DECIZIE Nr. 256 din 5 decembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 5 din 5 ianuarie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 147 din Codul penal, exceptie ridicata de Alexandru Mic in
Dosarul nr. 3.220/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta avocat Gheorghe Badica, pentru autorul
exceptiei, lipsind Regionala Cai Ferate Cluj, fata de care procedura de citare
este legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia si
constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 147 din Codul penal in
raport cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) si i), precum si cu cele ale
art. 134 alin. (1) din Constitutie. Se sustine ca termenii functionar si
functionar public, definiti prin textul de lege criticat, au un alt inteles
decat cel avut in vedere de legiuitor in anul 1968, cand nu mai existau
societati comerciale, economie de piata sau functionari publici, iar toate
raporturile de munca erau reglementate prin contract. Pentru aplicarea legii
penale, la acea data s-au introdus in Codul penal dispozitiile art. 147. Se mai
sustine ca Statutul functionarilor publici "nu este continut de o singura
lege", ci reprezinta un ansamblu de norme ce reglementeaza drepturile,
obligatiile, precum si raspunderea acestora. Or, Codul penal nu poate fi
considerat ca facand parte din acest statut al functionarilor publici. Se mai
arata ca din anul 1992 in Romania exista economie de piata (piata de capital,
de marfuri si piata muncii), iar in cadrul pietei muncii, si anume al
raporturilor individuale, intra mai multe categorii de relatii de munca, printre
care se afla si cele ale functionarilor publici care au un statut propriu. In
intelesul Codului penal (art. 147) functionarul public nu are nici un fel de
statut, deoarece, potrivit acestei definitii, orice persoana care primeste un
salariu este considerata "functionar public". Textul art. 147 din
Codul penal este, prin urmare, in vadita contradictie cu dispozitiile art. 134
din Constitutie, deoarece instituie o alta definire a functionarului public,
diferita de cea avuta in vedere de prevederile Legii fundamentale. Acest termen
definit de legea penala in textul de lege criticat devine astfel o institutie a
Codului penal. Se mai considera ca art. 147 din Codul penal este contrar
Constitutiei inca din anul 1991, dar din considerente de oportunitate acesta nu
a fost inca abrogat. Aceste considerente nu se mai justifica insa incepand din
anul 1999, cand legislatia a fost completata cu Legea privind Statutul
functionarilor publici. Se apreciaza ca jurisprudenta Curtii Constitutionale
s-a referit la alte aspecte decat cele care rezulta din motivarea exceptiei in
prezenta cauza.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca fundamentarea exceptiei de
neconstitutionalitate pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici, lege organica, este neconcludenta, deoarece si Codul
penal este, de asemenea, o lege organica, astfel incat prevederile
constitutionale referitoare la obligativitatea adoptarii prin lege organica a
Statutului functionarilor publici nu sunt incalcate de dispozitiile art. 147
din Codul penal. Pe de alta parte, aceste dispozitii deroga de la legea
functionarilor publici, intrucat la art. 140 din Codul penal se prevede ca, ori
de cate ori legea penala foloseste termenii cuprinsi in titlul VIII din Codul
penal, intelesul acestora este cel din aceste articole. Se invoca Decizia
Curtii Constitutionale nr. 192/2000. Institutia functionarilor publici din
legea penala este omonima doar cu cea din dreptul administrativ, dar nu are
acelasi inteles cu aceasta. Se mai face referire la Decizia nr. 130/1994,
ramasa definitiva prin Decizia nr. 28/1995, precum si la Decizia nr. 81/1996,
ramasa definitiva prin Decizia nr. 76/1997, prin care Curtea Constitutionala a
stabilit ca notiunile functionar public si functionar sunt de domeniul legii,
iar nu de nivel constitutional si, prin urmare, nu se incalca nici o prevedere
din Legea fundamentala.
Avand cuvantul in replica, reprezentantul autorului exceptiei precizeaza ca
Statutul functionarilor publici nu este o lege, ci un ansamblu de norme
juridice. Se mai arata ca neconstitutionalitatea textului de lege criticat este
invocata in raport cu prevederile Constitutiei, iar nu cu dispozitiile Legii
nr. 188/1999. Se mai considera ca legea penala nu poate constitui o norma
juridica referitoare la Statutul functionarilor publici.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.220/1999,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal,
exceptie ridicata de Alexandru Mic, prin aparator.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca de la data
intrarii in vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, care la art. 2 (alin. 1) prevede ca "<<Functionar
public>> este persoana numita intr-o functie publica", dispozitiile
art. 147 din Codul penal, prin care este explicat intelesul termenilor
functionar public alin. (1) si functionar (alin. 2), nu mai sunt
constitutionale, deoarece deroga de la Legea nr. 188/1999, lege organica, fiind
astfel incalcate prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie. Textul
de lege mentionat este considerat neconstitutional si in raport cu prevederile
art. 134 alin. (1) din Constitutie. Se apreciaza ca subiect al infractiunilor
de serviciu, in special al infractiunii de luare de mita, nu poate fi decat
functionarul public, iar nu si functionarul, asa cum este definit prin art. 147
alin. 2 si cum se prevede in art. 254 din Codul penal. Este invocat ca argument
Codul penal de la 1936, care prevedea ca infractiunea de luare de mita nu putea
fi savarsita decat de un functionar public.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera
ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Se arata ca explicarea
termenilor functionar public si functionar, data prin art. 147 alin. 1 si,
respectiv, alin. 2 din Codul penal in vigoare, isi are corespondentul in art.
183 pct. 4 din Codul penal de la 1936, care prevedea ca "Functionar public
este acela care exercita, in mod voluntar sau obligatoriu, permanent sau
temporar, in serviciul Statului, comunei sau institutiilor publice dependente,
oricare ar fi modul lor de administrare, o functie sau o insarcinare, de orice
natura, fie chiar electiva, retribuita sau nu si indiferent de chipul in care a
fost investit". Se mai considera ca dispozitiile art. 147 din Codul penal
au aplicabilitate restransa in domeniul unor activitati infractionale comise de
o anumita categorie de persoane din servicii de interes public sau cu
insarcinari in serviciul unor alte persoane juridice, asa incat nu pot
contraveni nici art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie si nici altor norme din
Legea fundamentala, dupa cum nu contravin nici Legii privind Statutul
functionarilor publici. De asemenea, se arata ca aceasta lege organizeaza
functia publica in plan socioeconomic si juridic, cuprinzand dispozitii
normative de principiu din alte domenii ale dreptului, iar art. 69 al cap.
VIII, privitor la Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor
publici, face trimitere la legea penala pentru angajarea raspunderii penale in
cazul infractiunilor savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu
atributiile functiei publice de catre functionarul public.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din Codul penal este
neintemeiata. Se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale (mentionandu-se in
acest sens Decizia nr. 35/1994 ramasa definitiva prin Decizia nr. 108/1994,
Decizia nr. 130/1994 ramasa definitiva prin Decizia nr. 28/1995, Decizia nr.
81/1996 ramasa definitiva prin Decizia nr. 76/1997), prin care s-a statuat ca
reglementarile referitoare la notiunile functionar public si functionar,
inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de persoanele care indeplinesc
aceste functii, sunt de nivelul legii. Reglementarea raspunderii penale pentru
infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul atat a functionarilor
publici, cat si a functionarilor, nu poate fi considerata ca fiind
neconstitutionala atata vreme cat reglementarile privitoare la notiunile de
functionar public si functionar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel
de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinand
de domeniul legii. De asemenea, se arata ca textul de lege criticat nu
contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) din Constitutie. In finalul
opiniei exprimate de Guvern se precizeaza ca atat Codul penal, cat si Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt legi organice, iar
neconcordanta dintre art. 147 din Codul penal si dispozitiile Legii nr.
188/1999, invocata de autorul exceptiei, nu ridica o problema de ordin
constitutional, ci o problema de interpretare a legii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de
vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul acestei exceptii il constituie dispozitiile art. 147 din Codul
penal, care au urmatorul cuprins: "Prin <<functionar public>>
se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice
titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura,
retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.
145.
Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1,
precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte
persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat."
Criticile de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea prin dispozitiile
legale mentionate a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 72 alin. (3)
lit. i), referitoare la Statutul functionarilor publici, precum si a celor
cuprinse in art. 134 alin. (1), referitoare la economia de piata, texte care au
urmatorul continut:
Art. 72 alin. (3)
"Prin lege organica se reglementeaza: [...]
i) statutul functionarilor publici;";
Art. 134 alin. (1)
"Economia Romaniei este economie de piata."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu pot fi
primite criticile referitoare la incalcarea prin dispozitiile art. 147 din
Codul penal a prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie,
referitoare la obligativitatea reglementarii prin lege organica a statutului
functionarilor publici, deoarece Codul penal este, de asemenea, o lege
organica, potrivit art. 72 alin. (3) lit. f) din Legea fundamentala
(reglementand "infractiunile, pedepsele si regimul executarii
acestora"). Asa fiind, sub acest aspect cerinta constitutionala este
respectata de dispozitiile legale criticate.
Pe de alta parte, Curtea constata ca reglementarile privitoare la notiunile
functionar public si functionar, precum si cele privitoare la infractiunea de
luare de mita sunt de nivelul legii, iar nu de nivel constitutional, astfel
incat este de atributul exclusiv al legiuitorului sa determine continutul
acestor notiuni. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai
multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995) asupra
exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect aceleasi dispozitii legale
(art. 147 din Codul penal), respingand, ca vadit nefondata, exceptia. Prin
aceasta decizie Curtea a subliniat ca reglementarile legale referitoare la
notiunea functionar sunt de nivelul legii. O argumentare similara a fost
exprimata de Curte si prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997, in
considerentele careia se precizeaza, de asemenea, ca "Extinderea raspunderii
penale pentru faptele de coruptie si la alti salariati din cadrul societatilor
comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerata neconstitutionala
atata vreme cat reglementarile privitoare la notiunile de
<<functionar>> si <<alti salariati>>, inclusiv
incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ
nemijlocit, sunt caracterizate prin Constitutie ca tinand de domeniul
legii".
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate respinse prin deciziile
mentionate autorii au invocat, ca si in cauza de fata, dispozitiile art. 134
alin. (1) din Constitutie, referitoare la economia de piata, pentru a se
demonstra ca nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita decat
functionarul public, iar nu orice functionar, astfel cum acesta este
caracterizat prin art. 147 alin. 2 din Codul penal. Din aceasta perspectiva
reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau in
legatura cu serviciul, atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti
functionari, nu poate fi considerata ca fiind neconstitutionala, atata timp cat
reglementarile privind notiunile functionar public si functionar, inclusiv
incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt
rezervate prin Constitutie domeniului legii.
Curtea retine ca atat solutia adoptata, cat si considerentele deciziilor
amintite isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
Pe de alta parte, Curtea constata ca prevederea constitutionala cuprinsa in
art. 134 alin. (1) ("Economia Romaniei este economie de piata."),
invocata in motivarea exceptiei, nu are nici o legatura cu problema
constitutionalitatii sau a neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 147 din
Codul penal (care definesc intelesul termenilor functionar public si functionar,
inteles specific numai pentru legea penala, potrivit art. 140 din Codul penal).
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 din
Codul penal, exceptie ridicata de Alexandru Mic in Dosarul nr. 3.220/1999 al
Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan