DECIZIE Nr.
257 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 6 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul
2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 254 din 20 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 6 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la
rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Erebul Consulting" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 270/45/2009 al
Curţii de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 270/45/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea
bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Erebul Consulting" - S.R.L, din Vaslui într-o cauză
de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anularea unui act
administrativ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul excepţiei
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) şi art.
139 alin. (1), deoarece o lege organică, Codul fiscal, a fost
modificată printr-o ordonanţă de urgenţă,
considerată act normativ de rang inferior legii.
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 32 pct. 1 şi 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea
bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 12 iunie
2009, dispoziţii care au următorul cuprins:
-Art. 32 pct. 1 şi 6: „Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează
după cum urmează:
1. Articolul 18 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
«Impozit minim
Art. 18. - (1)
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura
barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau
pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste
venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora
impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în
acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt
obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri
înregistrate.
(2) Contribuabilii, cu excepţia celor
prevăzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 şi 38, în cazul cărora impozitul pe
profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri
totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la
plata impozitului la nivelul acestei sume.
(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele
corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile
totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt
următoarele:
Venituri totale anuale
(lei)
|
Impozit minim anual
(lei)
|
0-52.000
|
2.200
|
52.001-215.000
|
4.300
|
215.001-430.000
|
6.500
|
430.001-4.300.000
|
8.600
|
4.300.001-21.500.000
|
11.000
|
21.500.001-129.000.000
|
22.000
|
Peste 129.000.001
|
43.000
|
(4) Pentru încadrarea în tranşa de venituri
totale prevăzută la alin. (3), se iau în calcul veniturile totale,
obţinute din orice sursă, înregistrate la data de 31 decembrie a
anului precedent, din care se scad:
a) veniturile din variaţia stocurilor;
b) veniturile din producţia de
imobilizări corporale şi necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând
cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru
finanţarea investiţiilor;
d) veniturile din reducerea sau anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform
reglementărilor legale;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor
şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost
cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform
reglementărilor legale;
f) veniturile realizate din despăgubiri de la
societăţile de asigurare;
g) veniturile prevăzute la art. 20 lit. d).»
[...]
6. La articolul 34, după alineatul (14) se
introduc patru noi alineate, alineatele (15)-(18),
cu următorul cuprins:
«(15) Pentru anul 2009, contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) lit. b) aplică următoarele reguli:
a) pentru trimestrul al II-lea se compară
impozitul pe profit datorat la sfârşitul trimestrului cu impozitul minim
anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător
pentru perioada 1 mai-30 iunie 2009, prin
împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţirea
cu numărul de luni aferent perioadei respective;
b) pentru trimestrele al III-lea şi al IV-lea
se compară impozitul pe profit datorat la sfârşitul fiecărui
trimestru cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3),
recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin
împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţirea
cu numărul de luni aferent trimestrului respectiv.
(16) Pentru anul 2009, contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) lit. a) efectuează în continuare
plăţile anticipate în contul impozitului pe profit stabilite conform
prezentului articol.
(17) In situaţia în care contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) lit. a) au înregistrat în anul 2008 pierdere
fiscală, aceştia efectuează plăţi anticipate în contul
impozitului pe profit în sumă de o pătrime din impozitul minim anual,
prevăzut la art. 18 alin. (3).
(18) Pentru anul 2009, contribuabilii
prevăzuţi la alin. (1) lit. a) şi alin (5), pentru definitivarea
impozitului pe profit anual, aplică prevederile art. 18 alin. (2) prin
compararea impozitului pe profit datorat la sfârşitul anului fiscal cu
impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3).»"
Autorul excepţiei consideră că aceste
dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.
115 alin. (6) referitoare la ordonanţele de urgenţă şi art.
139 alin. (1) privind impozite, taxe şi alte contribuţii.
Examinând excepţia, Curtea constată că
în jurisprudenţa sa a statuat interdicţia reglementării de
către Guvern în domeniul legii organice numai în ce priveşte
ordonanţele adoptate în baza unei legi de abilitare, interdicţia
decurgând din chiar prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie. O
asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (6) al art.
115 din Constituţie referitor la ordonanţele de urgenţă.
De altfel, Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal a fost
adoptată cu votul majoritar prevăzut la art. 76 alin. (2) din
Constituţie pentru legi ordinare.
Nu se poate reţine nici înfrângerea prevederilor
constituţionale ale art. 139 alin. (1), deoarece ordonanţa de
urgenţă este un act normativ cu putere de lege până la o
eventuală respingere de către Parlament. In speţă,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 a fost
aprobată prin Legea nr. 227/2009.
Cât priveşte noţiunea de „lege"
utilizată în Constituţie în art. 139 alin. (1), se reţine
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că
aceasta are în vedere un sens larg ce acoperă ansamblul dispoziţiilor
normative cuprinse în Legea fundamentală şi actele normative ce
formează dreptul intern, precum şi mai multe înţelesuri în funcţie
de distincţia ce operează între criteriul formal sau organic şi
cel material.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 6 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea
bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Erebul Consulting" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 270/45/2009 al
Curţii de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman