DECIZIE Nr.
262 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 si art.
34 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 29 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin.
1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al
Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.594/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş -Falimente a
sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin.
1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Kocsis Sandor.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul arată, în
esenţă, că procedura de soluţionare a cererii de recuzare a
unui judecător încalcă dreptul părţilor la un proces
echitabil şi imparţial, deoarece instanţa decide asupra recuzării
în Camera de Consiliu, cu excluderea părţilor şi administrarea
probelor în lipsa acestora, împrejurare ce nesocoteşte principiul
contradictorialităţii, oralităţii şi
publicităţii procesului civil. Astfel, procedura instituită prin
textele de lege criticate poate compromite finalitatea urmărită de
legiuitor prin reglementarea instituţiei recuzării, cu un efect
negativ asupra actului de justiţie.
Tribunalul Comercial Mureş - Falimente consideră neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate, arătând că procedura instituită de
dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul petentului la un proces
echitabil, întrucât soluţionarea cererilor de recuzare nu vizează
fondul cauzei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992,'să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi ale art. 34
alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 29 alin. 3: „Judecătorul împotriva
căruia e propusă recuzarea poate declara că se
abţine.";
- Art. 31 alin. 1: „Instanţa decide asupra
recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa
părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.";
- Art.34 alin. 1: „Incheierea prin care s-a
încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a
încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 16
alin. (1) si (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) si (2), art. 124 alin.
(2) si (3), art. 127 şi 129.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că procedura de soluţionare a cererii privind
recuzarea unui judecător a constituit în mai multe rânduri obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici
şi aceleaşi texte din Constituţie, Curtea respingând în mod
constant excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate,
In acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15
octombrie 2002, Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, sau Decizia nr.
914 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008.
Curtea a reţinut, în esenţă, că
recuzarea nu constituie o acţiune de sine-stătătoare, având ca
obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului
cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de
judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării
normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie.
Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de
prevederile art. 21 din Legea fundamentală legiuitorul a prevăzut
posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care
s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se
încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin
care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei
căi de atac.
Curtea a observat că dispoziţiile criticate
se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care,
potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este
atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant
Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la
justiţie nu presupune accesul la toate instanţele
judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de
lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor
situaţii speciale.
Curtea apreciază că nu au intervenit elemente
noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în
materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis
Sandorîn Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş -
Falimente.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu