DECIZIE Nr. 26
din 16 aprilie 2007
cu privire la competenta de
solutionare a cauzelor avand ca obiect infractiunile prevazute in art. 331-352
din Codul penal sau alte infractiuni in legatura cu indatoririle de serviciu,
savarsite de personalul militar al fostei Directii Generale a Penitenciarelor
inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 293/2004 privind Statutul
functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu
modificarile si completarile ulterioare.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 14 noiembrie 2007
Dosar nr. 51/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea
examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
competenta de solutionare a cauzelor avand ca obiect
infractiunile prevazute in art. 331-352 din Codul penal sau alte infractiuni in
legatura cu indatoririle de serviciu, savarsite de personalul militar al fostei
Directii Generale a Penitenciarelor inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.
293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a
Penitenciarelor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să se decidă în sensul că, în cauzele ce au ca obiect
infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal şi alte infracţiuni ce
au legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al
fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 293/2004, competenţa de a le soluţiona revine instanţelor militare în
măsura în care se află în curs de judecată la aceste instanţe.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la competenţa de soluţionare a
cauzelor ce au ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul
penal sau alte infracţiuni având legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de personalul militar al
fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 293/2004.
Astfel, unele instanţe au decis că în asemenea cauze
sunt competente să judece instanţele civile, considerând că, odată cu intrarea
în vigoare a Legii nr. 293/2004, s-a produs demilitarizarea personalului din sistemul fostei Direcţii Generale
a Penitenciarelor, angajaţii din cadrul acesteia dobândind statutul de
funcţionari publici.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
faţă de dispoziţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi de cele ale art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a altor legi
speciale, competenţa de a judeca astfel de cauze revine instanţelor militare în
măsura în care se află pe rolul acestora.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin Legea nr. 293/2004 toţi militarii din sistemul
penitenciarelor au fost transformaţi în funcţionari publici civili cu statut
special.
In acest sens, prin art. 2 alin.
(2) din legea menţionată s-a prevăzut că „Administraţia Naţională a
Penitenciarelor se constituie prin reorganizarea Direcţiei Generale a
Penitenciarelor şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei", iar
la art. 3 alin. (1) s-a precizat că „personalul din sistemul administraţiei
penitenciare este constituit din funcţionari publici civili cu statut special
şi din personal încadrat pe baza contractului individual de muncă".
Ca urmare a transformării tuturor militarilor din
sistemul fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor în funcţionari publici,
prin art. 72 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 293/2004 s-a prevăzut că „gradele
militare ale militarilor din penitenciare vor fi echivalate cu gradele
profesionale", iar „cadrele militare preluate prin reorganizarea Direcţiei
Generale a Penitenciarelor şi unităţilor din subordinea acesteia se trec în
rezervă, în condiţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu
modificările şi completările ulterioare, şi se numesc funcţionari publici în sistemul
administraţiei penitenciarelor".
Este adevărat că statutul de funcţionari publici
atribuit la data constituirii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
militarilor care au făcut parte din Direcţia Generală a Penitenciarelor
determină pierderea de către aceştia a calităţii ce atrăgea competenţa
instanţelor militare în cazul săvârşirii de infracţiuni.
Dar într-o astfel de situaţie instanţa competentă să
judece pe militarii care si-au pierdut această calitate nu poate fi stabilită
decât în raport cu modul cum este reglementată aplicarea în timp a legii procesuale penale în materia
competenţei după calitatea persoanei.
Este de observat că, în această privinţă, competenţa ratione personae este determinată de
calitatea avută de autor în momentul săvârşirii infracţiunii, în raport cu
condiţiile reglementate în cuprinsul art. 40 din Codul de procedură penală.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 1 din Codul de procedură
penală, „când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului,
instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea
infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: «a) fapta are
legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului», ori «b) s-a dat o
hotărâre în primă instanţă»".
Reiese deci că, în materia competenţei după calitatea
persoanei, normele ce o reglementează derogă de la principiul imediatei
aplicări a legii procesuale penale, instanţa competentă să judece, ratione personae, fiind determinată în
raport cu legea în vigoare la data săvârşirii faptei, iar nu în conformitate cu
prevederile legii în vigoare în momentul sesizării.
Se impune a se considera incidente prevederile art. 40
alin. 1 din Codul de procedură penală şi pentru că Legea nr. 293/2004 nu
conţine nicio dispoziţie cu caracter tranzitoriu care să modifice regulile
instituite prin norma procesuală penală enunţată.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că în situaţii
similare, determinate de adoptarea Legii nr. 281/2003 prin care au fost
reglementate şi anumite schimbări de competenţă, s-a prevăzut la art. IX alin. 4 că toate „cauzele aflate în curs
de judecată la instanţele militare, la data intrării în vigoare a prezentei
legi, date în competenţa instanţelor civile, vor continua să fie judecate de
instanţele militare, potrivit legii anterioare".
Aşa fiind, se impune să se constate că, în cauzele ce
au ca obiect infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi
alte infracţiuni având legătură cu îndatoririle de serviciu, săvârşite de
personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004, competenţa de a judeca revine
instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi
art. IX pct. 4 din Legea nr.
281/2003, în măsura în care acele cauze au fost înregistrate pe rolul
instanţelor militare înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate şi,
respectiv, al instanţelor civile dacă procesele au fost înregistrate pe rolul
instanţelor militare ulterior.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în
sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc că, în cauzele ce au ca obiect infracţiunile
prevăzute de art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite
în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul militar al fostei
Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrării în vigoare a Legii nr.
293/2004:
a) şi înregistrate pe rolul instanţelor militare
înaintea actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine
instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din Codul de procedură penală şi
art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003;
b) şi înregistrate pe rolul instanţelor ulterior
intrării în vigoare a actului normativ menţionat, competenţa judecării lor
revine instanţei civile.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei