DECIZIE Nr.
262 din 31 iulie 2007
privind publicarea in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Hotararii arbitrale din data de 25
iulie 2007
ACT EMIS DE:
OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 586 din 27 august 2007
Având în vedere dispoziţiile art. 1312 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu
modificările şi completările ulterioare, şi Referatul nr. SDG/1.566 din 31
iulie 2007 al Direcţiei registre, gestiune colectivă şi relaţii publice,
în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 din
Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura
personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor,
directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor emite următoarea decizie:
Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I, Hotărârea arbitrală
din data de 25 iulie 2007.
Art. 2. - Prezenta decizie intră în vigoare la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor,
Rodica Pârvu
OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
CORPUL DE ARBITRI
HOTĂRÂREA ARBITRALĂ
din 25 iulie 2007
Complet de arbitraj constituit din:
Ana Diculescu-Şova - arbitru
Cristian Iordănescu -
arbitru
Alexandru Ţiclea - arbitru
Mihai Tănăsescu - arbitru
Gheorghe Gheorghiu - arbitru
Având în vedere cererea formulată de Asociaţia pentru
Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR),
cu sediul în municipiul
Bucureşti, str. Măria Rosetti nr. 7-9, ap. 18, sectorul 2, prin care solicită
organizarea arbitrajului în relaţia cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul
Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, pentru medierea
repartizării remuneraţiilor reprezentând dreptul de comunicare
publică-ambiental, copie privată, dreptul de radiodifuzare şi dreptul de
retransmitere prin cablu,
ţinând seama de înscrisurile depuse de părţi pe durata
arbitrajului, de dezbaterile şi concluziile părţilor,
COMPLETUL DE ARBITRI
constată:
Ca urmare a cererii de arbitraj formulate de ADPFR şi
înregistrate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) sub nr. 5.649 din 5 iunie 2007
privind repartizarea remuneraţiilor reprezentând dreptul de comunicare
publică-ambiental, copie privată, dreptul de radiodifuzare şi dreptul de
retransmitere prin cablu, colectate de UPFR la data de 18 iunie 2007, au fost
convocate părţile, UPFR invocând chestiunea prealabilă a nelegalităţii cererii
de arbitraj şi a desfăşurării arbitrajului întrucât cererea nu se încadrează în
niciunul dintre obiectivele de arbitraj limitative prevăzute de art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Intrucât ADPFR şi-a menţinut cererea de arbitraj, s-a procedat la constituirea
completului de arbitraj prin tragere la sorţi.
Din cuprinsul cererii de arbitraj reiese că între
părţile implicate, la data de 28 noiembrie 2006, au avut loc negocieri privind
drepturile membrilor ADPFR pentru ambiental, copie privată, posturile de radio
şi televiziune mici şi medii fără playlist şi fondul de rezervă pentru aceste
categorii, pentru anii 2003- 2004, fără a se ajunge la un acord, stabilindu-se
o a doua întâlnire după analizarea procentelor propuse de fiecare parte. Se
arată că la data de 8 decembrie 2006 părţile au avut discuţii, când, deşi se
convenise asupra procentelor cuvenite membrilor ADPFR, UPFR a arătat că la
acele procente negociate urmează a se aplica un nou coeficient, în funcţie de
ponderea repertoriului membrilor ADPFR în piaţa de muzică populară şi manele.
Se afirmă că, urmare discuţiilor ulterioare, UPFR a
virat la data de 4 mai 2007 suma de 101.172,72 lei in contul ADPFR, fără a
preciza ce reprezintă acea sumă şi că anterior depusese un tabel cu numărul de
holograme utilizate, fiind agreată propunerea UPFR ca repartizarea remuneraţiilor
să se facă în funcţie de numărul hologramelor.
La finalul cererii se precizează obiectul arbitrajului:
stabilirea remuneraţiilor corespunzătoare drepturilor membrilor ADPFR,
ţinându-se seama de criteriul agreat, respectiv numărul de holograme utilizate,
raportat la sumele repartizate de către UPFR altor producători de fonograme,
membri UPFR, pe baza aceleiaşi proceduri.
UPFR a invocat în faţa ORDA, prin Adresa nr. 2.534 din
18 iunie 2007, 3 chestiuni prealabile: nelegalitatea iniţierii procedurii de
arbitraj, nelegalitatea constituirii unui complet de arbitraj şi nelegalitatea
desfăşurării unei proceduri de arbitraj, cu motivarea că cererea de arbitraj
este întemeiată de dispoziţiile art. 133 alin. (3), din Legea nr. 8/1996, ori
textul invocat priveşte gestiunea colectivă facultativă, iar nu gestiunea
obligatorie realizată de UPFR, condiţii în care nu există obligativitatea
legală a încheierii unui protocol, iar în lipsa finalizării protocolului nu
există posibilitatea de apelare la arbitraj; de asemenea, se arată că
declanşarea procedurii de arbitraj implică un fine de neprimire, constând în
parcurgerea etapelor
prealabile în condiţiile legale, ceea ce nu s-a realizat deoarece nu există
baza legală pentru desfăşurarea negocierilor şi încheierea unui protocol. In
final, UPFR constată că ADPFR a achiesat la criteriul de repartizare a sumelor
stabilite de UPFR în conforminate cu dispoziţiile legale şi statutare şi că se
doreşte de fapt stabilirea de către completul de arbitraj a remuneraţiilor corespunzătoare
membrilor ADPFR, adică a se face calculul matematic aferent sumelor cuvenite
ADPFR, aspect ce nu poate constitui obiectul arbitrajului.
La aceste chestiuni prealabile, ADPFR a formulat următoarele precizări:
- privitor la legalitatea iniţierii procedurii de
arbitraj consideră că sunt întrunite condiţiile art. 1312 alin. (3) lit. c) din Legea nr.
8/1996 deoarece cele două organisme de gestiune colectivă nu au reuşit să
încheie un protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului
datorat colectorului unic, ca urmare a refuzului UPFR, care a invocat
prevederile art. 133 alin. (2) referitoare la drepturi gestionate colectiv
facultativ. Se afirmă în continuare că textul art. 133 alin. (2) cuprinde o
eroare materială, respectiv în loc să se facă referire la art 1231, s-a făcut referire la art 1232, sens în care s-a exprimat şi ORDA
prin Adresa nr. 2.384 din 19 decembrie 2006; chiar dacă nu ar fi eroare,
consideră că gestiunii colective obligatorii i se pot aplica regulile de la gestiunea
colectivă facultativă;
- obiectul cererii de arbitraj îl constituie aspectele
ce ar fi trebuit inserate în protocol: „procedura de repartiţie, procentele
pentru fiecare categorie de drepturi gestionate, modalităţile de evidenţiere a
sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare, de stabilire a
comisionului şi orice alte aspecte, conform prevederilor legale şi specificului
gestiunii colective". Se arată că singurul aspect asupra căruia s-a căzut
de acord a fost criteriul de repartiţie, respectiv numărul de holograme
achiziţionate, însă nu ar fi suficient pentru a considera că toate problemele
referitoare la repartiţie au fost rezolvate.
UPFR a depus întâmpinare în care a invocat 3 excepţii:
- excepţia lipsei calităţii de reprezentant a
reclamantei ADPFR, întrucât contractul de mandat încheiat între producătorii de
muzică, în calitate de mandanţi, şi ADPFR, în calitate de mandatar, cuprinde în
art. 2 obiectul mandatului, constând în negocieri cu UPFR şi orice alte organe
de gestiune colectivă ori instituţii abilitate pentru încasarea remuneraţiilor
reprezentând cota procentuală producătorilor de înregistrări audiovizuale, fără
a se face referire la colectarea remuneraţiei corespunzătoare drepturilor asupra fonogramelor;
- excepţia necompetenţei materiale a completului de
arbitraj pentru stabilirea remuneraţiei corespunzătoare dreptului la
renumeraţie compensatorie pentru copie privată, dreptului de retransmitere prin cablu, dreptului la
remuneraţie echitabilă pentru comunicare publică, întrucât, potrivit art. 1231, aceste drepturi sunt gestionate
obligatoriu colectiv de către organismul de gestiune colectivă UPFR, condiţii
în care ADPFR, în calitate de reprezentant al unor titulari de drepturi conexe
ce nu sunt membri UPFR, are deschisă calea unei acţiuni în justiţie pentru
revendicarea remuneraţiei. Se arată în acest sens că dispoziţiile art. 1312 alin. (3) lit. c) din Legea nr.
8/1996 nu se aplică în speţă, iar UPFR nu este colector unic în raport cu ADPFR
pentru remuneraţia corespunzătoare drepturilor conexe care se gestionează
colectiv şi facultativ. Apreciază că art. 1291, coroborat cu art. 123 din lege, oferă soluţia în sensul că
revendicarea de către ADPFR a sumelor cuvenite membrilor săi se poate face în
termen de 3 ani de la data notificării; textul reglementează şi raportul dintre
UPFR şi ADPFR privind gestiunea obligatorie, competenţa de colectare revenind
organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri, fără a fi necesare
nici numirea unui colector unic şi nici stabilirea unui protocol privind
repartizarea sumelor colectate, ipoteza contrară fiind nelegală deoarece s-ar
admite că ADPFR are aceeaşi competenţă în materia „gestiunii obligatorii"
ca şi UPFR, competenţa delegată către UPFR în baza unui protocol.
Se mai arată că stabilirea procedurii de repartiţie,
procentele de fiecare categorie de drepturi gestionate, modalităţile de
evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de colectare şi
stabilirea comisionului sunt reglementate prin lege şi prin actele constitutive
ale organismului de gestiune colectivă, aşa cum arată art. 127 din lege. In
acest context, arbitrajul nu are competenţa de a stabili asemenea aspecte şi
nici să exercite vreo acţiune de verificare a acestora, problemă ce se află sub
controlul ORDA, potrivit art. 138 lit. f) şi h) din lege;
- excepţia prematurităţii acţiunii de arbitraj pentru
stabilirea remuneraţiei corespunzătoare dreptului de radiodifuzare a
fonogramei, întrucât acest drept se gestionează facultativ, în baza art. 123
din lege, ceea ce impune un protocol prealabil, nominalizarea colectorului unic
de către ORDA, chestiuni care nu au fost antamate la negociere.
ADPFR a răspuns la excepţii precizând că are calitate
de reprezentant, potrivit contractului depus la ORDA, şi că numai dintr-o
eroare a anexat la cererea de arbitraj un alt contract, sens în care depune
contractul de mandate. Privitor la necompetenţa materială a arbitrajului afirmă
că există temei legal pentru declanşarea procedurii de arbitraj, invocându-se
dispoziţia art. 1291
din Legea nr. 8/1996, cu precizarea că obiectul
cererii de arbitraj „nu îl constituie stabilirea cuantumului remuneraţiilor, ci
a cadrului criteriilor şi procedurilor necesare pentru a putea determina acest
cuantum", nefiind echitabil ca toate aceste aspecte să fie lăsate la
aprecierea unilaterală a UPFR, ca organism direct interesat. Referitor la
excepţia prematurităţii cererii de arbitraj privitoare la remuneraţia
corespunzătoare dreptului de radiodifuzare a fonogramelor se recunoaşte că nu
s-au discutat aspectele legate de această categorie de drepturi şi este de
acord cu excluderea acestuia din obiectul cererii de arbitraj, urmând a se
desfăşura procedura legală în baza art. 133 din lege.
Părţile au depus concluzii scrise arătând următoarele:
ADPFR consideră că obiectul arbitrajului îl constituie
aspecte ce ar fi trebuit menţionate în protocol: procedura de repartiţie, procentele pe fiecare categorie de
drepturi gestionate, modalităţile de evidenţiere a sumelor colectate, de
justificare a costurilor de colectare, stabilirea comisionului şi orice alte
aspecte, conform prevederilor legale şi specificului gestiunii colective unice,
apreciindu-se că este insuficient şi inechitabil a fi rezolvate toate aceste
aspecte doar de statutul UPFR în condiţiile în care Legea nr. 8/1996 este
echivocă, iar statutul nu poate avea autoritatea unei dispoziţii legale sau a
unei hotărâri arbitrale/judecătoreşti. In final, se solicită a se pronunţa o
hotărâre care să reglementeze cadrul legal pentru desfăşurarea acordului dintre
părţi în ceea ce priveşte repartiţia remuneraţiilor cuvenite membrilor UPFR
pentru toate categoriile de drepturi gestionate colectiv de UPFR. Se mai arată
că îşi restrânge obiectul cererii la criteriile de stabilire a remuneraţiilor
corespunzătoare drepturilor rezultate din comunicare publică şi copie privată,
pentru a stabili modalitatea de determinare a procentului pe care îl reprezintă
numărul de holograme al membrilor ADFPR din totalul hologramelor achiziţionate,
în vederea repartiţiei remuneraţiilor.
UPFR apreciază că încheierea
unui protocol este utilă în relaţia cu ADPFR şi că demersurile realizate -
încheierea unor procese-verbale, plata unor sume de bani etc. - sunt în acest
sens, dar că a solicita completului de arbitraj obligarea UPFR să încheie un
protocol ale cărui clauze să fie stabilite de acelaşi complet este inadmisibil.
Pretenţiile ADPFR sunt nefondate pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996, neexistând o
prevedere legală care să oblige UPFR să încheie un protocol cu un reprezentant
al unor titulari de drepturi, invocându-se dispoziţiile art. 1232 din lege, care prevede un asemenea
protocol numai pentru gestiunea facultativă. Dacă s-ar încheia un asemenea
protocol, s-ar putea prevedea exclusiv criteriile privind repartizarea
remuneraţiei între categoriile de beneficiari şi în niciun caz stabilirea
remuneraţiei corespunzătoare drepturilor ADFPR, stabilirea procedurii
repartiţiei, procentele pe fiecare categorie de drepturi gestionate,
modalităţile de evidenţiere a sumelor colectate, de justificare a costurilor de
colectare şi stabilirea comisionului, întrucât aceste chestiuni sunt prevăzute
de lege. In final se arată că ADPFR nu a propus spre dezbatere o formă de
protocol ale cărui clauze să fie argumentate temeinic şi, în fapt, s-a rezumat
doar la nişte indicaţii sumare, cum ar fi: repartizarea remuneraţiilor
colectate să fie proporţională cu utilizarea reală a repertoriului, stabilirea
procentelor din piaţa muzicală pe diferite genuri de muzică să fie un criteriu
de stabilire a remuneraţiei cuvenite etc.
Se solicită şi cheltuieli de
judecată în cuantum de 12.500 lei.
Analizând întregul material probator, completul de
arbitri reţine următoarele:
Faţă de precizările aduse de părţi şi excepţiile
invocate, obiectul cererii de arbitraj îl constituie remuneraţia
corespunzătoare din comunicare publică şi copie privată.
Privitor la excepţia de necompetenţa a completului de
arbitraj, în sensul că problema depusă judecăţii nu se află printre cele date
de lege în competenţa arbitrajului, completul de arbitri constată că faţă de
obiectul cererii de arbitraj sunt întrunite condiţiile legale pentru realizarea
arbitrajului, potrivit art. 1312 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată. Se constată că între părţi au avut loc mai multe runde
de negocieri, având ca obiect repartizarea remuneraţiilor reprezentând dreptul
de comunicare publică - ambiental şi copie privată, colectate de UPFR, însă
negocierile au eşuat. Rezultă că UPFR a acceptat negocierile, iar nefinalizarea
acestora deschide posibilitatea realizării unui arbitraj aflat în competenţa
arbitrilor, potrivit art. 1312 alin. (1) lit. b) din lege, în cazul în care părţile aflate în
negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei. In consecinţă,
excepţia este neîntemeiată şi se respinge.
Pe fondul cauzei, completul de
arbitraj constată că negocierile purtate la data de 28 noiembrie 2006 şi
consemnate în procesul-verbal au avut ca obiect stabilirea de procente pentru
mediul rural şi urban, în funcţie de categoriile de utilizatori de fonograme, iar
la negocierile din data de 8 decembrie 2006, deşi se căzuse de acord cu
procentele, cu excepţia procentului pentru copia privată, ca urmare a invocării
de către UPFR a unui coeficient aplicabil procentelor, negocierile au fost
sistate.
Faţă de obiectul negocierilor cererea de arbitraj are
un obiect extins, ajungându-se ca până la finalul procedurii de arbitraj ADPFR
să solicite ca în protocolul dintre cele două organisme de gestiune colectivă
să se prevadă: procedura de repartiţie, procentele pe fiecare categorie de
drepturi gestionate, modalităţile de evidenţiere a sumelor colectate, de
justificare a costurilor de colectare, stabilirea comisionului şi orice alte
aspecte, conform prevederilor legale şi specificului gestiunii colective unice.
Completul de arbitraj constată că invocarea prin
cererea de arbitraj a unor pretenţii care nu au fost supuse în prealabil
negocierii constituie un fine de neprimire ce împiedică luarea unei hotărâri.
Această soluţie se întemeiază pe dispoziţiile art. 131 şi următoarele din lege,
privind reglementarea iniţieri procedurilor de negociere ce trebuie însoţite de
metodologi propuse a fi negociate de către comisii constituite prin decizi ale
directorului general al ORDA. Negocierea metodologiilorse desfăşoară conform
planului stabilit între părţi pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice
de la data constituirii comisiei, iar înţelegerea părţilor cu privire la
metodologiile negociate se consemnează într-un protocol ce se depune la ORDA şi
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Rezultă din textele legale menţionate că etapa negocierilor trebuie
să fie extrem de serioasă, părţile având obligaţia să stabilească în concret
pretenţiile pe care le invocă, ceea ce semnifică elemente de fapt, întemeiate
pe principiile generale stabilite de lege.
Or, în speţă, ADPFR, în calitate de iniţiator al
procedurii de negociere, nu a realizat o metodologie pe care să o propună
celeilalte părţi, UPFR, etapă prealabilă legală ce nu poate fi ignorată, omisă
sau depăşită în derularea procedurii, condiţii în care urmează a se respinge
cererea de arbitraj ca prematur formulată.
FAŢA DE CONSIDERENTELE EXPUSE
COMPLETUL DE ARBITRI
HOTĂRĂŞTE:
Se respinge cererea de arbitraj formulată de Asociaţia
pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în
municipiul Bucureşti, str. Măria Rosetti nr. 7-9, ap. 18, sectorul 2, faţă de
Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul
Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, ca prematur formulată.
Se obligă ADPFR la plata cheltuielilor de judecată, în
cuantum de 12.500 lei, faţă de UPFR.
Completul de arbitraj
Ana Diculescu-Şova
Cristian Iordănescu
Alexandru Ţiclea
Mihai Tănăsescu
Gheorghe Gheorghiu