
juridice de la posibilitatea de a beneficia de ajutor public judiciar lipseşte
de eficienţă aplicarea ordonanţei în materie comercială, ceea ce contravine
drepturilor garantate de art.
21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt
constituţionale. Faptul că, potrivit acestora, orice persoană fizică poate
solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea
legiuitorului şi evidenţiază preocuparea acestuia de a complini insuficienţa
posibilităţilor materiale ale persoanelor fizice care apelează la justiţie
pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. In plus, situaţia
persoanelor fizice este distinctă de cea a persoanelor juridice, care, potrivit
art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi
juridice, au o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat
realizării unui anumit scop.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul
nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Textul
criticat are următorul conţinut: „Poate solicita acordarea ajutorului public
judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică,
în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe
care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui
drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa
ori a familiei sale."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3)
referitoare la garantarea accesului liber la justiţie oricărei persoane, respectiv
la dreptul părţilor la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată,
pentru următoarele argumente:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
reglementează acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă şi,
potrivit preambulului său, realizează transpunerea Directivei Consiliului
Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul
litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune
referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de
cauze.
Curtea constată că, în ce priveşte subiecţii
beneficiari ai ajutorului public judiciar, textul art.
4 trebuie examinat în corelare cu prevederile art. 2, art. 21 şi art. 3 din ordonanţă.
Astfel, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi ale art. 21, procedând la o grupare a
subiecţilor beneficiari ai ajutorului, se poate reţine că pot solicita
ajutorul: a) cetăţenii români, care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în
România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene; b) străinii şi
apatrizii - în condiţiile art. 18 alin. (1) din Constituţie -, care au
domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România; c) cetăţenii statelor membre ale
Uniunii Europene, care au domiciliul sau reşedinţa în România; d) persoanele fizice
care nu au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României ori al
altui stat membru al Uniunii Europene, în măsura în care între România şi
statul al cărui cetăţean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu îşi are
domiciliul există o legătură convenţională care conţine dispoziţii referitoare
la accesul internaţional la justiţie. Pentru statele cu care România nu are
legături convenţionale, accesul internaţional la justiţie poate fi acordat în
baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii.
Deoarece textul art. 4 din ordonanţă dispune că „orice
persoană fizică" poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în
condiţiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situaţie
o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului. De pildă, nu poate
beneficia de ajutor o persoană juridică care desfăşoară activităţi comerciale
sau o persoană juridică - instituţie publică.
In ce priveşte cauzele în care se poate acorda ajutorul
public judiciar, legiuitorul le-a precizat în art. 3 din ordonanţă: cauze
civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în
alte cauze, cu excepţia celor penale. Ajutorul se acordă acelei persoane fizice
care se află în nevoie şi care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau
celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea
apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol
întreţinerea sa ori a familiei sale, şi pe care îl solicită în formele prevăzute
la art. 6. Ajutorul se acordă numai „părţilor" din proces, nu şi altor
participanţi în procesul civil şi poate privi ambele
faze ale procesului civil sau numai pentru una dintre ele.
Dispoziţiile legale supuse controlului, potrivit cărora
numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar,
reprezintă opţiunea legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea
prevederilor Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 8/2003 în dreptul
intern prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă. Aşa fiind, Curtea constată că
reglementările criticate nu conţin norme de natură să îngrădească accesul liber
la justiţie şi să afecteze echitabilitatea procesului, fiind conforme scopului
stabilit de Directiva 2003/8/CE şi fiind, totodată, în deplină concordanţă cu
normele constituţionale sau convenţionale invocate.
Cât priveşte pretinsa discriminare dintre categoria
persoanelor fizice şi cea a persoanelor juridice pe care art. 4 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 o operează, prin excluderea ultimei
categorii de persoane de la beneficiul ajutorului public judiciar, Curtea
constată că nici această critică nu poate fi reţinută. Discriminarea este
rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de
subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi
rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu,
persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei
juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituţie, stabilind
criteriile de discriminare, printre care şi cel de avere, se referă la
cetăţenii României, deci la categoria persoanelor fizice, şi nu juridice. De
aceea, raţiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului
la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de
municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 353/32/2008 al Curţii de Apel
Bacău - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi