DECIZIE Nr. 260 din 25 septembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care
au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din
Romania, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
101/2000, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din
Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 3 din 7 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind
restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor
apartinand minoritatilor nationale din Romania, modificata si completata prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, precum si ale Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au apartinut cultelor religioase din Romania, exceptie ridicata de Primaria
Municipiului Zalau in Dosarul nr. 7.910/2000 al Judecatoriei Zalau.
La apelul nominal se prezinta avocatul Ioan Vlaic, in calitate de
reprezentant al autorului exceptiei, lipsind cealalta parte, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei
de neconstitutionalitate, precizand ca obiectul acesteia il constituie
dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, cu
referire la pozitia 22 din anexa la ordonanta, si ale art. 1 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 101/2000, respectiv pozitia 22 din anexa nr. 1 la
aceasta ordonanta. Se sustine ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art.
114 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu a existat un caz exceptional care sa
justifice adoptarea acestor ordonante. Totodata a fost incalcata si dispozitia
constitutionala a art. 72 alin. (3) lit. k), potrivit careia regimul general al
proprietatii si al mostenirii se reglementeaza prin lege organica. Autorul
exceptiei mai arata ca prin ordonantele criticate s-a dispus asupra bunurilor
apartinand proprietatii publice, fara ca acestea sa fi fost trecute in domeniul
privat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, ca fiind inadmisibila, deoarece exceptia de neconstitutionalitate a
fost formulata direct prin actiune, ceea ce contravine, astfel cum Curtea
Constitutionala a stabilit in jurisprudenta sa, dispozitiilor art. 144 lit. c)
din Constitutie si celor prevazute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie 2001, Judecatoria Zalau a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, modificata si completata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 101/2000, precum si ale Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000, exceptie ridicata de Primaria Municipiului Zalau in
Dosarul nr. 7.910/2000 al acelei instante.
Prin actiune s-a cerut Judecatoriei Zalau "sa dispuna Biroului de
publicitate imobiliara de pe langa Judecatoria Zalau de a indeplini obligatia
de a nu face - obligatie ce consta in aceea de a nu inscrie in evidentele CF
Zalau a vreunei cereri de intabulare a dreptului de proprietate, din partea
Parohiei Reformate Zalau, asupra imobilului situat in municipiul Zalau, str.
Corneliu Coposu nr. 15, ce are destinatia <<Casa de Cultura
municipala>>, imobil identificat in CF nr. 3056, 3539, nr. topo 421/a/1,
422/a, transcris in CF nr. 1, pentru urmatoarele motive: [...]",
invocandu-se si "4. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, completata prin Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, si a Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 94/2000".
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, ale Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 94/2000 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
101/2000 sunt neconstitutionale deoarece reglementarile instituite prin aceste
acte normative apartin legii organice. Or, potrivit art. 114 alin. (1) din
Constitutie Guvernul poate fi abilitat prin lege sa emita ordonante numai in
domenii care nu fac obiectul legilor organice. Totodata se arata de catre
autorul exceptiei ca "aceste ordonante de urgenta se pot emite doar in
situatii exceptionale, ce presupun urgenta adoptarii unor masuri, ce in drept
nu se poate retine".
Autorul exceptiei sustine in continuare ca reglementarile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 83/1999 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
101/2000 contravin dispozitiilor art. 135 din Constitutie, care prevad ca
"proprietatea publica apartine statului", iar "bunurile
proprietate publica sunt inalienabile", acestea putand fi date doar in
administrarea regiilor autonome si institutiilor publice sau putand fi concesionate
ori inchiriate.
Judecatoria Zalau, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In legatura cu sustinerea potrivit
careia Guvernul nu ar putea emite ordonante de urgenta in domeniul legii
organice se apreciaza ca dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, care
reglementeaza conditiile de emitere a ordonantelor de urgenta, nu prevad nici o
limitare in ceea ce priveste reglementarea prin ordonante de urgenta. Referitor
la motivul de neconstitutionalitate constand in incalcarea dispozitiilor art.
135 din Constitutie, care consacra caracterul inalienabil al bunurilor
proprietate publica, instanta apreciaza ca "restituirea catre comunitatile
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale a imobilelor care au trecut in
proprietatea statului prin confiscare, constrangere, nationalizare sau prin
manopere dolosive reprezinta un demers legitim intr-un stat de drept si,
finalmente, o consacrare practica a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora <<dreptul de proprietate este
garantat>>". In ceea ce priveste invocarea de catre autorul
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiei cuprinse la art. 135 alin. (5)
din Constitutie, potrivit careia "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile",
instanta apreciaza, de asemenea, ca aceasta este aplicabila "bunurilor
detinute in baza unui just titlu, iar nu in mod nelegal".
In sfarsit, in legatura cu critica privind conditiile in care au fost emise
ordonantele de urgenta stabilite la art. 114 alin. (4) din Constitutie,
potrivit opiniei instantei de judecata, "Caracterul declarat reparatoriu
al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2000 privind imobilele trecute
abuziv in proprietatea statului in urma cu zeci de ani justifica [...] urgenta".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate este inadmisibila,
deoarece, astfel cum rezulta din obiectul cererii formulate de Primaria
Municipiului Zalau, solutionarea litigiului, care are ca obiect obligarea
Biroului de publicitate imobiliara de pe langa Judecatoria Zalau de a nu
inscrie in favoarea paratei Parohia Reformata Zalau dreptul de proprietate
asupra imobilului "Casa Municipala de Cultura Zalau", "nu
depinde de dispozitiile cuprinse in ordonantele de urgenta ale Guvernului
criticate ca neconstitutionale". Astfel, sunt aplicabile dispozitiile art.
23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata. In acest sens se face referire
si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, indicandu-se Decizia nr. 132/2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie
2000, si Decizia nr. 240/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2000.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile
procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri
imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor
nationale din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 266 din 10 iunie 1999, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 101/2000 pentru modificarea si completarea anexei la
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/1997 privind restituirea unor bunuri
imobile care au apartinut comunitatilor evreiesti din Romania, respectiv a anexei
la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor
bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand
minoritatilor nationale din Romania, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 311 din 5 iulie 2000, precum si ale Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au apartinut cultelor religioase din Romania, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 308 din 4 iulie 2000. Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 101/2000, conform dispozitiilor cuprinse la art. 2, a modificat datele
cuprinse la unele pozitii din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
83/1999, intre care si cele privind pozitia nr. 22, ce se refera la imobilul
din Zalau, Str. Republicii nr. 15, judetul Salaj - Casa de cultura oraseneasca.
Analizand actele normative ce constituie obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea nu au nici o legatura cu
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 evocata de autorul exceptiei,
care priveste retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor
religioase din Romania (bunuri ce nu sunt nominalizate in cuprinsul
ordonantei), in limita a zece imobile pentru fiecare cult religios si conform unei
proceduri instituite anume prin aceasta ordonanta. Aceasta ordonanta de urgenta
nu cuprinde nici o mentiune privind modificarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999. In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 urmeaza sa fie
respinsa ca inadmisibila.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, criticata pentru
neconstitutionalitate, prevede la art. 1 restituirea imobilelor cuprinse in
anexa, imobile care au apartinut comunitatilor (organizatii, culte religioase)
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania si au fost trecute
dupa anul 1940 in proprietatea statului roman prin masuri de constrangere,
confiscare, nationalizare sau manevre dolosive. In anexa care face parte
integranta din ordonanta de urgenta, la pozitia nr. 22 este prevazut imobilul
(teren si constructii) situat in Zalau, Str. Republicii nr. 16, judetul Salaj,
cu urmatoarele date: la coloana "Actul de proprietate" - "Extras
C.F. nr. 773, nr. topo 917, 919"; la coloana "Titularul actual al
dreptului de proprietate" - "Statul roman"; la coloana
"Destinatia initiala a imobilului" - "Casa de cultura
reformata"; la coloana "Folosinta actuala a imobilului" -
"Casa de cultura oraseneasca"; la coloana "Actul in baza caruia
imobilul a intrat in proprietatea statului" - "Legea nr. 10/1948,
Incheierea nr. 78/1967". Prin anexa nr. 2 la Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 101/2000 datele de la pozitia nr. 22 a anexei la Ordonanta
Guvernului nr. 83/1999 au fost modificate in sensul ca adresa imobilului este
"Zalau, Str. Republicii nr. 15, judetul Salaj", iar la coloana
"Actul de proprietate" s-a trecut "Extras C.F. nr. 3056, 3539,
nr. topo 421/a/1, 422/a, transcris in C.F. nr. 1", toate celelalte date
ramanand aceleasi cu cele prevazute in anexa la Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat
dispozitiile constitutionale ale art. 114 alin. (1), potrivit carora
"Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru
a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice", ale
art. 114 alin. (4), care prevad ca "In cazuri exceptionale, Guvernul poate
adopta ordonante de urgenta. [...]", precum si ale art. 135 alin. (5),
care prevad ca "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In
conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori
institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate".
Se sustine ca au fost incalcate dispozitiile art. 135 alin. (5) din
Constitutie, cu motivarea cuprinsa in formularea data prin cererea de chemare
in judecata, in sensul ca in anexele ordonantelor criticate sunt inscrise
imobile "care, conform Legii nr. 213/1998, constituie domeniul public al
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale". Totodata se arata ca
"domeniul reglementat prin aceste acte normative este rezervat, potrivit
art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, legii organice, si nu Guvernului,
caruia ii este interzis conform art. 114 alin. (1) din Constitutie sa emita
ordonante in domeniile enumerate de art. 72 care fac obiectul legilor
organice". In sfarsit, un alt motiv de neconstitutionalitate este si acela
in sensul ca "aceste ordonante de urgenta se pot emite doar in situatii
exceptionale, ce presupun urgenta adoptarii unor masuri, ceea ce in drept nu se
poate retine".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
In legatura cu critica referitoare la nerespectarea dispozitiilor art. 114
alin. (1) din Constitutie, potrivit carora prin ordonantele emise in baza unei
legi de abilitare se poate reglementa in domenii care nu fac obiectul legilor
organice, Curtea constata ca aceasta dispozitie nu este aplicabila ordonantelor
de urgenta prevazute de art. 114 alin. (4) din Constitutie. In acest sens
Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod constant in jurisprudenta sa (de
exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Pe de alta parte,
Curtea observa ca obiectul ordonantelor criticate pentru neconstitutionalitate
priveste restituirea unor bunuri imobile determinate care au apartinut
comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, iar
nu regimul general al proprietatii, care, intr-adevar, conform art. 72 alin.
(3) lit. k) din Constitutie, constituie exclusiv obiect al legii organice.
Referitor la motivul de neconstitutionalitate care vizeaza incalcarea
dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, prin neindeplinirea, in cazul
ordonantelor criticate, a conditiilor privind existenta "cazului
exceptional" si a "urgentei", Curtea Constitutionala a retinut
prin Decizia nr. 10 din 16 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 226 din 4 mai 2001, intr-un alt dosar privind
neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 ca
"in Nota de fundamentare care insoteste ordonanta caracterul de urgenta
este justificat prin starea imobilelor la care ordonanta se refera, care sunt
fie <<intr-o faza avansata de degradare>>, fie <<susceptibile
de a fi privatizate>>, iar pe de alta parte se invoca obligatiile asumate
de Romania, printre care este si cea a restituirii bunurilor comunitatilor
cetatenilor apartinand minoritatilor nationale".
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate constand in incalcarea
dispozitiilor art. 135 alin. (5) din Constitutie, care consacra caracterul inalienabil
al bunurilor proprietate publica, Curtea constata ca, potrivit mentiunii
cuprinse in pozitia din anexa cu privire la care s-a declansat litigiul, bunul
in cauza era proprietatea statului, fara a se preciza ca este proprietatea
publica sau privata a acestuia. Totodata clarificarea aspectelor legate de
indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 83/1999, in cazul restituirii catre fostii proprietari, prin
ordonanta de urgenta, a unor bunuri care au fost trecute in proprietatea
statului dupa anul 1940, "prin masuri de constrangere, confiscare,
nationalizare sau manevre dolosive", este un atribut al Comisiei speciale
de restituire, instituita potrivit dispozitiilor art. 2 din ordonanta. De
asemenea, Curtea constata ca actul reparatoriu al restituirii catre fostii
proprietari a bunurilor lor care, potrivit ordonantei in cauza (cu putere de
lege), au fost trecute in proprietatea statului dupa anul 1940 "prin
masuri de constrangere, confiscare, nationalizare sau manevre dolosive" nu
poate fi asimilat actelor de instrainare. De altfel, in conformitate cu Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, orice
act obisnuit de instrainare (vanzare, schimb etc.) este posibil, chiar in cazul
unui bun proprietate publica, daca bunul este trecut, cu respectarea prealabila
a conditiilor prevazute la art. 10 din lege, din domeniul public al statului
sau al unitatii administrativ-teritoriale in domeniul privat al acestuia. In
cazul bunurilor proprietate publica a statului aceasta operatiune se realizeaza
prin hotarare a Guvernului (act inferior legii si ordonantei emise de Guvern).
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 12, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din
Romania, exceptie ridicata de Primaria Municipiului Zalau in Dosarul nr.
7.910/2000 al Judecatoriei Zalau.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind
restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor
apartinand minoritatilor nationale din Romania, modificata si completata prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 101/2000, exceptie ridicata de acelasi
autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 septembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta