DECIZIE   Nr. 258 din 6 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 380 din 20 mai 2008

Ioan Vida                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu         -judecător

Aspazia Cojocaru             -judecător

Acsinte Gaspar                -judecător

Petre Ninosu                    -judecător

Ion Predescu                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan    -judecător

Tudorel Toader                 -judecător

Augustin Zegrean            -judecător

Simona Ricu                     - procuror

Cristina Cătălina Turcu    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Jora în Dosarul nr. 646/45/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia minori şi familie.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, solicitând păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 646/45/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect revizuirea unei decizii prin care s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de autorul acesteia.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât instituie o inegalitate între justiţiabili şi o încălcare a dreptului la apărare al părţilor unui recurs în care s-a pronunţat o hotărâre fără a se evoca fondul.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia minori şi familie opinează în sensul respingerii excepţiei, apreciind că autorul acesteia critică de fapt o omisiune legislativă.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenţa sa.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Revizuirea [...] unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: [...]."

Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia, Curtea constată că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt. Pentru acest motiv, ce ţine de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunţate în recurs prin care se evocă fondul.

Nu poate fi reţinută, aşadar, critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Totodată, nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce părţile se află în situaţii juridice diferite determinate de modul în care a fost soluţionat recursul.

In final, Curtea reţine că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Jora în Dosarul nr. 646/45/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu