DECIZIE   Nr. 258 din  5 decembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 194 din 18 aprilie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Sevastian Rapeanu in Dosarul nr. 6.691/2000 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal raspund autorul exceptiei, prin avocat Virginia Vedinas, precum si Mihail Balanescu.
    Reprezentantul autorului exceptiei sustine ca prevederile art. 205 si art. 207 din Codul penal sunt neconstitutionale, invocand, pe de o parte, argumente de ordin general, care, in esenta, vizeaza incalcarea prevederilor Legii fundamentale in ansamblul sau, iar pe de alta parte, sustinand ca aceleasi prevederi legale contravin dispozitiilor art. 29, 30 si 31 din Constitutie. De asemenea, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din Codul penal, ca fiind contrare dispozitiilor cuprinse in art. 24, 29, 30 si 31 din Constitutie. In sprijinul acestor sustineri se invoca jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, referitor la proba veritatii, a statuat ca trebuie sa se faca diferenta intre fapte si judecati de valoare, pentru ca numai faptele pot fi dovedite, iar nu si judecatile de valoare. Se mai arata ca in cazul judecatilor de valoare proba veritatii este imposibila, iar cererea administrarii acesteia afecteaza continutul libertatii de opinie, care reprezinta un element al libertatii garantate prin art. 29 din Constitutie si prin art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Mihail Balanescu solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondata si arata ca este de acord cu punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca atat din incheierea de sesizare, cat si din cererea formulata in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta ca in motivarea acesteia s-a invocat incalcarea numai a dispozitiilor art. 29 si 30 din Constitutie, iar in fata Curtii Constitutionale autorul exceptiei a extins motivele de neconstitutionalitate, sustinand ca prevederile legale atacate contravin si dispozitiilor art. 24 si 31 din Constitutie, ceea ce este inadmisibil. De aceea reprezentantul Ministerului Public se refera numai la criticile de neconstitutionalitate ce vizeaza incalcarea dispozitiilor art. 29 si 30 din Constitutie, solicitand respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 134 din 6 iulie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 6.691/2000, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si ale art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Sevastian Rapeanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 205 din Codul penal incalca dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 29, referitoare la libertatea constiintei, si in art. 30, referitoare la libertatea de exprimare, precum si pe cele ale documentelor internationale referitoare la libertatea de exprimare, documente ratificate de Romania, care, potrivit art. 11 alin. (2) din Constitutie, fac parte din dreptul intern. Se mai sustine ca aceasta infractiune este mentinuta in tarile unde exista "o democratie constitutionala puternica, o protectie autentica a libertatii presei, astfel incat raspunderea pentru aceasta infractiune este granituita de respectarea unor valori constitutionale traditionale, puternice si eficiente, iar atunci cand sunt totusi gasiti vinovati pe o anumita chestiune, pedeapsa penala se concretizeaza in amenzi nesemnificative". In Statele Unite ale Americii, precum si in alte state formularea de opinii sau judecati de valoare la adresa unei persoane nu este calificata ca infractiune de insulta. Se mai sustine ca in practica sa jurisdictionala Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca libertatea de exprimare protejeaza si acele idei care "socheaza, ofenseaza, deranjeaza, pentru ca acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu exista societate democratica". In ceea ce priveste dispozitiile art. 207 din Codul penal, considera ca acestea contravin prevederilor art. 29 si 30 din Constitutie, pentru ca "proba veritatii se aplica, in egala masura, si faptelor (calomnie) si opiniilor, judecatilor de valoare (insulta). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod constant ca trebuie sa se faca diferente intre fapte si judecati de valoare", deoarece faptele pot fi dovedite, spre deosebire de judecatile de valoare, in privinta carora este imposibila proba veritatii. Cererea administrarii probei veritatii afecteaza continutul libertatii de opinie, care reprezinta un element al libertatii garantate de art. 29 din Constitutie. Se mai precizeaza ca art. 207 din Codul penal, care ocroteste doar interesul legitim, contravine dispozitiilor art. 29 din Constitutie, text "care face vorbire, in egala masura, atat de interesul public, cat si de cel privat".
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele. Astfel, in ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 205 din Codul penal cu prevederile art. 30 din Constitutie, se arata ca in interpretarea acestui din urma articol trebuie sa se tina seama si de alin. (6), care prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea sau viata particulara a persoanei si nici propria sa imagine. Demnitatea persoanei fiind o valoare suprema, garantata de Constitutie, este normal ca lezarea ei prin fapte insultatoare sau calomnioase sa fie sanctionata prin incriminarea acelor fapte ca infractiuni. Modalitatea de sanctionare ramane la aprecierea legiuitorului, iar legea penala in vigoare sanctioneaza infractiunile de insulta si de calomnie cu inchisoare sau cu amenda. Dispozitiile art. 205 din Codul penal sanctioneaza, in mod justificat, acele exprimari care aduc atingere onoarei, reputatiei sau vietii particulare a persoanei, fara a aduce vreo ingradire libertatii de gandire si de opinie. Aceste dispozitii nu sunt contrare prevederilor din documentele internationale referitoare la drepturile omului, deoarece dispozitiile art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevad ca "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea atingeri".
    Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal, instanta arata ca afirmatia autorului exceptiei, in sensul ca, potrivit acestor dispozitii, se ocroteste numai interesul legitim, desi interesul poate fi public sau privat, nu este intemeiata, deoarece legea nu face nici o distinctie sub acest aspect. Nu este justificata nici afirmatia ca proba veritatii se refera la judecati de valoare, in privinta carora aceasta este imposibila, deoarece legea se refera la fapte, afirmatii sau imputari de fapte determinate, care pot fi dovedite.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile art. 205 si ale art. 207 din Codul penal sunt constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate urmand sa fie respinsa ca neintemeiata. Astfel se arata ca dispozitiile art. 205 din Codul penal sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei, deoarece prin incriminarea faptei de vatamare a dreptului persoanei la onoare si reputatie legiuitorul intelege sa acorde protectie persoanelor care sunt expuse unor manifestari contrare legii, indiferent de forma si de modalitatea in care se realizeaza. In ceea ce priveste libertatea de gandire si de exprimare, se arata ca prevederile constitutionale ale art. 29 si 30 trebuie interpretate in corelatie cu art. 30 alin. (6), care precizeaza ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea si nici dreptul la propria imagine. Legea impune anumite limite in comportamentul si exprimarea indivizilor, care sa asigure demnitatea cetatenilor, asa cum rezulta si din prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie. De aceea art. 49 alin. (1) din Constitutie instituie restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, pentru apararea unor valori, printre care se numara morala publica, drepturile si libertatile cetatenilor. De asemenea, in art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se precizeaza ca nimeni nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, nici unor atingeri aduse onoarei sau reputatiei sale. Se mai arata ca nu sunt intemeiate nici criticile aduse art. 207 din Codul penal, in sensul ca acest text legal ocroteste doar interesul legitim si ca ar contrazice textul constitutional, care se refera atat la interesul public, cat si la cel privat, si aceasta intrucat legea nu face distinctie, proba veritatii putandu-se face si pentru un interes public. Proba veritatii priveste fapte, iar nu judecati de valoare. Libertatea de exprimare se exercita in anumite limite si cu restrictii sau sanctiuni impuse de lege pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altuia, asa cum se prevede si in art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile art. 205 din Codul penal sunt in concordanta cu dispozitiile art. 29 si 30 din Constitutie, deoarece "libertatea constiintei, conform art. 29 alin. (2), trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc, iar libertatea de exprimare - se prevede in art. 30 alin. (6) - nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". De asemenea, dispozitiile criticate sunt in concordanta cu prevederile art. 54 din Constitutie, potrivit carora drepturile si libertatile fundamentale, inclusiv libertatea constiintei si libertatea de exprimare, trebuie sa fie exercitate cu "buna-credinta", fara a fi incalcate drepturile si libertatile celorlalti. In acest sens este mentionata Decizia Curtii Constitutionale nr. 200 din 25 noiembrie 1999. Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal, se apreciaza ca ele pot "constitui un instrument pentru a se realiza un echilibru intre drepturile si libertatile constitutionale, pe de o parte, si limitele aduse acestora prin Constitutie si indatoririle fundamentale, pe de alta parte". De aceea exercitarea libertatii constiintei si a libertatii de exprimare, cu respectarea prevederilor art. 29 alin. (2), ale art. 30 alin. (6) si ale art. 54 din Constitutie, poate sa reprezinte un interes legitim, in sensul art. 207 din Codul penal.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 205 si ale art. 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
    Art. 205
    "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
    Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
    Art. 207
    "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
    Curtea observa ca din actul de sesizare a Curtii, precum si din cererea formulata de autorul exceptiei, in vederea sustinerii acesteia, rezulta ca dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate sunt criticate ca fiind contrare prevederilor art. 29 si 30 din Legea fundamentala, precum si prevederilor art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Pe de alta parte, cu ocazia dezbaterii exceptiei in fata Curtii Constitutionale avocatul autorului exceptiei a mai sustinut ca sunt incalcate si dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare, precum si cele ale art. 31 referitoare la dreptul la informatie. Sub acest aspect Curtea retine ca este competenta sa exercite controlul de constitutionalitate numai in limitele sesizarii. Altminteri s-ar proceda la solutionare fara sa se fi dat curs normelor procedurale imperative referitoare la exprimarea opiniei de catre instanta de judecata, la contradictorialitatea dezbaterilor exceptiei in fata aceleiasi instante, la exprimarea punctelor de vedere de catre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si de catre Guvern. Prin urmare, este inadmisibila invocarea unor noi aspecte de neconstitutionalitate direct in fata Curtii, pentru ca aceasta ar determina realizarea unui control de constitutionalitate din oficiu. De aceea, in speta, Curtea exercita controlul de constitutionalitate numai prin raportare la dispozitiile art. 29 si 30 din Constitutie, precum si la dispozitiile art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Pentru solutionarea exceptiei Curtea retine ca insulta si calomnia sunt infractiuni contra demnitatii, iar demnitatea omului este prevazuta, in art. 1 alin. (3) din Constitutie, printre valorile supreme, garantate de Legea fundamentala. Potrivit acestor prevederi constitutionale "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". Aceasta garantare a demnitatii omului se infaptuieste si prin incriminarea si sanctionarea penala a faptelor prin care se aduce atingere demnitatii. Apararea demnitatii omului prin mijloace de drept penal este conditionata de existenta drepturilor si libertatilor altora. De aceea s-a prevazut ca, in masura in care fapta insultatoare sau calomnioasa a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim, nu constituie infractiune, daca s-a afirmat sau s-a imputat o fapta adevarata. Proba veritatii este admisibila insa daca fapta s-a savarsit in apararea unui interes legitim, public sau privat, deoarece fara un astfel de interes atingerea adusa demnitatii, chiar prin afirmatii sau imputari adevarate, nu este ingaduita, atata vreme cat legea se refera la fapte. De aceea critica referitoare la proba judecatilor de valoare este lipsita de continut.
    Curtea Constitutionala constata ca in aprecierea constitutionalitatii prevederilor art. 205 si ale art. 207 din Codul penal autorul exceptiei ignora acele prevederi din Constitutie si din conventiile internationale care limiteaza exercitiul libertatii de gandire si de exprimare. Se ignora astfel prevederile: art. 29 alin. (2) din Constitutie, in sensul carora libertatea constiintei "[...] trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si respect reciproc"; art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine"; art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora exercitarea libertatii de exprimare poate fi restransa in vederea protectiei, intre altele, a reputatiei sau a drepturilor altora; art. 54 din Constitutie, in sensul carora exercitarea drepturilor si a libertatilor trebuie sa se realizeze cu buna-credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti.
    De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in acest sens, statuand ca dispozitiile art. 205 si ale art. 207 din Codul penal sunt constitutionale (de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, precum si prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000).
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii Curtii, solutia si considerentele acelor decizii raman valabile si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicata de Sevastian Rapeanu in Dosarul nr. 6.691/2000 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu