DECIZIE Nr. 26
din 18 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 113 din 14 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea
reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Lucia Tomuţă în Dosarul nr. 01601/221/2008 al
Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 iunie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 01601/221/2008, Judecătoria Deva a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Lucia Tomuţă, pârâtă într-o
cauză civilă având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă înfrângerea prevederilor constituţionale
ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (2) şi art. 124, deoarece „judecătorii se
supun nu doar legii, ci şi deciziei de recurs, dezlegărilor date cu ocazia
soluţionării acestuia", astfel că „hotărârile date de către instanţa de
recurs trebuie respectate de către instanţele de fond, atât cu privire la
problemele de drept dezlegate, cât şi cu privire la necesitatea administrării probelor."
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile art. 315
alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind neconstituţionale în partea
referitoare la obligarea judecătorilor fondului de a respecta necondiţionat
hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate de
aceasta.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins: „In caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra
problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor
probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor,
ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu
este mai presus de lege" şi ale art. 124
privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare la
recurs, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor,
evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.
Asupra textelor de lege atacate, raportate la
prevederile constituţionale ale art. 124, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.
332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi
Decizia nr. 360 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că principiul
independenţei justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie,
derivă din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui
echilibru între autorităţile care exercită puterea în stat. Este imperios
necesar ca instanţele judecătoreşti să fie la adăpost de orice ingerinţă şi, în
consecinţă, independenţa judecătorilor reprezintă o garanţie fundamentală a
exercitării drepturilor omului.
Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către
instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat
hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independenţei justiţiei,
deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să îl
influenţeze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea supusă controlului
judiciar.
Instituţia controlului judiciar îşi găseşte reazemul
constituţional în dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală, potrivit
cărora, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul
Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Prin dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de
procedură civilă se dă eficienţă acestui text constituţional, deoarece fără
obligativitatea îndrumărilor date de către instanţa de control judiciar
judecătorilor fondului, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de
asigurare a soluţionării temeinice şi legale a cauzelor. Dacă judecătorii de la
instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de apel
sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost
desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la
prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis şi astfel s-ar
încălca cerinţa soluţionării proceselor într-un termen rezonabil.
Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o încălcare
a independenţei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta preia
rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt
date în cadrul activităţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe
cale de hotărâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea,
independenţa judecătorului de fond nu este ştirbită prin faptul că, rejudecând
cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece
prin aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi străine de cauza judecată,
ci se conformează hotărârii judecătoreşti date în exercitarea competenţei
legale de control judiciar.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că în toate
legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului
căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul independenţei justiţiei. In
acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
referitoare la noţiunea de „instanţă independentă", cuprinsă în
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale (Hotărârea din 8 decembrie 1983 pronunţată în Cauza Pretto
şi alţii contra Italiei).
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Lucia Tomuţă în Dosarul nr. 01601/221/2008 al
Judecătoriei Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman