DECIZIE Nr. 256 din 24 septembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin.
(1) lit. j) din Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 746 din 11 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, exceptie ridicata de
Alexandru Iosif Ghitea in Dosarul nr. 1.918/CA/2002 al Curtii de Apel Oradea
intr-un litigiu avand ca obiect contestatia la desfacerea contractului individual
de munca.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca nefondata. Arata ca dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii
constituie pentru angajator o clauza facultativa pentru desfacerea contractului
individual de munca. Prezumtia de nevinovatie actioneaza in dreptul penal, nu
si in dreptul muncii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.918/CA/2002,
Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii,
exceptie ridicata de Alexandru Iosif Ghitea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii incalca prezumtia de
nevinovatie, consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, intrucat permit
desfacerea contractului de munca din initiativa celui care angajeaza pe simplul
motiv ca angajatul este arestat mai mult de 60 de zile, fara ca vinovatia sa sa
fi fost stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si fara sa existe
vreo incompatibilitate intre fapta ce i se imputa si functia detinuta.
Considera ca, atata vreme cat "sesizarea organelor de cercetare penala s-a
facut de catre unitatea angajatoare pentru savarsirea unor infractiuni in
legatura cu serviciul", masura desfacerii contractului individual de munca
este abuziva, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 109 din Ordonanta
Guvernului nr. 16/1998 si ale art. 79 din Legea nr. 188/1999, unitatea trebuia
sa dispuna suspendarea contractului de munca, iar nu desfacerea acestuia.
Curtea de Apel Oradea apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata,
intrucat dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii "acorda
efecte juridice sanctionatoare de prezumtie de vinovatie in cazul unei arestari
prelungite si, astfel, aceasta masura de desfacere a contractului de munca
contravine dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie care instituie
prezumtia de nevinovatie".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul
de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata nu este
intemeiata, intrucat dispozitia legala criticata nu este contrara prevederilor
constitutionale invocate. In acest sens, arata ca art. 130 alin. (1) lit. j)
din Codul muncii prevede o clauza de desfacere a contractului de munca,
facultativa pentru angajator, masura care "este independenta de stabilirea
vinovatiei penale sau contraventionale a angajatului si este determinata
exclusiv de lipsa sa de la locul de munca datorata starii de detinere".
Intrucat in speta nu se pune in discutie stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei
celui incadrat in munca, nu se poate considera ca se incalca prezumtia de
nevinovatie consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, aratand ca prin acestea "s-a urmarit asigurarea unei
duble garantii: pe de o parte, a angajatului, al carui contract de munca nu
poate fi desfacut, prin vointa angajatorului, decat daca a lipsit de la locul
de munca, fiind arestat mai mult de 60 de zile, iar pe de alta parte, a
angajatorului, care nu este obligat sa tina un loc de munca neocupat si, deci,
sa se lipseasca de munca angajatului sau o perioada nedeterminata, cu
prejudicii serioase pentru activitatea sa". Retine, de asemenea, ca,
"intrucat desfacerea contractului de munca in baza art. 130 alin. (1) lit.
j) din Codul muncii nu are legatura cu vinovatia sau nevinovatia angajatului in
savarsirea faptei pentru care este arestat, apare ca lipsita de suport
afirmatia facuta atat de contestator, cat si de instanta ca acest text
contravine dispozitiei din art. 23 alin. (8) din Constitutie, privitoare la prezumtia
de nevinovatie".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
Avocatului Poporului, raportul judecatorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j)
din Codul muncii, potrivit carora "Contractul de munca poate fi desfacut,
din initiativa unitatii, in cazul cand: [...]
j) cel in cauza este arestat mai mult de 60 de zile."
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca
prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie,
conform caruia, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de
condamnare, persoana este considerata nevinovata".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
Prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie au aplicabilitate in cadrul
raporturilor de drept penal si procesual penal. Prin ele s-a statuat ca, pana
la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana
careia i se imputa savarsirea unei fapte penale este considerata nevinovata.
Aceasta nu poate avea nici o influenta asupra constatarii vinovatiei sale in
cazul savarsirii abaterilor ce au alt caracter. Prin urmare, nu influenteaza
nici derularea, nici incetarea raporturilor de munca.
Dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii nu au ca ipoteza
vinovatia angajatului pentru savarsirea unei infractiuni. Aceste dispozitii
permit angajatorului sa dispuna, din proprie initiativa, desfacerea
contractului de munca al celui care este arestat mai mult de 60 de zile.
Arestarea pe o perioada mai mare de 60 de zile constituie o conditie suficienta
pentru a se putea lua masura desfacerii contractului de munca, dar este, in
acelasi timp, si necesara pentru legalitatea masurii dispuse.
Indiferent de existenta sau inexistenta vinovatiei angajatului,
dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii au menirea de a
proteja interesele legitime ale angajatorului, acesta nefiind obligat sa
pastreze neocupat un post pe o perioada indelungata si incerta.
In cazul in care nu va interveni o hotarare judecatoreasca definitiva de
condamnare, ci se va stabili ca arestarea persoanei a fost nelegala ori
nejustificata, pentru eventualele erori judiciare nu va fi angajata raspunderea
angajatorului, ci a statului, in temeiul art. 48 alin. (3) din Constitutie,
care prevede ca "Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele
penale", si in conditiile prevazute de art. 504 si urmatoarele din Codul
de procedura penala.
Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 109 din Ordonanta Guvernului nr.
16/1998 privind Statutul personalului vamal, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 39 din 30 ianuarie 1998, "In cazul savarsirii unor
fapte deosebit de grave, care pot intruni elementele constitutive ale unei
infractiuni, pentru care autoritatea vamala a formulat sesizare penala
impotriva unui salariat sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte
penale, incompatibile cu functia detinuta, directorul general al Directiei
Generale a Vamilor dispune prin decizie suspendarea din functie".
Reglementari identice, aplicabile tuturor categoriilor de salariati, contine si
art. 16 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in
unitati. Aceste reglementari insa au in vedere cazurile in care insusi
angajatorul face sesizarea si cere declansarea urmaririi penale impotriva
salariatului care a savarsit o infractiune ce este incompatibila cu functia
detinuta. Art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii are in vedere, in schimb,
arestarea pe timp de peste 60 de zile, indiferent cine a sesizat organul de
urmarire penala sau instanta judecatoreasca si indiferent de natura faptei.
Sustinerea autorului exceptiei ca, in cazul sau, angajatorul a sesizat
organul de urmarire penala nu ridica probleme de constitutionalitate, ci
probleme de fapt a caror stabilire intra in competenta exclusiva a instantei
judecatoresti, ca, de altfel, si a legii aplicabile in cauza [dispozitiile art.
130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii ori cele ale art. 109 din Ordonanta
Guvernului nr. 16/1998].
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin.
(1) lit. j) din Codul muncii, exceptie ridicata de Alexandru Iosif Ghitea in
Dosarul nr. 1.918/CA/2002 al Curtii de Apel Oradea.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 septembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu